Eee, sa vezi ce suparat o sa fii tu cand femeia ta o sa vina la tine si o sa te paraseasca pentru altu' ca ala face sex mai bine. Sau putin dezamagit de tine daca ea o sa-ti marturiseaasca ca totusi fostul o satisfacea mai bine decat tine dar ea te iubeste asa cum esti si oricum nu conteaza.
Numai un psihic imatur isi mai bate capul cu asa ceva. Pentru imaturi astea sunt tragedii, pentru cei maturi si experimentati si echilibrati sunt fleacuri.
Cata vreme femeia geme sub mine in orgasme multiple nimeni nu face sex mai bine ca mine. Sau daca exista unul care face trei ore pentru ca e masterand in tantra sa-i fie de bine, ii urez noroc. Dar femeia se simte uzata cand dureaza sexul peste o ora. Protesteaza ca o doare vaginul, ca a ramas fara lubrifianti naturali, ca trebuie din aia artificiali, dar aia o irita de multe ori caci ii deregleaza flora microbiana vaginanala. Asa ca sa renuntam la mituri induse de Sex and The City.
Da, e un lucru bun sa stii sa te hranesti sanatos. Dar cel mai sanatos ar fi sa-ti prepari si sa-ti cultivi singur toate alimentele de care ai nevoie. Asta daca iti doresti sa fii cu adevarat sigur de ceea ce mananci.
Sau sa iei de la ferme de tarani ce au gandire bio, cum fac eu.
E trist daca bancurile sunt cele capabile sa iti ofere o sursa de divertisment nesfarsita.
Bancuri, conferinte TED, articole de stiinta, arta, cultura, videoclipuri amuzante, carti, prieteni, discutii interesante, calatorii, farse...
Etalatul in cazul oamenilor ar fi moda. Si posesiunile. Ce sunt hainele in fond? Niste bucati de materiale cu care ne acoperam trupul. Investim semnificatii in marca lor. Calitatea e discutabila. In fata unei foarfeci niciuna nu rezista. Esti sigur ca felul cum e imbracat sau ce poseda este ceea ce face sa fie puternic un om cu adevarat? Sigur, faptul ca le-a obtinut poate fi o dovada a inteligentei sale . Dar faptul ca se etaleaza cu extravaganta si a mandriei. Iar un om mandru e un om slab.
Etalatul e mai mult decat moda. Etalatul inseamna sa-ti incordezi fortele creatoare, psihice, emotionale, fizice, ca o sculptura greceasca pe o terasa de munte ce da spre mare.
Daca poti sa treci asa cu usurinta de la o iubire la alta cat de caineste ai iubit de fapt?
Pentru ca practici detasarea. Pentru ca de la o varsta orice iubire este singura si cea mai intensa, pentru ca de fapt conteaza iubirea in sine, iar daca partenerul nu se poate reinventa ca sa regenereze relatia, atunci ridici din umeri si mergi spre o noua iubire. Dar tinerii nu inteleg asta, ei se cramponeaza, pentru ca le e teama.
Sau mai bine nu mori deloc si fugi si la timp astfel incat sa nu te mai prinda.
Toti mor , asa este. Dar cine poate sa nu sufere atunci cand cei la care tii se duc inaintea lui? Si asta e viata, da.
Daca practici detasarea buddhista nu vei suferi. Accepti senin, meditezi la caderea florilor de cires, scrii un haiku... Japonezii isi cinstesc stramosii in sintoism, nu degeaba. Au o legatura cu stramosii plecati pe care noi nu o putem intelege. Noi, cu bocetele sfasietoare la inmormantari, cu crizari si isterizari contaminante.
Ma mir ca nu esti niciodata trist. Dar nu cred ca nu esti trist cu adevarat. Bucuria pe care o traiesti nu e o bucurie autentica ci o fuga de suferinta.Ai reprimat asta atat de tare in tine incat ai uitat si cum sa fii trist. Parerea mea.
Teoria cu fuga de suferinta, cu reprimarea, este freudiana. Dar este depasita de ultimele descoperiri din neurologie. In perspectiva neurologica va conta felul in care iti setezi constient creierul ca sa iti secreteze ce neurotransmitatori vrei tu, si astfel obtii ce stari vrei tu. Asa vede viata un neurolog. Sigur, acum trebuie sa-mi reinvat creierul din nou sa simta tristete, doar asa de fun, dar am sa reusesc, caci incep sa stapanesc arta asta mai bine in ultima vreme. Imi induc ce stare am chef, astfel incat eu imi stapanesc sufletul, nu el pe mine. Deal with it!