Datoria

Blues a scris:

Sau, cu esti dator tarii in care te-ai nascut si locuitorilor. De ce? M-am nascut in Grecia, m-am mutat la 6 ani in Romania, la nici 20 in America, apoi in Olanda. Cui ii datorez ce? Si locuitorilor pentru ce? Muncesc aia pentru mine? Imi aduc mancare la usa? Daca mi se intampla ceva crezi ca doare pe vreunul in dos de mine?

Am mai spus care este singura mea datorie, aceea de a fi om si de a nu rani alti oameni (asta nu inseamna implicit ajutorul meu atunci cand mi se impune ca datorie morala). Nu o fac din obligatie, o fac pentru ca asa imi dicteaza mie constiinta; cand voi simti ca sunt in vreun fel obligata, o sa ma opresc. 

Este vorba de alegeri si asumarea lor.

Cand faci ceea ce iti dicteaza constiinta inseamna, pentru mine, ca iti faci datoria. S-ar putea ca neintelegerile sa fie provocate de cuvinte si sensul pe care li-l atribuie fiecare, cum se intampla de multe ori.

Blues, din punctul meu de vedere, tu, prin activitatea de pe Roportal, te achiti de o datorie. Sper sa nu te superi pe mine, asa vad eu lucrurile.

Blues a scris:

Am mai spus care este singura mea datorie, aceea de a fi om si de a nu rani alti oameni 

Imi place asta foarte tare, pt. asta am si dat punct, insa chiar si cand te straduiesti sa nu ranesti, tot se intampla. Si, din pacate, de multe ori tot ajungi la compromisuri. Si asta se-ntampla tocmai pt. ca altfel nu poti evita sa faci rani.

Si ca sa fiu on: eu cred ca n-am nicio datorie. Initial m-am gandit ca as avea o datorie fata de copii, dar cred ca orice face un om pt. copiii lui e ceva firesc, iar firescul nu e compatibil cu datoria. Daca fac ceva pt. cineva, fac pt. ca asa simt ca e bine si atat, nu o fac din datorie. Cu toate ca nu consider ca am vreo datorie fata de cineva, compromisiuri am facut si voi mai face, nu-mi plac, dar n-am incotro.

Datoria ca sinonim al resposabilitatii inseamna sa iti asumi vina si conditia umana, si sa actionezi in consecinta. Oamenii au simtul datoriei (simt etic) care la animale este instinctul de specie.

Cred ca unii oameni au ajuns sa aiba alergie la cuvantul "datorie".

Fiecare stie de ce.

sunt satui de obligatii, d-aia li se ia de cuvantul 'datorie'

Fiero a scris:

. Daca fac ceva pt. cineva, fac pt. ca asa simt ca e bine si atat, nu o fac din datorie. 

De unde vine simtamantul/sentimentul ca asa e bine? Sa fie constiinta sau altceva? Educatia joaca vreun rol?

Athmy a scris:

Datoria ca sinonim al resposabilitatii inseamna sa iti asumi vina si conditia umana, si sa actionezi in consecinta. Oamenii au simtul datoriei (simt etic) care la animale este instinctul de specie.

Da, ca fiinta responsabila, esti vinovat pentru multe lucruri, care, aparent, nu au nici o legatura cu persoana ta. E greu de stabilit limita, adica pana unde esti vinovat tu si unde incepe vina altora. Mai exista si varianta suprapunerii: sunt vinovat impreuna cu altii, sa zicem in aceeasi masura. Dar tot ramane ceva care reprezinta numai vina mea. Imagineaza-ti doua cercuri intersectate. Partea de intersectie e vina comuna. Partile care nu se intersecteaza sunt de natura strict personala.

Icebreaker* a scris:

Cred ca unii oameni au ajuns sa aiba alergie la cuvantul "datorie".

Fiecare stie de ce.

Te gandesti la veniturile oamenilor din Romania? La banci?

M-am referit la modul general.

De ce musai sa te gandesti doar la venituri si imprumuturi bancare?

Nu stiu daca ai observat, pana si cel mai neinsemnat contract incheiat cu o firma prestatoare de servicicii, dispune de contracte beton, minutios concepute de asi in domeniul legislativ.

Cand citesti un asemenea contract, nu poti sa nu remarci obligatiile la care trebuie sa se supuna clientul, scrise marunt pe suprafetele multor pagini.

Drepturile? Ai ghicit!  :) Enorm de putine, abia daca umple o pagina.

Nu fac nicio alergie, pur si simplu constat.

Ampera a scris:

sunt satui de obligatii, d-aia li se ia de cuvantul 'datorie'

Sau sunt satui de cei ce incearca sa-i puna in carca obligatii ce nu le revin.

Icebreaker* a scris:

Nu stiu daca ai observat, pana si cel mai neinsemnat contract incheiat cu o firma prestatoare de servicicii, dispune de contracte beton, minutios concepute de asi in domeniul legislativ.

Cand citesti un asemenea contract, nu poti sa nu remarci obligatiile la care trebuie sa se supuna clientul, scrise marunt pe suprafetele multor pagini.

Drepturile? Ai ghicit!  :) Enorm de putine, abia daca umple o pagina.

De acord. Este unul dintre motivele (poate principalul) pentru care mi-am dat demisia de la ultimul loc de munca din Romania. Asta nu inseamna ca in alte tari contractele sunt concepute altfel.