Fiero a scris:
Ramai cu amintirea a ceea ce-ai fost candva. De fapt, e impropriu spus amintire, pt. ca, daca printr-o minune ar exista o tehnologie care sa permita creierului sa pastreze legatura cu organele amputate, eu cred ca acesta, desi foarte va fi terifiat de ceea ce s-a intamplat cu restul corpului, primind informatiile la fel ca inainte, va functiona la fel.
Mi-am adus aminte de clipul asta. Sper ca nu se considera ca fac of topic.
Si, nu, nu ma simt creier, poate doar daca ma gandesc mai atent la ceea ce percep.
NU vorbeam practic de o amputare!!vorbeam de o departajare in care creierul ar fi despărțit de cap, de cutia craniană cu ochi, urechi..., DAR in cadrul căreia toate legăturile nervoase si de orice alta natura, ramân intacteo dar prelungite. Intr o asemenea situație consider ca deși cunoștințele îți spun ca tu gândești in creierul pe care i-l vezi, întrucât toate reperele tale obiective vor fi observate prin ochii,, urechile, organele de simt ce acuma se afla in alta parte decât creierul, tu cel in cauza, acolo te vei simți a fi.
Creierul rămas fără repere obiective de spațialitate nu se poate localiza undeva. De fapt niciodată creierul nu se poate localiza pe el decât datorită ochilor, urechilor, nasului, gurii, corpului prin care are acces la obiectivitate, la o lume materială spațial obiectiva.
Interesant videoclipul si inspiratoar de perspective nu tocmai cotidiene.
Tot așa spun si eu, numai ca si concept pot sa m-a cred creier, altfel m-a simt un "eu" trăitor de realitate.
stupid_me a scris:
Un neurochirurg nu este un atotstiutor.
E si el un om, ca mine si ca tine. Acelasi spectator din fata/spatele podiumului.
Categoric, exemplul e oarecare, orice necredincios e oripilat dacă ii vorbești despre conștiința întrucât in general termenul a primit din partea credincioșilor valente spiritual religioase.
De aceea încerc sa găsim o exprimare potrivită care sa poată fi acceptata si de un credincios si de un necredincios. Dar si mai mult, sa încercam o identificare a lui, a acestui ceva căruia tu i ai zis la un moment dat conștiința.
adal* a scris:
Este greu de raspuns la aceasta intrebare. Organele noastre de simt trimit impulsuri catre creier, iar acesta proceseaza informatia, redandu-ne in acest fel portiunea de "realitate perceputa". Intrebarea este : cui trimite creierul rezultatul procesarii? Acelui "eu" despre care vorbim.
Practic, organele de simt cu senzorii lor si creierul pot fi denumiti generic ca fiind partea hardware, care se gaseste pe suportul numit "trup", iar "eul" poate fi partea "software", adica informatia in sine.
In acest caz, eul nostru este "informatie" care este constienta de sine.
Discutia poate duce, la modul in care gandim propriul eu, care judecand in acest fel, poate parea ca iese din aria cunoscuta ca "materie", sau pe care noi o cunoastem sub aceasta denumire.
Da, așa se pare, dacă ne permitem luxul de a nu cenzura percepția de eu, informația despre care scrii apare ca fiind conștienta de sine, ceea ce ar fi o gravă eroare socială, conduce la marginalizare.
stupid_me a scris:Ce inseamna a defini/ a percepe o realitate ?
Prin utilizarea termenului a percepe, in nici un caz nu am făcut o echivalare numai cu percepția de tip definire, coceptualizare, m am referit la el efectiv ca la trăirea de senzații si percepții neconceptualizate!
