Aplatizarea sentimentala

XGeorge a scris:

Sa inteleg, ca oarecum "tulburarea de personalitate psihoida" a fost o inventie in nomenclatorul de psihologie, doar pentru a-i aduce pe cei "descentrati" in centrul societatii consumatoare - industrial !? Este o chestie ca si cu reducerea nivelului de colesterol in manualele de medicina care este daunatoare, pentru "a fabrica" mai multi bolnavi, si a creste vanzarile farmaceutice ??

Pe de o parte. Pe partea cealalta e tendinta naturala a oamenilor de a incerca sa te integreze in grupul majoritar, indiferent ca iti convine sau nu.

Atat timp cat nu esti criminal, sadic, nu vrei sa faci rau, nu comiti infractiuni si te simti bine tu in pielea ta, nu vad ce ar fi anormal la tine.

Ce e psihotic la tine ?

Psihopatul se caracterizeaza prin lipsa de scrupule si urmarirea cu cinism a scopurilor sale. Neavand sentimente pentru ceilalti, psihopatul da o senzatie atragatoare de putere, fiind avantajat in relatiile cu ceilalti.

Nu mi se pare ca ai lipsa de sentimente, doar ai o rezistenta mare la teatru, nu te impresioneaza. D-aia poti lasa o senzatie cum ca ai avea personalitate psihotica. Nu e cazul.

Apropos de intrebarea ta, sentimentele iti imbogatesc viata interioara, te ajuta sa intelegi si realitatea subiectiva a celorlalti, nu doar realitatea obiectiva a faptelor. Te ajuta sa simti si altceva decat autosatisfactie, ceva de genul mila, dragoste, dorinta de a fi cu cineva si de a petrece timpul alaturi de cineva, fiindca ti-e drag si te face fericit, Ceva de genul asta.

Problema nu este cognitive-comportamentala, este pe plan emotional.

XGeorge a scris:

De fapt profesional am inceput sa decad din ce in ce mai mult. Nu mai am nici un interes fata de jobul meu. Acest interes, si capacitatea mea de a face fata cerintelor, care si asa sunt foarte reduse, sunt aproape nule. Profesional vorbind daca voi fi aproape nul, mi-e frica de un esec al vietii mele de proportii fantasmagonice.

"Profesional", "cariera"... ce concepte inselatoare pentru a il transforma pe om in sclav. Ce-as mai trai in padure crescand rosii...

Athmy a scris:

Apropos de intrebarea ta, sentimentele iti imbogatesc viata interioara, te ajuta sa intelegi si realitatea subiectiva a celorlalti, nu doar realitatea obiectiva a faptelor. Te ajuta sa simti si altceva decat autosatisfactie, ceva de genul mila, dragoste, dorinta de a fi cu cineva si de a petrece timpul alaturi de cineva, fiindca ti-e drag si te face fericit, Ceva de genul asta.

Am inteles.

Ce anume as putea sa intreprind pentru a ma "imbogati" sentimental !? Adica ar fi o chestie de a invata anumite sentimente ... bineinteles nu ca defintii, ci sa reusesc sa le constientizez si sa le expun sau nu ...

Eu as putea discerene trei directii de lucru:

(1) Recunoasterea sentimentelor celorlalti, a mesajelor non-verbale, etc ...

(2) A incerca sa mimez, actoriceste, anumite sentimente, chestii pentru a scapa de stigmatul de "ciudat" "asocial" ... si de a nu mai respinge anumite persoane !

(3) A incerca sa ma imbogatesc ca persoana, si sa devin poate un pic mai uman ... nu doar un inginer software ;)

Ar trebui sa intrevezi o bucurie in a creste rosii. Cu totii ar trebui sa avem si un plan B in cazul in care A da gres, de genul asta.

Athmy a scris:

Ar trebui sa intrevezi o bucurie in a creste rosii. Cu totii ar trebui sa avem si un plan B in cazul in care A da gres, de genul asta.

Good point !

Ce ar trebui sa faci? Nu stiu, dar la mine functioneaza doua lucruri:

1. sa imi fac datoria

2. sa fac punctul 1 cu placere

Cand nu mai exista placere este un semnal de "game over". Nu suntem piloti automati, avem nevoie de stimulente.

XGeorge a scris:

Cerinta mea la ultima sedinta a fost legata de lipsa energiei psihice si managementul ei, adica cu greu imi pot aduna energia psihica pentru a face ceva, pentru a intreprinde un proiect. In urma discutiei pe aceasta tema, mi-a spus ca am o personalitate de tip schizoid. Legat de aplatia sentimentala nu mi-a scos un cuvant. De altfel nu sunt 100% mapat pe tiparul tulburarii de comportament, dar manifest multe trasaturile pozitive si negative ale acestei tulburari.

Problemele mele relativ la psiholog, nu sunt neaparat de natura profesionala. Ma deranjeaza sentimentul legat de cronometrare, dureaza doar 45 de minute sedinta, si simt o presiune legata de timp; nu prea era incantat nici de doua sedinte pe saptamana pentru a-mi termina expunerea. Apoi ne-am vazut aproape doua luni de zile, in care doar am povestit eu, nu am vazut nici o masura de nivel activ, ca asta ar trebui facut. Si abia acum am reusit sa il fac sa inteleaga ca problema mea cea mai stringenta este legata de managementul energiei psihice. Ori eu sunt prea complicat, ori m-am complicat in expunere, ori nu stiu sa comunic, ori el nu isi da interesul cam deloc.

Sunt curioasa, daca-mi poti spune, ce specializare are psihologul tau. Tu-ti doresti foarte tare sa simti mai mult, mai intens, dar ma intreb daca-ti dai seama ce vine odata cu asta, pt. ca adesea oamenii se folosesc de tot felul de chestii tocmai pt. a-si amorti simturile.

Abc2010ro a scris:

"Profesional", "cariera"... ce concepte inselatoare pentru a il transforma pe om in sclav. Ce-as mai trai in padure crescand rosii...

In padure nu cresc rosii, solul e prea acid.

XGeorge a scris:

(3) A incerca sa ma imbogatesc ca persoana, si sa devin poate un pic mai uman ... nu doar un inginer software ;)

Ce hobbyuri ai, in afara de computeristica?

Athmy a scris:

Apropos de intrebarea ta, sentimentele iti imbogatesc viata interioara, te ajuta sa intelegi si realitatea subiectiva a celorlalti, nu doar realitatea obiectiva a faptelor. Te ajuta sa simti si altceva decat autosatisfactie, ceva de genul mila, dragoste, dorinta de a fi cu cineva si de a petrece timpul alaturi de cineva, fiindca ti-e drag si te face fericit, Ceva de genul asta.

Problema nu este cognitive-comportamentala, este pe plan emotional.

Exista o diferenta intre placerea de a fi cu cineva si dorinta de a fi cu cineva. Prima e ceva bun, a doua e ceva rau.

Mila e ceva automat. Dragostea e un concept foarte dubios, cam fiecare o defineste cum vrea, motiv pentru care evit cuvantul asta.

Sa ceri prezenta cuiva sau o actiune anume a cuiva, deci sa ai dorinta, este ceva rau, reptilian (instinctele de baza ale creierului de soparla care cere droguri - senzatii de placere rezultate in urma primirii unor chestii de la persoanele din jur ce tin de supravietuire si reproducere).

Sentimentele si emotiile sunt, evident, bune, caci prin ele simti ca traiesti, insa trebuiesc controlate, fiindca daca ne lasam prada lor se lasa cu tot felul de neplaceri pentru toata lumea, incepand cu propria persoana.

Cand ajungi la un nivel cat de cat ok de intelegere cu propria persoana, sau, altfel spus, de canalizare eficienta a emotiilor si sentimentelor proprii, in mod nedisruptiv, viata devine usoara si frumoasa, lucrurile fiind asezate exact in sertarasele potrivite. De exemplu sa ai placerea sa iti petreci timpul cu o persoana, fara sa ai imblodul egoist de a cere prezenta acelei persoane atunci cand ea nu este prezenta sau de a cere actiuni din partea acelei persoane in ce priveste domeniul relational, mai exact ce tine de a satisface dorintele tale. Altfel spus, te poti ajuta singur schimband, in timp, modul in care creierul tau proceseaza datele sau emotiile, pentru ca o situatie iti trezeste emotii sau sentimente in functie de cum o percepi.