Datoria

Blues a scris:

Ca parinte, tu ai o datorie fata de copilul tau,  

Nu sunt de acord...

Da, datoria față de copii consideram că e implicită și trebuia să o intercalez explicit și pe ea, ca venind firesc în ordinea experienței de viață și a conștientizării.

În rest, acum, na, fiecare cu părerea lui. Am specificat că, până la urmă, datoria ține de asumare, de modul în care fiecare ajungem să valorificăm viața. 

stupid_me a scris:

Nu exista datorii de sine statatoare.

Ele apar in functie de valorile tale. Natural.

Daca iti iubesti copilul , de exemplu, valoarea de a face ce e mai bine pentru el iti va induce ca esti 'dator' sa ii pui binele mai presus decat binele tau.

Si exemplele pot continua.

De acord. Datoria e asumata, e internalizata.

Altfel putem sa ii spunem altcumva - obligatie, constrangere etc.

Finnian a scris:

Datoriile fata de propria persoana sunt in general imaginare, pentru a astupa Gura Lumii (sa presupunem ca acest concept abstract e o entitate :) ). De pilda, ''iti datorezi sa nu fii o carpa, sa nu accepti cutare si cutare''; asta de fapt inseamna ''ii datorezi Gurii Lumii/ imi datorezi mie sa-mi demonstrezi ca nu esti o carpa iar eu te voi trata in functie de asta''. N-are legatura cu ce crede persoana despre ea insasi; ea poate crede orice. Sau ''ai datoria fata de tine sa nu te complaci in cutare situatie materiala''; acelasi lucru. ''Ai datoria sa fii cum vreau eu/ cum vrea Gura Lumii, fiind cel mai bine pentru tine, pentru ca asa spunem noi.'' Tie insuti nu iti datorezi nici macar intretinerea vietii biologice, daca ti s-a urat cu ea. Bine, aici intervin alte aspecte; ce crede fiecare despre moarte, cum ii va afecta moartea lui pe ceilalti samd.

Deschizi o discutie despre imaginea lumii asupra propriei persoane in felul asta. Ce poate fi foarte interesant pentru mine e daca avand in fata imaginea ta, nu a celorlalti, poti sa spui "sunt dator sa...". 

Finnian a scris:

O sa-mi iau niste rosii calitatea I, dar nu conteaza  .

Aceste etichete depind de un singur aspect - daca un grup se afla la putere sau in opozitie.

Vechea poveste cu "puterea corupe"? De ce sa iti iei rosii?

Jnanadakini a scris:

Deoarece ne petrecem viata in doua dimensiuni , una personala si una publica, datoria este aceea de a avea grija de corpul si mintea noastra precum si aceea de a ne intelege bine cu cei de langa noi.

Cum sa ma inteleg bine cu colegul de serviciu pe care nu il suport? Am o astfel de datorie?

Vriies a scris:

Pentru început, voi încerca să-mi spun și eu părerea, deocamdată așa, cât mai succint. 

Avem o datorie față de noi înșine, față de părinți, frați și rude în general, față de oamenii și țara în care ne-am născut sau în care trăim, față de oameni și viețuitoare în general, față de Pământ, față de Univers. :)

Adica fata de tot. :)

Blues a scris:

De ce? Si care ar fi datoria aia? 

Iarasi o discutie veche. Blues, dar daca esti fericit ca traiesti si te bucuri de viata? Nici asa nu apare nici un simt al datoriei fata de parinti, oricum ar fi fost ei?

Ampera a scris:

datorii, responsabilitati, avem vrem nu vrem. eu am datoria de a avea grija de ai mei asa cum pot, e o datorie impusa de mine si nu de altii, e felul in care-mi cumpar linistea sufleteasca si modul in care scap de vina ca mie imi este mult ami bine. apoi am datoria de a-mi respecta casnicia si barbatul, atata vreme cat se face respectat. o sa imi apara cea mai tare din parcare datorie la anu si ma voi pronunta atunci cum mi se schimba prioritatile astea cu datoriile.

Da, datorii fata de oamenii apropiati. 

Sa te bucuri de noua datorie! :)

stupid_me a scris:

Nu exista datorii de sine statatoare.

Ele apar in functie de valorile tale. Natural.

Daca iti iubesti copilul , de exemplu, valoarea de a face ce e mai bine pentru el iti va induce ca esti 'dator' sa ii pui binele mai presus decat binele tau.

Si exemplele pot continua.

Inteleg relatia dintre datorie si valoare. Nu inteleg relatia dintre iubire si valoare in contextul asta.

Iubirea nu este suficienta in stare bruta.

Poate scoate mai multi demoni decat ingeri din tine.

La fel ca un idealist. Degeaba e idealist, daca nu e practic.

Suntem (devenim) ce alegem sa fim.

Suficienta pentru a face bine? De acord. Dar tot nu am inteles relatia respectiva.

Allexandrra a scris:

Deschizi o discutie despre imaginea lumii asupra propriei persoane in felul asta. Ce poate fi foarte interesant pentru mine e daca avand in fata imaginea ta, nu a celorlalti, poti sa spui "sunt dator sa...". 

Da, am crezut ca te referi si la asta, parca ai mentionat o datorie fata de propria persoana si asta am inteles pe moment. Ni se spune des ce ne datoram noua insine, ce meritam, pentru ce trebuie sa perseveram samd; unele persoane au impresia ca asemenea standarde sunt ale lor (cand de fapt sunt ale altora) si devin nemultumite de viata lor.

Da, cred ca majoritatea pot simti asta in mod sincer, altfel nu ar fi atatia atrasi in miscari si campanii in mod naiv. Cat despre relatiile apropriate, mi se pare ceva natural, ce nu necesita invatat; nu ne invata nimeni sa legam o prietenie si sa oferim reciprocitate.

Daca te referi la atitudini pe care un om le are fata de restul in general (respectul pana la proba contrarie, prezumtia de nevinovatie, inclinatia spre a intelege si trece cu vederea defectele etc.), daca le simti cu adevarat presupun ca vin din empatie; iti poti inchipui ce efect are fiecare comportament al tau asupra altora si iti impui anumite reguli, chiar si cand ai tendinta sa o iei pe langa.

Finnian a scris:

Da, am crezut ca te referi si la asta, parca ai mentionat o datorie fata de propria persoana si asta am inteles pe moment. Ni se spune des ce ne datoram noua insine, ce meritam, pentru ce trebuie sa perseveram samd; unele persoane au impresia ca asemenea standarde sunt ale lor (cand de fapt sunt ale altora) si devin nemultumite de viata lor.

Da, m-am referit si la asta. Ai dreptate, asculta ce le spun altii si fac ce le spun altii sa faca. Au nevoie sa creada in ceva si gasesc o ideologie care le satisface nevoia. Greseala pe care o fac multi dintre ei, cred eu, e ca nu cauta in ei insisi acel lucru de care au nevoie. Sunt si oameni care adera la o miscare dupa ce au ajuns la o oarecare cunoastere de sine, fiecare dupa posibilitati. :D 

am aproape 35 de ani si realizez ca parintii au mult de spus in privinta omului care sunt astazi, oricat as vrea eu sa cred ca nu e asa. desi taica-miu extrem de putine lucruri bune a avut sa ma invete, sunt cum sunt foarte mult datorita lui. tot ce am urat la el am incercat sa ocolesc, tot ce maica-mea a facut stupid am incercat sa nu fac. mi-am propus de f tanara sa nu fac greselile lor si daca nu erau ei asa cum erau, nu eram aici azi. de asta sunt sigura! cred ca totul se intampla cu un motiv si imi amintesc de noptile cand plangeam pana ma luau dererile de cap si ma intrebam 'de ce mie?' - acum am inteles de ce.

Ampera a scris:

 tot ce maica-mea a facut stupid am incercat sa nu fac. mi-am propus de f tanara sa nu fac greselile lor si daca nu erau ei asa cum erau, nu eram aici azi. de asta sunt sigura! 

De acord cu tine. :)

Datoria față de muncă, a zis-o cineva? Bine că n-a zis-o!...Io mâine merg la muncă, după o perioadă de concediu, deși n-am nicio datorie față de ea