Datoria

Avem o datorie pe lumea asta? Daca da, fata de cine, fata de ce? Fata de noi insine, fata de lume, fata de ceilalti, fata de natura? In ce consta ea?

Astept orice pareri. Cu cat sunt mai multe, cu atat mai bine. Sunt useri mai activi la Paranormal, unii la Religie, altii la Psihologie etc. Fiecare vede lucrurile altfel. Poate iese ceva dintr-o confruntare pasnica de idei. 

Multumesc.

Activii pe bla-bla au voie? :)

Eu sunt plina de datorii dar nu m-am gandit sa le expun sa nu se creada cumva ca-s o persoana prea responsabila.

Succes cu topicul si scuzati interventia.

Bine-ai venit, Rodica. :) Ma bucur ca s-a terminat cu exilul. :D

Bla-blaieste cum stii tu mai bine. :)

Buna intrebare. In general nu am idee, insa discutia va fi interesanta cu siguranta. Pauza de cafea :)

Am o singura certitudine, ca avem o datorie fata de cei care depind de noi, mai ales daca depind de noi din propria noastra alegere, daca ne-am asumat raspunderea pentru ei. In rest, e o pacla gri :) .

Datoriile fata de propria persoana sunt in general imaginare, pentru a astupa Gura Lumii (sa presupunem ca acest concept abstract e o entitate :) ). De pilda, ''iti datorezi sa nu fii o carpa, sa nu accepti cutare si cutare''; asta de fapt inseamna ''ii datorezi Gurii Lumii/ imi datorezi mie sa-mi demonstrezi ca nu esti o carpa iar eu te voi trata in functie de asta''. N-are legatura cu ce crede persoana despre ea insasi; ea poate crede orice. Sau ''ai datoria fata de tine sa nu te complaci in cutare situatie materiala''; acelasi lucru. ''Ai datoria sa fii cum vreau eu/ cum vrea Gura Lumii, fiind cel mai bine pentru tine, pentru ca asa spunem noi.'' Tie insuti nu iti datorezi nici macar intretinerea vietii biologice, daca ti s-a urat cu ea. Bine, aici intervin alte aspecte; ce crede fiecare despre moarte, cum ii va afecta moartea lui pe ceilalti samd.

Deoarece ne petrecem viata in doua dimensiuni , una personala si una publica, datoria este aceea de a avea grija de corpul si mintea noastra precum si aceea de a ne intelege bine cu cei de langa noi.

O sa-mi iau niste rosii calitatea I, dar nu conteaza  .

Referitor la datoria fata de comunitate si la rivalitatea dintre cei care sustin conformismul ca principiu de baza si opozantii lor, adeptii libertatii de gandire a individului.

Trebuie observat un fenomen foarte interesant. Churchill a spus odata ca anti-fascistii din vremea lui aveau sa fie fascistii viitorului.

Conformistii spun ca avem datoria de a colabora, de a fi uniti, de a fi de acord unii un altii dpdv ideologic pentru a fi mai puternici impreuna.

Nonconformistii sustin ca progresul si calitatea vietii depind de libertatile individului si ca avem datoria de a ne respecta reciproc, oricare ar fi valorile noastre.

Aceste etichete depind de un singur aspect - daca un grup se afla la putere sau in opozitie.

E foarte interesant - amuzant, de ce nu - sa vezi cum un grup se foloseste de ambele ipostaze, cea de ''normal'' (punandu-le pe celelalte in postura de ''anormale'') si de original (punandu-le pe celelalte in postura de oi fara minte si fara personalitate), dupa cum ii sufla vantul in panze. El isi creeaza o retorica inflacarata in ambele ipostaze si reuseste sa atraga sustinatori pe asa-zise baze morale, pentru ca lumea uita repede.

Daca luam exemplul minoritatilor sexuale de pilda, in tari ca SUA si UK (si mai nou, Irlanda, dupa 10 ani de lobby sponsorizat la greu de fundatii americane), vedem ca uber-liberalii de ieri, care strigau ca sunt striviti de conformismul altora si nu se pot exprima, ca fiecare trebuie sa aiba libertatea de alegere, de constiinta etc, azi striga cu incredere ca trebuie instituita cenzura in mod draconic pentru ca oricine nu sustine reformele propuse de ei sa fie ostracizat fara drept de apel. Nu doar ostracizat, ci falimentat, demonizat (adaugati ce doriti) pana cedeaza presiunii de grup. Altfel se vede conformismul cand ai clasa politica in buzunar. 

Astfel avem toleranti intoleranti, liberali obsedati de control si conservatori trecuti in opozitie, neavand ce mai conserva. Ciudate vremuri traim... Ca si altii inaintea noastra, de sute de ori, cu siguranta.

Deci, revenind la datoria fata de altii si de comunitate... Fiecare o interpreteaza dupa bunul plac.

Allexandrra a scris:

Avem o datorie pe lumea asta? Daca da, fata de cine, fata de ce?

Fata de noi insine, fata de lume, fata de ceilalti, fata de natura? In ce consta ea?

Astept orice pareri. Cu cat sunt mai multe, cu atat mai bine.  

Pentru început, voi încerca să-mi spun și eu părerea, deocamdată așa, cât mai succint. 

Avem o datorie față de noi înșine, față de părinți, frați și rude în general, față de oamenii și țara în care ne-am născut sau în care trăim, față de oameni și viețuitoare în general, față de Pământ, față de Univers. :)

Blues a scris:

De ce? Si care ar fi datoria aia? 

Față de părinți, datoria pare a fi cea mai evidentă. În primul rând, este fie și pentru simplul fapt că prin intermediul lor am ajuns pe lume - sigur, sunt mulți care contestă acest lucru :D. - apoi că ne-au crescut cum au putut și că datorită lor am supraviețuit și am ajuns să ne orientăm în primii ani din viață. Sper că sensul topicului nu e să discutăm aici excepțiile sau cazurile patologice. :)

Față de ceilalți factori enumerați (exceptând persoanele al căror ajutor la adresa noastră se poate cuantifica imediat, adică cele despre care putem afirma în mod cert că ne-au ajutat efectiv în existența noastră), datoria pare a fi mai puțin evidentă și e mai mult asumată treptat, depinzând de modul în care fiecare ajungem să valorificăm ulterior viața.

datorii, responsabilitati, avem vrem nu vrem. eu am datoria de a avea grija de ai mei asa cum pot, e o datorie impusa de mine si nu de altii, e felul in care-mi cumpar linistea sufleteasca si modul in care scap de vina ca mie imi este mult ami bine. apoi am datoria de a-mi respecta casnicia si barbatul, atata vreme cat se face respectat. o sa imi apara cea mai tare din parcare datorie la anu si ma voi pronunta atunci cum mi se schimba prioritatile astea cu datoriile.

daca vreau sa am o viata normala am multe datorii, am datoria de a ma da jos din pat la 6am zilnic, de a merge la job, a plati facturi..kkturi d-astea

Nu exista datorii de sine statatoare.

Ele apar in functie de valorile tale. Natural.

Daca iti iubesti copilul , de exemplu, valoarea de a face ce e mai bine pentru el iti va induce ca esti 'dator' sa ii pui binele mai presus decat binele tau.

Si exemplele pot continua.