Care va este filosofia personala de viata?

Vriies, ce am vrut sa spun eu este ca in ciuda faptului ca si gruparile mai sus mentionate de tine  adera si se ghideaza dupa  idei,  ar fi culmea sa nu o faca din moment ce noi operam si comunicam prin intermediul ideilor adica transmitem esente sau semnficatii prin ele , ideile de perspectiva spirituala sunt doar un instrument nu sunt un obiect in sine. Nu traiesti ideea sau dupa idee ci doar te ghideaza. Nu ajungi sa fii ideile , nu vei considera ca e cazul sa ti le aperi , sa ti le impui sau afirmi in orice conditii asa cum altii ar tinde sa faca cu ideile lor pentru ca nu esti atasat de ele . Crezi in ele dar nu crezi ca tu  esti ele .

 Atasamentul fata de orice  este o atitudine gresita penru ca noi nu suntem ai acestei lumi. Suntem trecatori aici. In clipa in care vei ajunge sa fii golit de atasamente si minte vei fi cu adeavrat liber. Pentru unii asta e lupta pe care o duc si lupta nu in sens razboinic ci  in sens de straduinta. Acum, fiecare sa incerce si sa  experimenteze pe cont propriu.

Cat despre transformarea spirtuala, sigur ca asta implica trairea. Doar ca in timp ce un crestind se straduieste sa duca o viata corecta conform perceptelor religiei ale pentru a dobandi ulterior raiul  , un practicand spiritual se va stradui sa se elibereze in aceasta viata de iadul ( suferinta) de pe acest pamant  trezindu-si constiinta. Asta ar fi diferenta  inspre ceea ce duce o idee. Una face o promisiune , alta iti ofera. Daca se va dobandi cu adeavarat ceva sau nu in urma straduintelor ramane discutabil. Fiecare cu experienta sa. 

Practic ce fac eu acum, incercand sa lamuresc ce ar implica de fapt abordarea spirituala din prisma finalitatii ideilor  , se poate considera ca tot dintr-un atasament anume fata de  aceste idei as incerca sa le apar. Numai ca e o diferenta fina intre a dori sa lamuresti ceva , iar daca se va intelege bine daca nu la fel si a explica  cu dorinta de a fi tu cel care sa aiba dreptate. Iar cele doua se pot intrepatrunde pe undeva. Ideal piritual ar fi sa nu reactionezi deloc pentru ca ceea ce este este .

Cu mai adevarat sau mai neadevarat se pune problema atunci cand tu consideri ca ai dreptate iar ceilalti se insala . Atunci cand consideri ca singurul mod just de a fi in lume e sa fii crestin sau musulman sau  hindus, etc. Atunci cand faci o alegere doar pentru tine fara a dori sa le impui celorlalti ideile sau credintele tale  nu se poate vorbi de ce e mai adevarat sau nu .  Exprimi, explici dar nu insisti cu ideile tale. In  definitiv e doar un alt mod de viata . O alegere libera pe care ai facut-o pentru tine. 

 Dincolo de grupuri religoase si de sistemele de valori , idei si credinte dupa care se ghideaza , ramane  individul in parte care alege sa traiasca pentru el ceea ce crede. De la nivelul acesta poate ca ar trebui sa se poarte discutia daca vrei sa fie mai...autentica. Fara sa mai bagam in oala mase anonime de oameni. Pentru ca in definitiv transformarea spirituala e a fiecaruia in parte prin traire.

Sigur. Trebuie sa acceptam existenta mintii. Mintea este un instrument util si pare a fi singurul lucru care ne confera  existenta. Numai  ca e o diferenta subtila intre procesul zgomots al mintii si intre cel  din noi care sta undeva in umbra ei si observa cum merge si unde se duce mintea. Nu stiu daca face parte tot din minte dar stiu  ca e  acel ceva care observa. 

Experimentarea de zi cu zi a clipei, a vietii este discutabila prin cum interpretam pentru noi viata si realitatea vietii de zi cu zi. Fata de acelasi eveniment al vietii oamenii pot avea reactii diferite. Si asta porneste tot din modul in care tu te raportezi la evenimente in sine, raprotare care are la baza o idee despre ceea ce se intampla. Unii dau vina pe ei, altii pe cei din jur, altii considera ca e vointa lui D-zeu, altii raman detasati, etc. Transformarea spirituala nu se poate produce decat daca te elevezi ca si constiinta. Iar elevarea constiintei depinde de perspectiva interioara care se reflecta asupra vietii.

Mosmantina Ciuperchina a scris:

Golit de atasamente? Oricare? Si fata de oameni? Fata de ideile dupa care te ghidezi nu ai atasamente?

Nu. Nu ai.  Daca le traiesti doar pentru tine. Golirea absoluta de atasamente presupune faptul ca ai atins iluminarea. In rest, pana la acel punct e  work in progress.

Pe mine nu ma afecteaza faptul ca tu nu crezi in ideile mele. Ideal ar fi sa nu fii afectat nici in cazul in care vei ajunge sa fii ucis pentru ele.

Iar de la sine se intelege faptul ca nici sa le impui nimanui nu doresti .

Nu se pune problema sa cred sau nu; pana sa cred in ceva e cale lunga. Incerc doar sa inteleg (aproximativ, fireste). Si sper ca nu percepi o atitudine agresiva, pentru ca nu e :) .

In limitele mele, ce descrii suna a pasivitate iar golirea de atasamente - si asteptari, indraznesc sa presupun - seamana cu faza incipienta a unui tip de meltdown, in care esti euforic si invincibil ca mecanism de aparare, dupa care urmeaza un tsunami.

Stai linistit, Nu te-am perceput ca fiind agresiv. E propria ta proiectie.

Eu stiu a ce suna? Poate suna a multe. Realitatea mea  interioara este insa numai una. Si indraznesc sa spun ca alta decat sunt perceputa acum de tine. 

E bine daca incerci sa intelegi. Desi eu nu incercam sa te fac sa intelegi neaparat. Purtam un schimb de replici din care fiecare va ramane sau nu cu ceva.

 Totul e pasnic.

 Calmul pe care il resimt nu cred ca este cel dinaintea furtunii. As dori cel putin sa nu fie dar....mai stii? Las totul sa  vina si sa fie asa cum este. Desi recunosc ca cazul unui tsunami emotional voi fi foarte surprinsa. Desi acum daca m-ai pus tu in garda....

Eu sunt o ea, ca sa fac aceasta precizare, desi nu face vreo diferenta.

Am mai pus piesa asta pe topicul tau, cred. Mi se pare extraordinara; altfel nu as insista. E o opera a poetului irlandez Patrick Kavanagh, transpusa intr-o melodie. 

If ever you go to Dublin town

In a hundred years or so

Inquire for me in Baggot street

And what I was like to know

O  he was the queer one

Fol dol diddle li do

He was a queer one

And I‘ll tell you.

My great-grandmother knew him well,

He asked her to come and call

On him in his flat and she giggled at the thought

Of a young girl's lovely fall.

O he was dangerous,

Fol dol diddle li do,

He was dangerous,

And I‘ll tell you.

On Pembroke Road look out for my ghost,

Dishevelled with shoes un tied,

Playing through the railings with little children

Whose children have long since died.

O he was a nice man,

Fol do diddle li do,

He was a nice man

And I’ll tell you.

Go into a pub and listen well

If my voice still echoes there,

Ask the men what their grandsires thought

And tell them to answer fair,

O he was eccentric,

Fol do diddle li do,

He was eccentric

And I‘ll tell you.  

He had the knack of making men feel

As small as they really were

Which meant as great as God had made them

But as males they disliked his air.

O he was a proud one,

Fol do diddle li do,

He was a proud one

And I‘ll tell you.  

If ever you go to Dublin town

In a hundred years or so

Sniff for my personality,

Is it Vanity's vapour now?

O he was a vain one,

Fol do diddle I do,

He was a vain one

And I‘ll tell you.  

I saw his name with a hundred more

In a book in the library,

It said he had never fully achieved

His potentiality.

O he was slothful,

Fol do diddle li do,

He was slothful

And I‘ll tell you.

He knew that posterity had no use

For anything but the soul,

The lines that speak the passionate heart,

The spirit that lives alone.

O he was a lone one,

Fol do diddle li do

O he was a lone one,

And I‘ll tell you .

O he was a lone one,

Fol do didle li do

Yet he lived happily

And I‘ll tell you.

Mi se pare extraordinara pentru ca reuseste sa captureze farmecul, nostalgia, je-ne-sais-quoi al vietii intr-un mod atat de simplu si totodata cuprinzator.

Nu pot echivala iluminarea cu moartea atasamentului. Pentru mine, moartea capacitatii mele de a dezvolta un atasament ar insemna moartea mea ca fiinta.

Sa adaug ceva:

Of all the money, e'er I had,
I spent it in good company,
And all the harm I have ever done,
'Alas it was to none but me.

And all I've done for want of wit,
To memory now I can't recall,
So fill to me the parting glass,
Goodnight and joy be with you all.

So fill to me the parting glass,
And drink a health whate'er befalls,
Then gently rise and softly call,
Goodnight and joy be to you all.

Of all the comrades that e'er I had,

They're sorry for my going away,

And all the sweethearts that e'er I had,
They'd wish me one more day to stay.

But since it fell into my lot,

That I should rise and you should not,

I'll gently rise and softly call,
Goodnight and joy be with you all.

Fill to me the parting glass,

And drink a health whate'er befalls,

Then gently rise and softly call,
Goodnight and joy be with you all.

But it since it fell into my lot,
That I should rise and you should not,
I'll gently rise and softly call,
Goodnight and joy be with you all.

So fill to me the parting glass,
And drink a health whate'er befalls,
Then gently rise and softly call,
Goodnight and joy be with you all.

Goodnight and joy be with you all.

(versurile postate sunt scrise foarte prost in comparatie cu melodia, dar nu am rabdare acum sa le inlocuiesc).

E o atitudine firesc umana echivalarea sentimentelor si afectelor tale cu ceea ce esti tu ca om . E normal sa simti ca tu esti ceea ce esti datorita a ceea ce simti, gandesti si traiesti viata. Cu bune si rele asa cum e ea. Dar in clipa in care vei intelege ca tot ce traiesti si crezi ca esti e atat de trecator si ca nimic nu conteaza datorita nepermanentei sale iti vei dori sa...dobandesti  ceva ce nu se va mai schimba niciodata ca stare. Cam atat cred ca ar fi de zis. Nu e cazul sa insistam. 

De inteles acum intelege cine poate, cine e deschis, cine are o afinitate catre spiritualitate probabil. De inteles poate va intelege acum, sau intr-o alta viata. In momente diferite ale vietii, in clipa mortii sau foarte , foarte greu. De inteles va intelege cine va trai mai profund viata. Va  simti intelegand cum  totul e trecator  si ca asta produce suferinta. In clipa in care nu isi va mai dori sa simta suferinta va renunta la atasamente si ego. 

Viata e si frumoasa. Viata poate ca e un miracol. Dar e frumoasa doar pentru cel care stie sa o vada si sa o traiasca asa. Care stie sa daruiasca   frumusete la randul lui. Insa existenta de aici poate ca nu e totul. 

Mosmantina Ciuperchina a scris:

Vriies, ce am vrut sa spun eu este ca in ciuda faptului ca si gruparile mai sus mentionate de tine  adera si se ghideaza dupa  idei,  ar fi culmea sa nu o faca din moment ce noi operam si comunicam prin intermediul ideilor adica transmitem esente sau semnficatii prin ele , ideile de perspectiva spirituala sunt doar un instrument nu sunt un obiect in sine. Nu traiesti ideea sau dupa idee ci doar te ghideaza. Nu ajungi sa fii ideile , nu vei considera ca e cazul sa ti le aperi , sa ti le impui sau afirmi in orice conditii asa cum altii ar tinde sa faca cu ideile lor pentru ca nu esti atasat de ele . Crezi in ele dar nu crezi ca tu  esti ele .

 Atasamentul fata de orice  este o atitudine gresita penru ca noi nu suntem ai acestei lumi. Suntem trecatori aici. In clipa in care vei ajunge sa fii golit de atasamente si minte vei fi cu adeavrat liber. Pentru unii asta e lupta pe care o duc si lupta nu in sens razboinic ci  in sens de straduinta. Acum, fiecare sa incerce si sa  experimenteze pe cont propriu.

Chiar dacă suntem trecători, cum toate sunt trecătoare, suntem clar ai acestei lumi, prin însuşi faptul că vieţuim în ea. Ataşamentul faţă de lumea în care trăim (părinţi, copii, iubiţi, prieteni etc.) nu este greşit, ci cât se poate de firesc. Faptul că unii se străduiesc să se golească de ataşamente şi minte, considerând că ăsta e un pas spre "iluminare", însemnă doar că ei au preluat fără discernământ şi şi-au asumat ideea asta a iluminării care nu era a lor, provenită din folclorul oriental, care e mult mai bogat decât al nostru.

Mosmantina Ciuperchina a scris:

 Practic ce fac eu acum, incercand sa lamuresc ce ar implica de fapt abordarea spirituala din prisma finalitatii ideilor  , se poate considera ca tot dintr-un atasament anume fata de  aceste idei as incerca sa le apar. Numai ca e o diferenta fina intre a dori sa lamuresti ceva , iar daca se va intelege bine daca nu la fel si a explica  cu dorinta de a fi tu cel care sa aiba dreptate. Iar cele doua se pot intrepatrunde pe undeva. Ideal piritual ar fi sa nu reactionezi deloc pentru ca ceea ce este este .

Toţi încercăm să explicăm anumite lucruri atunci când ne împărtăşim opiniile unii altora.

Exact. Ataşament faţă de o anumită idee sau sistem de valori la care ai aderat, e şi la tine cât şi la Jnana. Cu toate astea, unii văd ataşament numai la alţii, care, să spunem, au o altă scară axiologică.

Mosmantina Ciuperchina a scris:

 Cat despre transformarea spirtuala, sigur ca asta implica trairea. Doar ca in timp ce un crestind se straduieste sa duca o viata corecta conform perceptelor religiei ale pentru a dobandi ulterior raiul  , un practicand spiritual se va stradui sa se elibereze in aceasta viata de iadul ( suferinta) de pe acest pamant  trezindu-si constiinta. Asta ar fi diferenta  inspre ceea ce duce o idee. Una face o promisiune , alta iti ofera. Daca se va dobandi cu adeavarat ceva sau nu in urma straduintelor ramane discutabil. Fiecare cu experienta sa. 

Ai uitat să menţionezi cărei religii sau căi spirituale îi aparţine acel practicant spiritual pe care-l opui creştinismului...adepţilor yoga, ai budismului, magiei, taoismului, sufismului, zenului?... Practicanţi spirituali putem întâlni în sânul oricărei religii sau chiar şi în afara religiilor. După părerea mea este incorect să categoriseşti astfel, punând creştinismul de o parte şi "practicanţii spirituali"de cealaltă parte.

Mosmantina Ciuperchina a scris:

 Cu mai adevarat sau mai neadevarat se pune problema atunci cand tu consideri ca ai dreptate iar ceilalti se insala . Atunci cand consideri ca singurul mod just de a fi in lume e sa fii crestin sau musulman sau  hindus, etc. Atunci cand faci o alegere doar pentru tine fara a dori sa le impui celorlalti ideile sau credintele tale  nu se poate vorbi de ce e mai adevarat sau nu .  Exprimi, explici dar nu insisti cu ideile tale. In  definitiv e doar un alt mod de viata . O alegere libera pe care ai facut-o pentru tine. 

 Dincolo de grupuri religoase si de sistemele de valori , idei si credinte dupa care se ghideaza , ramane  individul in parte care alege sa traiasca pentru el ceea ce crede. De la nivelul acesta poate ca ar trebui sa se poarte discutia daca vrei sa fie mai...autentica. Fara sa mai bagam in oala mase anonime de oameni. Pentru ca in definitiv transformarea spirituala e a fiecaruia in parte prin traire.

Corect, asta încercam să-i spun şi eu lui Jnana şi altora care susţin că religia îmbrăţişată de ei este Calea, pe când ceilalţi au doar opinii din cărţi  ,

Mosmantina Ciuperchina a scris:

 Sigur. Trebuie sa acceptam existenta mintii. Mintea este un instrument util si pare a fi singurul lucru care ne confera  existenta. Numai  ca e o diferenta subtila intre procesul zgomots al mintii si intre cel  din noi care sta undeva in umbra ei si observa cum merge si unde se duce mintea. Nu stiu daca face parte tot din minte dar stiu  ca e  acel ceva care observa. 

Sigur că e un instrument, însă e un instrument sine qua non. Da, e o mare diferenţă între a ne disciplina şi ordona mintea şi încercarea aia de mortificare specifică anumitor curente orientale, mistice şi chiar filosofice. 

Mosmantina Ciuperchina a scris:

     Experimentarea de zi cu zi a clipei, a vietii este discutabila prin cum interpretam pentru noi viata si realitatea vietii de zi cu zi. Fata de acelasi eveniment al vietii oamenii pot avea reactii diferite. Si asta porneste tot din modul in care tu te raportezi la evenimente in sine, raprotare care are la baza o idee despre ceea ce se intampla. Unii dau vina pe ei, altii pe cei din jur, altii considera ca e vointa lui D-zeu, altii raman detasati, etc. Transformarea spirituala nu se poate produce decat daca te elevezi ca si constiinta. Iar elevarea constiintei depinde de perspectiva interioara care se reflecta asupra vietii.

Transformarea spirituală de care vorbeşti, preponderent cu elevarea conştiinţei, nu se produce prin asceză, tapas, ritualuri, tehnici rapide, mortificări etc, ci este un proces continuu şi luuuung, bazat în exclusivitate pe valorificarea şi integragrea experienţei (altfel spus, experimentării clipei).

Părerea mea ...

Finnian a scris:

Imi place mult cum gandesti; perspectiva mea e foarte asemanatoare dar nu o pot exprima la fel de articulat.

Mă bucur că din când în când mai întâlnesc pe cineva cu perspective asemănătoare

Sex, mancare consistenta, visinata, bancuri, filme, muzica, dans si calatorii. Ce atata filosofie de viata? Viata trebuie traita la max, nu filosofata prea mult.

Tlahuizcalpantecuhtliyaotl a scris:

Sex, mancare consistenta, visinata, bancuri, filme, muzica, dans si calatorii. Ce atata filosofie de viata? Viata trebuie traita la max, nu filosofata prea mult.

Tocmai ai exprimat o filosofie de viaţă!

Eu aş adăuga ceva. Viaţa trebuie trăită la maximum, da, însă cu discernământ.