Povesti cretine

noapte bună și muah!

ne-om întâlni, colea, în weekend-ul viitor, da? :)

sper să nu-mi tragi clapa! :P

Tare! Aplauze pentru Stu!

Tata scria povesti din astea in tinerete (avea masina de scris) si le trimitea altora pe post de scrisori de la diversi inexistenti, pentru a face glume. Pe unele inca le mai avea acum o vreme; poate le trasese la indigo. Pacat ca s-au pierdut; si dupa 15 ani ne tineam de burta razand cand le reciteam.

Imi amintesc de una trimisa bunicului, chipurile cerand sfaturi juridice intr-un conflict civil la scara blocului. S-a semnat cu Elena Popescu. Nu retin multe, decat trei personaje, unul Gigi gornistul, care ii furase chilotii de pe sarma lui Jeni Valeriu si il calcase pe nea Gogu pe picior. Mai era o tanti care ii trimitea lui fi-sa (cea mai grasa din cartier) in mod regulat pulpe de porc. Si alte aiureli din astea; a umplut 2 pagini. La sfarsit era ceva de genul "Domnule avocat, ce sa facem sa ne regasim linistea? Suntem disperati!"

Auzind, tot de la tata, dupa o vreme, ca l-a cautat Elena Popescu, a tresarit imediat: "Sa nu-i raspunzi! E nebuna!" ... Cat am mai ras...

Stu,

trecu o zi, trecură cinci...

în weekend am intrat,

zi-mi o poveste cu opinci

sau cu ceva „centrat”!

:)

Cu fustita de abia sub pometi si cu rujul de un portocaliu intens in jurul conturului buzelor, isi despleti parul liber de orice prinsoare si se prezenta in fata comisiei de admitere.

-Buna ziua. I se transmise din spatele geamului negru din fata ei, printr-un difuzor asezat in mijlocul incaperii.

-Buna ziua. Ma cheama..

-Daca te cheama, sa mai astepte.

-Sigur. Bineinteles. Eu am venit aici sa..

-Sa ne minti frumos.

-Exact. Adica nu. Eu sunt o persoana..

-Foarte sincera

-Da. Exact aceasta voiam sa spun!

-Deci ipocrita.

-Nu.

-Poate nu foarte.

-Da. Adica nu, stiti, eu...

-Te-ai intimidat.

-Da, putin.

-Ma scuzati, sper totusi ca nu aveti resentimente.

-Vai de mine. Se poate?

-Ei, vezi ca esti ipocrita?

-Domnule, eu...

-Dar de unde stii ca sunt domn? Poate sunt o doamna.

-Inteleg. Dar aveti o voce..

-Mai groasa. Stiu. Crezi ca imi face placere sa mi se tot aminteasca?

-Ăăăă

-Este o vocala. Va simtiti foare atasata de aceasta, de o repetati atat de des?

-Nu. Adica, da. De fapt, nu stiu.

-Nu stiti? Dar cine sa stie, atunci?

-Nu. Adica, da. Nu stiu.

-Pai cum nu stii?

-Pai si daca stiu, prefer sa nu spun ca stiu.

-De ce?

-De ce nu?

-Stai putin. Aici cine pune intrebarile?

-Si pentru ce.

-Exact. Adica..

-D-voastra puneti intrebarile.

-Da. Asa e.

-Exact.

-Bine.

-Bine.

-Mai departe?

-Mai departe ce anume?

-Intrebarile. D-voastra puneti intrebarile.

-Da, asa e. Corect.

-Va multumesc.

-De ce ai venit aici, pana la urma?

-Sunt sigura ca imi veti spune d-voastra.

-Eu?

-Da.

-Dar tu trebuie sa raspunzi.

-Cu toate acestea, prefer sa raspundeti d-voastra. Cu siguranta stiti mai bine decat mine.

-De ce aveti impresia aceasta?

-Nu este asa?

-Nu stiu.

-Pai vedeti?

-Nu inteleg. Sincer, m-ati pierdut.

-Bineinteles..

-Ce anume?

-Bineinteles ca d-voastra sunteti sincer.

-Ce vreti sa spuneti cu asta?

-Pai tocmai ce v-am spus adineauri.

-Repeta, te rog. Faptul ca sunt sincer? La aceasta va referiti?

-Si deloc ipocrit!

-Mda. Inteleg acum.

-Inseamna ca imi dati dreptate atunci.

-Da. Nu. Adica, nu stiu.

-Asta este !

-Ce anume

-Raspunsul la intrebare.

-Intrebare? Care era intrebarea?

-Exact.

....pauza de cateva secunde.

-Bun. Hai sa revenim. De ce ai venit aici?

-Pentru ca eu sunt prea ipocrita ca sa fiu suficient de sincera incat sa imi pastrez obiectivitatea in fata capacitatilor mele si aveam nevoie de d-voastra sa imi amintiti ca nu stiu nimic.

-Pai si ce pot eu sa fac cu tine, daca nu stii nimic?

-Exact. Acest lucru am spus si eu.

-Ce anume, femeie??

-Ca daca este cineva pe lume sa imi dea un rost, acela sunteti numai si numai d-vostra!

...pam pam

Daca s-a cerut cretina, cretina sa fie :))

Moama, topicu' asta inca e viu. Si cu chestii faine chiar.

Mi-o crescut inima cat o mamaliga.

Asa, si? Ne lasi asa, pe uscat?

Ne cam lăsă singuri NarcoGen'-uța :). Cică, să ne descurcăm, singurei, cum om putea. :D

Allexandrra a scris:

Asa, si? Ne lasi asa, pe uscat?

V-as spune io vreo doua, da' ma abtin.

Am fost pe drumuri, cevr?(copyrightgargbird20(cat era?14, parca)2014)

Mi-o caca mie capu' ceva cat imi beau cafeaua si-oi tranti acilea.

N-am apucat sa scriu chestii, da' am gasit o treaba de acu vreo doi ani. Si nu e poveste, o nu. E povestire fiindca tampeniile cele mai mari pe care le scriu, chiar le-am patit. 

Iar asta intra in categoria: Cum mi-am luat io silence de la o fetita de 6 ani, care era defapt cel mai mare cosmar al meu provenit din adancurile tenebroase ale Tartarului, sub acoperire.

Totul a inceput destul de inocent. O fetita statea singura pe bancuta de langa un restaurant si manca inghetata, parintii fiind undeva departe de hazard. Narco, era pe atunci chelnerita la acel restaurant, asa ca vazand-o singurica si neavand ceva mai bun de facut, a zis sa-i tina companie in loc sa nu stiu, sa-si taie o mana cu unghiera.

No si dupa oleaca de vorbareala marunta, pustoaica se hotaraste brusc sa-mi f*ta mie toata ziua, gen:

-Tu stii sticluta cu otrava? intreaba Satana cu ranjet serafic de copila.
-Da. Jucam asta cu prietenii mei cand eram mica.
-Da' ce, tu ai prieteni?
-Uh, da. Normal ca am prieteni.
-Si unde-s? 
-La servici. 
-Daca erau prieteni adevarati erau aici.
-Pai, n-au cum sa fie aici. Prietenii mei is mari acum si au responsabilitati.
-Si ce faci cu prietenii tai mari?
-Chestii de adulti.
-Cum ar fi sa beti si sa fumati?
-Aaa..nu. Nu doar asta. De ce crezi ca doar asta fac adultii?
-Fiindca tata cand bea si fumeaza zice ca numai adultii fac asta.
-Pai da, dar nu doar asta fac adultii. Uneori mai.. fac si alte lucruri.
.....
-Tu ai prieten?
-Nu. Nu am.
-De ce? Fiindca esti urata?
-Ce...crezi ca-s urata?
-Daca nu erai, aveai prieten.
-Nu-i chiar asa. Sunt multe fete urate care au prieten.
-Atunci tu de ce n-ai?
-N-am si gata.
-Ai sa-ti iei prieten cand te mariti?
-Uh.. nu asa merg lucrurile. Ai sa intelegi cand vei fi mai mare.
...
-Io cand ma fac mare vreau sa fiu cantareata.
-Imi inchipui.
-Tu ai vrut sa te faci chelnerita?
-...Termina-ti inghetata.

Dupa 3 saptamani mi-am dat demisia si mi-am cautat prieteni noi fiindca pustoaica asta de 6 ani m-a facut sa-mi regandesc toata existenta.