Redondo a scris:
problemele sunt clasice si sunt de logica matematica. cei care sunt obisnuiti au un avantaj, la fel e si la testele de iq. cu cat faci mai multe te obisnuiesti cu ele dar nu inseamna ca devii mai inteligent.
oricum problemele de logica sunt de mai multe feluri nu numai de matematica.
uite una de logica (nu e de mate, nici de fizica):
Sunt 2 porti ce duc catre iad si catre rai fiecare pazita de cate un paznic. Unul din paznici spune intotdeauna adevarul iar celalalt minte intotdeauna dar tu nu ştii care.
Ai dreptul la o singura intrebare pe care o poti adresa oricarui paznic(tu alegi pe cine intrebi dar ai doar o intrebare) pentru a afla care minte si care spune adevarul
Care e intrebarea ?
sunt 2 cazuri:
a) fiecare paznic stie de existenta celuilalt si daca celalalt spune sau nu adevarul(de ex. cel care minte stie ca celalalt spune adevarul)
b) fiecare paznic nu stie de existenta altui paznic.
rezolvati in ambele cazuri.
I. Eşti sigur că scopul este de a găsi o singură întrebare pentru a afla " care minte şi care spune adevărul"?
II. Sau e vorba de o greşeală de formulare, caz în care scopul este de a găsi o singură întrebare pentru a afla " care e poarta care duce spre rai"?
Te întreb asta pentru că abordările sunt diferite pentru cazurile I şi II. Te-aş ruga să răspunzi şi să specifici clar, pentru că impresia mea e că ai greşit formularea.
În eventualitatea în care n-ai greşit formularea, (deci e valabil cazul I), răspunsul este că trebuie să găseasc o întrebare potrivită, vicleană şi simplă doar pentru a pune în evidenţă care paznic minte şi care spune adevărul şi practic nu contează gasirea porţii spre Rai.
Astfel, ar trebui să fac un pic pe vicleanul. Adică, în momentul în care ajung în dreptul unei porţi păzită de unul din cei doi paznici, să întreb ceva de genul: " Spune-mi, te rog, că nu prea văd bine, am ajuns cumva la o poartă?" sau "spune-mi, aici e o poartă?" sau chiar mai simplu: "Tu aperi această poartă"? Şi aici avem cazurile:
a) Dacă va răspunde "nu", pentru mine e clar că cel din faţa mea e gardianul mincinos iar celălalt e gardianul care spune adevărul.
b) Dacă va răspunde "da", atunci e clar că în faţa mea se află gardianul care spune adevărul, celălalt fiind gardianul mincinos.
Astfel am aflat care minte şi care spune adevărul şi povestea se încheie.
Dar, repet, problema astfel pusă mi se pare banală şi impresia mea este că ai greşit formularea şi ar fi valabil punctul II, caz în care avem altă rezolvare a problemei...