In anii 60 inchisorile comuniste s-au umplut de persoane cu origine sociala nesanatoasa: preoti, fii sau nepoti de preoti, profesori de religie sau chiar simple persoane care credeau in Dumnezeu. De la batrani de 80 de ani pana la copii - cazuri, ce e drept, mai rare - au suferit atrocitatile unor atei convinsi, fanatici. Credinta in existenta lui Dumnezeu si credinta in inexistenta lui Dumnezeu sunt, in lipsa unor probe concrete, fetele aceleasi monede.
In plus fanatismul poate imbraca orice forma: politica, ateista, religioasa etc. Exista insa un numitor comun: fanaticii sunt persoane labile psihic, cu porniri violente, care nu pot distinge nuantele. Gandirea lor e rudimentara, caricaturala, argumentele sunt puerile, logica lipseste.
Subiectul este cu atat mai delicat cu cat avem tendinta sa confundam un fenomen cu 'uscaturile' sale.

ca sa scape lumea de gandiri abstracte si puerile cum ca ar exista un dumnezeu. 