Tipologia spatiala tripartita.

Vriies a scris:

Aha! Să înţeleg că nu sunt suficient de transformat, spre deosebire de tine care ai fi mai transformată decât mine, aşa?...

Totuşi, mă gândesc la faptul că înţelegerea unui text ţine şi de o serie de condiţii pe care acel text ar trebui să le îndeplinească spre a fi înţeles. Şi mă refer în principal la aspecte precum coerenţă, claritate, logică. :)

Mda, am citit câte ceva despre această chestiune. Corpul de curcubeu sau corpul de lumină ar fi transformarea totală sau parţială a corpului fizic în lumină pură, fiind o consecinţă a iluminării. Există într-adevăr destule exemple în acest sens, menţionate în tradiţie. Dar atenţie, ele sunt acceptate fără tăgadă de cei care apartin acestei traditii, cum ai fi tu de exemplu. Nu vreau să merg atât de departe şi să spun că nu există evidenţe ştiinţifice care să ateste acest fenomen, însă aş vrea să găsesc măcar câteva mărturii ale unor persoane credibile, din afara sferei budiste. Nu o să neg acum existenţa unui atare fenomen, însă dă-mi voie să fiu sceptic până la proba contrarie.

Iti dai seama ca intreaga traditie ar fi o farsa si ca invatatorii nostrii ne-ar fi mintit de fiecare data cand ar fi participat sau auzit de un asemenea eveniment.

Si totusi de ce crezi ca stiinta de azi ar reprezenta instanta absoluta si punctul de referinta ultim in a promulga veridicitatea unui fenomen.

Iti spun eu. Ea nu este. Insa noi de prin partile astea de lume si cu educatia si conditionarea care am primit-o inclinam sa credem ca ea este ultimul resort in a stabili daca ceva este veridic.

Stiinta este spre exemplu neputincioasa in a explica cum e posibil ca in timpul unor evenimente publice anuale care se desfasoara in tibet, practicantii tantrici ai focului extatic interior, in pielea goala si la temperaturide sub zero grade, sa ususce pe corpul lor cearsafuri ude timp de ore intregi. Acestea au fost documentate pe film si probabil le poti vedea si pe internet. In tibet exista o asa numita traditie a pastorilor yogini eremiti unde membrii acesteia, dupa multi ani de practica si perfectionare a focului interior iau angajamentul de a trai pana la sfarsitul vietii in pesteri. Ei poarta doar o singura roba de culoare alba subtire cat un cearsaf.

Tot asa ea nu poate explica cum in timpul unor ceremonii publice de transferare a contiintei majoritatea participantillor produc in crestetul capului, prin forta ritualului si ca semn de succes al ritualului o apertura de cativa milimetri.

Tot stiinta nu poate explica cum e posibil ca anumiti practicanti sa dezvolte capacitatea de a trai fara hrana.

Jnanadakini a scris:

Exista 3 tipuri de spatiu.

1.Spatiul extern(copaci, case oameni, masini)

2.Spatiul intern(gandul "George se piaptana degeaba ca tot urat e"; viata interioara-simtamintele,emotiile,senzatiile,etc.)

3.Spatiul intemediar rezultat din proiectia celui intern(o piatra de crystal lovita de razele solare proiecteaza in afara raze colorate, acestea reprezentand proiectia in afara a spatiului interior)

O intrebare.

Carui spatiu ii corespunde  principiul oglinzii ?

Un element ajutator ar fi sa ne gandim cum , unde si de ce apar relfectiile in oglinda .

Care e sistemul de referinta? Adica observatorul e in afara situatiei? (avand in vedere gandul "George se piaptana, dar tot urat e" ) sau observatorul e cel care se reflecta in oglinda?

MeerKat a scris:

Care e sistemul de referinta? Adica observatorul e in afara situatiei? (avand in vedere gandul "George se piaptana, dar tot urat e" ) sau observatorul e cel care se reflecta in oglinda?

Ceea ce este reprezentat de  oglinda este observatorul sau mai bine zis mintea observatorului unde gandul este o aparitie in contextul mintii observatorului.

Cea de-a doua parte a intrebarii tale este de fapt un rezultat al practicii si familiarizarii cu natura mintii unde observatorul plus corpul fizic ajunge sa fie vazut ca o simpla aparitie in natura mintii.

Jnanadakini a scris:

Iti dai seama ca intreaga traditie ar fi o farsa si ca invatatorii nostrii ne-ar fi mintit de fiecare data cand ar fi participat sau auzit de un asemenea eveniment.

Aici sunt două aspecte.

Orice religie sau orice curent spiritual se sprijină pe oamenii care aderă la acestea. În interiorul acestora se constituie nişte ierarhii care sunt interesate cu orice preţ să sprijine şi să-şi apere tradiţia şi să-şi păstreze oamenii, eventual să-i sporească.

Apoi e foarte posibil ca unele cunoştinţe pe care le păstrează să le dea, aşa, în mod gradat adepţilor, urmându-se un soi de "trepte ale iniţierii".

Jnanadakini a scris:

 Si totusi de ce crezi ca stiinta de azi ar reprezenta instanta absoluta si punctul de referinta ultim in a promulga veridicitatea unui fenomen.

Iti spun eu. Ea nu este. Insa noi de prin partile astea de lume si cu educatia si conditionarea care am primit-o inclinam sa credem ca ea este ultimul resort in a stabili daca ceva este veridic.

Stiinta este spre exemplu neputincioasa in a explica cum e posibil ca in timpul unor evenimente publice anuale care se desfasoara in tibet, practicantii tantrici ai focului extatic interior, in pielea goala si la temperaturide sub zero grade, sa ususce pe corpul lor cearsafuri ude timp de ore intregi. Acestea au fost documentate pe film si probabil le poti vedea si pe internet. In tibet exista o asa numita traditie a pastorilor yogini eremiti unde membrii acesteia, dupa multi ani de practica si perfectionare a focului interior iau angajamentul de a trai pana la sfarsitul vietii in pesteri. Ei poarta doar o singura roba de culoare alba subtire cat un cearsaf.

Tot asa ea nu poate explica cum in timpul unor ceremonii publice de transferare a contiintei majoritatea participantillor produc in crestetul capului, prin forta ritualului si ca semn de succes al ritualului o apertura de cativa milimetri.

Tot stiinta nu poate explica cum e posibil ca anumiti practicanti sa dezvolte capacitatea de a trai fara hrana.

Există foarte multe lucruri care nu pot fi explicate prin intermediul ştiinţei de azi. Ştiinţa nu e infailibilă, însă ea e perfectibilă. Se bazează pe experiment şi chiar dacă deseori nu e scutită de orgoliu şi dogmatism, totuşi, paradigmele se schimbă din vreme în vreme, erorile sunt recunoscute şi ştiinţa îşi vede mai departe de drum, explicând din ce în ce mai multe lucruri

Ştiinţa este un corpus de cunoştinţe sistematizate, obţinute pe baza unui sistem specific de achizitionare a acestora. Deci ea presupune atât un corp de cunoştinţe cât şi un proces de descoperire care ne permite să legăm fapte aparent izolate şi să înţelegem conexiunea dintre acestea.

Ştiinţa este folositoare. Dacă stăm un picuţ să ne gândim ne folosim de ştiinţă, de rezultatele acesteia, de dimineaţă până noaptea târziu. Mergem la serviciu cu maşina, trenul sau bicicleta, unde folosim calculatorul şi (dacă lucrăm în construcţii) putem folosi imediat proprietăţile triunghiului pitagoreic pentru a trasa un unghi drept chiar şi fără a avea la dispoziţie un teodolit. Apoi mergem la doctor sau la stomatolog pentru a ne trata atunci când e cazul, venim acasă şi intrăm prin intermediul unei cartele magnetice, acţionăm un comutator şi avem lumină, mergem la baie...tragem apa la dubluwece apoi acţionând o rozetă facând un duş, dechidem frigiderul, apoi pregătim mâncarea la aragaz, la cuptorul electric sau la mai ştiu eu ce, vorbim cu mama, tata sau cu prietenii pe mobil, dăm drumul la televizor, intrăm pe net, eventual pe roportal, unde ne spunem păsul, înjurăm guvernul şi uneori chiar criticăm ştiinţa de care evident ne folosim non stop.

Vriies a scris:

Aici sunt două aspecte.

Orice religie sau orice curent spiritual se sprijină pe oamenii care aderă la acestea. În interiorul acestora se constituie nişte ierarhii care sunt interesate cu orice preţ să sprijine şi să-şi apere tradiţia şi să-şi păstreze oamenii, eventual să-i sporească.

Apoi e foarte posibil ca unele cunoştinţe pe care le păstrează să le dea, aşa, în mod gradat adepţilor, urmându-se un soi de "trepte ale iniţierii".

Cunoasterea despre adevarata natura trebuie sa se ofere dintr-o data in contextul unui singur moment.

Ea nu trebuie sa se ofere cu picatura pe module, in trepte sau in vreun mod care necesita trunchierea ei si desfasurarea ei in timp.

Din pacate acesta este modul de impartasire a cunoasterii si in interiorul diverselor scoli si abordari budiste pe care le-am frecventat o vreme.Se intampla asta de secole intregi si la mijloc sta dorinta de devenire , bunastare economica si financiara.Este o manipulare care se petrece de secole intregi si cu acordul administratiei manastirilor.

O data cu transmisia cunoasterii budhiste in vest a fost importat si modelul de impartasire a cunoasterii.Modelul gradat temporal care are in vedere a absorbi de la practicieni cat mai multi bani.

Aceste modele gradate abunda in ziua de azi avand o fateta ascunsa.

Aceea de inducere a unei credinte ca cei care participa la aceste programe de studii sunt nepregatiti si ca pentru a avea acces la o presupusa finalitate e nevoie a participa si cumpara modulele urmatoare pana cand la sfarsit ti se va revela modulul ultim absolut.

Deci sa nu uitam.Cunoasterea adevarata despre propria conditie trebuie revelata intr-un singur moment si nu pe module sau trepte de-a lungul a ani de zile.