Athmy a scris:
Eram sigura ca ai ceva de IT-ist in tine, despre ei s-a scris pe forum ca au o personalitate rece si sentimente reduse la algoritmi, desi cred ca nu meseria face asta ci alegerea meseriei este o consecinta a felului de a fi.
Ca sa inteleg aplatizarea emotionala, te rog sa ne explici mai concret. Nu ai sentimente de mila, compasiune, revolta (in fata unor atrocitati, nedreptati indreptate impotriva unor persoane inocente)? Sa spunem ca un copil este pe cale sa se inece sub ochii tai. Care ar fi reactia ta, ai incerca sa il salvezi?
Indragostirea nu este destul de relevanta in cazul de fata, pentru ca nu ai un istoric din care sa putem trage astfel de concluzii. Pur si simplu ai asteptat sa se intample ceva de la sine ceea ce nu s-a petrecut. Iar acum vrei sa schimbi strategia.
Totusi este interesat ca 6 ore de predare, ma umplu de mai multa energie decat o zi de scris de cod. Sincer, as face-o doar pe profesorul, dar din pacate statul roman, ne condamna prin salariile de mizerie la saracie si neajunsuri.
Mila fata de cine? Nu stiu daca am simtit vreodata mila pentru cineva; de cersetorii de pe strada nici gand. Compasiunea, inseamna sa intelegi prin ce trece o anumita persoana, sa-i fii alaturi; nu cred ca a fost vreodata vreo situatie cand cineva sa imi ceara ceva, de obicei, mi se mai cer bani si uneori ii mai dau dar in scarba. Nu am imprumutat niciodata pe nimeni de bani: la sume care depasesc 100 RON, dau reject, iar daca este vorba de sume mai mici, prefer sa-i dau fara sa-i cer inapoi, si spun acest lucru persoanei respective. Din pacate desi ai dat bani de "pomana" unora, cand le ceri ajutorul pentru ceva, ramai cu buzele umflate. Astfel am invatat sa dau, dar sa nu ma mai intereseze deloc dupa ce dau bani, si sa scot persoana respectiva din telefon. Sentimente de revolta simt mai ales fata de autoritatile statului, si fata de persoanele lacome, care vor din ce in ce mai mult; asta ma scoate la pepeni, epatarea bogatiei unora. Ma deranjeaza profund elevii care epateaza un comportament de milionar si parintii lor. Fata de persoanele inocente ma lasa relativ rece, situatia lor.
Ca sa completez portretul, pot sa spun ca am avut anumite probleme cu parintii mei la un moment, cu care ma inteleg bine, si pentru ca au sarit calul si problema lor se incadra la chestii ilegale, le-am facut reclamatie la politie.
Daca un copil ar incerca sa se inece, nu stiu daca m-as arunca dupa el, poate mai degraba as alerga dupa ajutor, as suna la salvare, politie, etc.
Citeam in profilul persoanelor schizoid ca acestea, este bine sa fie ele abordate, ca cineva trebuie sa faca primul pas inspre ele, si posibil sa iti dau dreptate. Probabil ca pana acum sa fi asteptat, sa fiu intr-o situatie pasiva, iar acum sa incerc sa schimb abordarea, incercand sa fiu mai activ. De altfel asta incerc sa fac de cativa ani incoace.
