Passepartout a scris:Așa e, dar contează și momentul, nu? ;)
Conteaza cum te simti, dupa parerea mea. Daca te simti mizerabil incercand sa fii perfect, pana la obsesie, desi esti sanatos si capabil sa faci tot ce iti propui sa faci, nu rezolvi nimic in sensul de a te bucura de moment.
Mult din tot ce facem nu e pentru noi ci pentru altii - sau mai bine zis din teama de altii, ca pe ei nu ii incalzeste cu nimic, la propriu. Traim constienti ca suntem inconjurati de o multime care ne judeca, fie si pentru o secunda, dupa care oricum se sterge la fund cu noi, ca mai are si alta treaba. Simtim nevoia de a impresiona sau mai bine zis de a astupa gura lumii. Care, fiind o gaura neagra, nu va fi astupata in veci.
Dimpotriva, cu cat cineva reuseste sa intruneasca mai multe criterii de acceptabilitate sociala (succes profesional, aspect fizic, o familie, succes pe alte planuri), cu atat mai interesati devin altii sa ii studieze gaurile din papuci, ridurile de sub ochelari etc. E chiar ironic.
Majoritatea celor pe care ii vad sau aud discutand des despre aspectul fizic, nu numai pe internet, nu au o problema reala in sensul asta. Sanatatea e una; obsesia perfectiunii e alta si nu cred ca vine din interior. Poate ma insel, dar nu cred.
Scuzati divagarea. :)