Povesti cretine

Dorim ca prin acest topic sa reinventam povestea, sa ne cunoastem prin povesti. Puteti posta povesti despre voi, despre noi, despre ceilalti, despre ce vi s-a intamplat. Propunem carevasazica un dialog prin povesti. 

Bun, una scurta de inceput. Zilele trecute, imi povestea cineva de rostopasca. Daca nu stiti cum arata, poate va deseneaza Narco. Ii zic persoanei ca nu stiu cum arata. Dupa o zi-doua, plimbandu-ma, imi sare in ochi o buruiana inalta cu flori galbene. Petale, patru la numar. Aspect, invadator. Imi trece brusc prin cap: "asta trebuie sa fie rostopasca". Ajung acasa, searchiuesc images, era rostopasca. Se vede treaba ca eu aveam in creier imaginea rostopascai sau rostopacii - ca suna mai bine -, precum si cuvantul "rostopasca", dar lipsea asocierea constienta, care s-a produs in momentul in care am vazut planta cea galbena si obraznica. Ca in povestea cu grebla. Tema urmatoarei povesti ar putea fi tot o strafulgerare din asta, o cunostinta pe care o aveati fara sa stiti ca o aveti. Gata.

Narco, go on.

Trebea sa ma-ntalnesc cu cineva azi. Si penca n-aveam niciun chef, vroiam sa stau sa lenevesc, iar persoana respectiva e foarte sensibiloasa de fel, am sunat-o (asta fiind luni) si am  inventat o povestioara cum cursurile de engleza si pictura ale lui fi-mea s-au mutat sambata asta, in loc de sambata viitoare cand trebuia sa aibe loc.

A doua zi dupa ce indrug eu scuza asta inventata, ma suna profesoara de engleza : Stiti, am vorbit si cu doamna de desen, sa deviem cursurile cu o saptamana si sa facem sambata asta in loc de cea viitoare. E prima deviere de genul asta in doi ani de cand merg acolo.

Asa ca dimineata tot n-am putut sa lenevesc cum vroiam.

Data viitoare cand mai inventez o scuza din asta, o sa zic : stii, nu pot sa vin, ca sambata asta o sa castig la loterie.

Am căutat pe net sa vad ce e Hrithik Roshan ca ma enervează cum suna si am descoperit ca e un actor indian care seamănă cu mine d p cand eram tânăr. Tocmai văzusem un film indian cu el. Trei indieni ce fac petrecerea burlacilor in Spania. Hrithik asta ma enervează la culme cu aerele lui arogante. Abia acu pricep d c ii enervam pe multi in studentie, imediat ce făceam cunostinta. Va placu povestea?

Asta nu-i poveste.

Ma irita ca multi imi spuneau ca eram cu nasu pe sus, desi mie mi se părea ca s un tip prietenos. Acum îmi da seama ca i tineam pe oameni la distanta. Multumesc Hrithik. Critik?

Pai am povestit o droaie de mine . Dar hai sa mai zic una. Vorbeam cu un tip la bere relax de un alt tip. Brusc amicu se opreste vizibil tulburat si zice uluit: Noi am am trăit acrasta scena. Am un deja vu. Stiu ce urmează sa spui.

Ce urmează sa spun? Am zis eu, sorbind tacticos din berea artizanala.

Uite, asa si pe dincolo...

Bai fratilor chiar aia voiam sa zic. Si era o chestie subtila, rara, nu o banalitate usor de ghicit.

Sa fie oare adevarata faza cu eternala revenire a lu Nietzsche?

Daca sunteti cuminti, va mai zic o poveste din asta, cu o cafea din viitor. Garantat 100%

Alta poveste. Mi se i tampla cu anumite femei (doar daca am o conectare deosebita pe plan sufletesc) ca ma curentez cand ne întâlnim si ne atingem. Se aude un bazait scurt si simtim un scurtcircuit usor. Explicatii? Ati patit si voi? Curentarea in apropierea unor linii de înaltă tensiune sau in gari cu linii electrice nu se pune.

Ați băgat amândoi degetul în priză?

Hrithik Roshan a scris:

Asta-mi aminteste de-un film. Se prezinta diavolul la un tip care voia sa o cucereasca pe una si-i zice ca-i implineste 7 dorinte in schimbul sufletului. Tipul zice prima oara ca vrea sa fie bogat si viril. Si-l transforma intr-un traficant de droguri vulgar, prost si lipsit de farmec. Tipa nu-l iubeste decat pentru bani. A doua oara, a treia oara iar nu formuleaza dorinta corect, pana ce pe la a sasea oara isi da seama ca trebuie sa fie mai precis si diavolul il transforma intr-un scriitor renumit, frumos, sexy, stilat, cu un discurs impecabil, dar homosexual. Finalul n-are importanta in contextul asta.

master.omega a scris:

Sa fie oare adevarata faza cu eternala revenire a lu Nietzsche?

Nu, cred ca entitati malefice i-au sugerat ce sa spuna, ca sa va dea peste cap conceptia despre lume. Sau am venit pe lumea asta cu scenariul scris deja si din cand in cand ne amintim franturi din el.

master.omega a scris:

Alta poveste. Mi se i tampla cu anumite femei (doar daca am o conectare deosebita pe plan sufletesc) ca ma curentez cand ne întâlnim si ne atingem. Se aude un bazait scurt si simtim un scurtcircuit usor. Explicatii? Ati patit si voi? Curentarea in apropierea unor linii de înaltă tensiune sau in gari cu linii electrice nu se pune.

E doar energie statica. Acum multi, multi ani, curentam frecvent persoanele pe care le atingeam, cel mai rau am curentat-o pe o tipa care lucra la bufetul de la serviciu, de la care trebuia sa iau o cafea pt. cineva, trimisa fiind de seful meu de birou. Cand am curentat-o, pur si simplu au sarit scantei. Ea s-a speriat si a scapat ceasca de cafea din mana. A trebuit sa-mi prepare alta, pe care, dupa ce a terminat-o de preparat, a pus-o pe o masuta, pt. a evita contactul cu mine. Cica pt a nu te mai curenta e bine sa eviti materiale sintetice si incaltamintea cu talpa de cauciuc. Eu n-am facut niciuna, nici alta, habar de ce cu timpul am reusit sa nu mai curentez oamenii, ma mai curentez doar eu insami uneori cand ating clantele usilor.

Interesant topic, Allexandrra!

Allexandrra a scris:

Narco, go on.

Ba, stati asa, ho. Deci prin topicu' asta, povestim chestii care ni s-au intamplat sau nu. Nu conteaza. Ideia e sa le infloriti putin.

Ca din astea cu "Am fost la medic si medicu mi-a zis ca am cancer si io am zis, ba n-am cancer, ca am citit pe net.." Vad peste tot.

O faci mai interesanta gen:

Vantul batea cu putere cand am ajuns la turnul vrajitorului si un nour intunecat se incolacea deasupra. Stiam ca nu ar trebui sa ma aflu aici, dar nu aveam de ales. De cand idiotii aia de doctori mi-au zis ca am cancer, m-am jurat sa gasesc pe cineva destul de destept incat sa-mi spuna ca n-am nimic. Un popa m-ar fi linistit, dar popii is scumpi si..in sfarsit.

M-am trezit urcand un sir de scari interminabile. Si la fiecare 10 trepte, un strigat inabusit se auzea si uneori, nu-mi puteam da seama daca vine de undeva din turn, sau chiar din mine. 

Insa nu aveam de gand sa ma dau batut. Dar chiar cand aveam de gand sa ma dau batut, o usa se deschise si vrajitorul ma intampina cu mainile ridicate spre cer. O profetie!

"Tu esti, Indocillius?" zise vrajitorul molcom.

" De unde ai stiut?" suspinai eu temator.

"La dracu, Indocillius, ti-am zis sa nu mai intri la mine-n casa dupa ora 12. N-ai somn, omule?"

Vrajitorul vorbea in metafore. Dar asa sunt vrajitorii, vorbesc in metafore pentru a te testa.

"Vrajitorule, am venit cale lunga sa-ti cer ajutorul!"

"Indocilius, iti spun pentru ultima oara. Nu-s vrajitor. Asa ma cheama, Vrajitorul! Acu iesi dracu' din turnul meu pana nu chem gaborii!"

"Nu ma sperii pe mine, vrajitorule! Stiu ca ma poti ajuta. Esti ultima mea speranta. Doctorii mi-au spus ca am cancer, dar io stiu ca nu-i adevarat! Numai tu imi poti readuce linistea in suflet!"

"Coa', daca doctorii ti-au zis ca ai cancer, inseamna ca ai. Io nici macar nu stiu sa fac omleta."

Vrajitorul asta imputit ma mintea. Dar asa sunt vrajitorii, te mint doar ca sa nu le inveti secretele. Dar nu aveam timp de asta, caci timpul meu se scurgea in fiecare secunda, probabil.

"Destul cu minciunile tale, vrajitorule! Iti poruncesc sa ma lecuiesti de cancer, nu ca as avea!"

"Omule, uite ce-i. Imi pare rau ca probabil ai cancer, da' chiar nu te pot ajuta. Acu' lasa-ma sa dorm, am servici dimineata. Ma tot suna si contabila ca-"

"DESTUL, AM ZIS!" si in momentl ala m-am repezit catre dansul cu ura in ochi si l-am trantit de perete. "M-am saturat sa astept. Poate vrei sa te conving cumva? Ce ar fi daca...as face ASTA!" si intr-o secunda i-am pus 100 de lei sub nas.

"Ba, serios..chiar nu po-"

"Atunci poate ASTA te va convinge!" si am mai trantit o bancnota de 100.

"Taci dracu' mai incet, c-o trezesti pe navasta-mea", imi sopti vrajitorul. Semn ca-i castigasem atentia.

"Deci am cancer?"

"Coa', nu stiu.."

"Dracu-n tine de vrajitor! Na, astia-s toti banii mei, ia-i si lecuieste-ma!" si o ploaie de bacnote de un leu inunda incaperea.

"Indocillius, io nu-"

"Bine, ia-mi si ceasu'!"

"Luminatus, parmegianni, cancerus sfarsitus! Gata, n-ai cancer."

Indepartandu-ma de turnul sau, m-am trezit mergand pe calea umbrelor intunecate si scuipand sange. Insa nu mai simteam frica intrucat eram vindecat! Nu ca as fi avut ceva.

Noa, nu tre sa fie asa, da' fiecare are stilu' lui. Haida, sa facem o treaba.