Început de Pag Inusara, Sâm 1 nov 2014 · 361 răspunsuri · 11.881 vizualizări
Jnanadakini a scris:Cata vreme vei fi atasat unei infrastructruri conceputale logice bazate pe o aliniere aparent echilibrata vei fi inlantuit de violenta subtila si nemarginita a acelor naluci literare care se nasc la fiecare pas.
Cu alte cuvinte, habar n-ai cine esti daca toate ideile tale sunt imprumutate - ca sa inteleaga si-un prost ca mine.
Jnanadakini a scris:Cata vreme vei fi atasat unei infrastructruri conceputale logice bazate pe o aliniere aparent echilibrata vei fi inlantuit de violenta subtila si nemarginita a acelor naluci literare care se nasc la fiecare pas.
Pe o aliniere aparent echilibrate- a ce? - a notiunilor bazate pe concepte si a etichetelor mentale atasate,fiind profund indentificati cu ceea ce credem si gandim ca suntem . O completare asa .
Vriies, desideratul mental la care face referire Jnanadakini ar implica la final nu doar trairea ideilor inerent exprimate pentru a fi cunoscute ci faptul ca acest mod de abordare asupra vietii ar produce in cele din urma in individ o transformare spirituala . Practic cu ajutorul acelor idei s-ar metamorfoza ca si constiinta. Testul suprem al acelor idei ar fi doar daca ele ar putea intr-adevar sa produca vreo transformare in noi ajutandu-ne sa ne gasim adevarata fiinta.
Daca nu pot face asta sau nu reusesc sa fie traite la acest nivel ele ramand ca acele idei la care faceai si tu referire dupa care un om isi structureaza organziandu-si si orientanu-si valoric si spiritual viata .
Editat Joi 27 nov 2014 22:33
Mosmantina Ciuperchina a scris:Vriies, desideratul mental la care face referire Jnanadakini ar implica la final nu doar trairea ideilor inerent exprimate pentru a fi cunoscute ci faptul ca acest mod de abordare asupra vietii ar produce in cele din urma in individ o transformare spirituala .
Nu sunt convins că am înţeles ceea ce ai vrut să spui. De aceea te-aş ruga să formulezi concret "dezideratul mental" la care face referire Jnana şi cum anume crezi tu că acest mod de abordare (din nou te întreb: care mod de abordare? despre care mod de abordare vorbim?) ar produce în om o transformare spirituală?
Editat Vin 28 nov 2014 00:59
Era z, de ce am pus s, nu stiu.
Pai Jnana, prin ceea ce ti-a scris , ti-a spus de fapt ca tu esti atasat ideilor pe care le-ai dobandit in mare parte in urma lecturilor parcuse. Si ca aceste idei in care tu iti investesti increderea, ca sa nu zic credinta, te fac sa gandesti si sa judeci totul prin prisma temporalitatii . Adica tu nu porti percepe ca ceva fiind dincolo de timp atata timp cat ideile tale care exista includ dimensiunea temporala.
Perspectiva lui in schimb transcende timpul si chiar identitatea unui individ care se naste si se tese in jurul ideilor pe care si le face cu privire la...tot ce il inconjoara.
El propune un alt punct de vedere, o alta abordare ca si mod de viata . Pentrul el dimensiunea temporala nu exista . Ideile asa cum le intelege majoritatea nu exista, pentru ca nu exista un individ care sa le contina de fapt. Doar mintea e cea care contine ideile iar noi , coform invataturilor traditionale mistice, nu suntem mintea noastra.
Insa modul lui de abordare ar avea ca finalitate o transformare individuala . O redescoperire a esentei fiintei noastre. Ce isi doreste poate ca este sa se integreze, sa revina la Intreg. Nu stiu exact ce urmareste dar asta pot deduce. Pentru lamuriri necesare va interveni poate el .
Acum, ideile in general dupa care ne ghidam viata si ne conturam un mod de viata nu ne ajuta in fond decat sa dam o forma si un scop existentei noastre pe pamant. Cei mai multi dintre noi vor avea la baza un ideal dupa care isi organizeaza viata. Un sistem propriu de valori, ei bine, cum spune si denumirea acestui topic o filosofie personala de viata. Iar toate astea inseamna ideile pe care ni le facem despre viata. Bine, tu te refereai la idei in general , in contrareplica ta . Si ai dreptate. Numai ca ideile chiar daca diferit formulate au finalitati diferite . Unele sunt menite doar sa-ti organizeze viata iar altele ca cele ale lui Jnana te imping dincolo de tine insuti . Te imping catre descoperirea esentei. Asta ar fi diferenta la care m-am referit eu,
Sper ca acum am fost mai clara,
Inca ceva. Eu nu am zis ca sunt convinsa ca ar produce in om o transformare spirituala. Am zis doar ca unii se ghideaza dupa astfel de idei ca si cand ele ar putea produce. Si poate produc. Cine stie. Eu zic ca nici nu produc nici ca produc. Insa de experiemtat imi doresc sa experimentez daca pot produce sau nu. Fiecare ar trebui sa experimenteze daca produc sau nu asta cu propria sa fiinta. Depinde de orientarea fiecaruia . A unora mai spirituala a altora pur intelectuala .
Raportat la esenta, ceea ce pare ca este nu este . Este o iluzie.
Editat Vin 28 nov 2014 01:41
Mosmantina Ciuperchina a scris:Era z, de ce am pus s, nu stiu.
Sper ca acum am fost mai clara,
Chiar nu observasem că ai pus "s" în loc de "z", eu aveam în vedere strict conţinutul mesajului. Da, ai fost mai clară. Mă voi încumeta şi eu cu niscai observaţii...
Mosmantina Ciuperchina a scris:
Sunt partial de acord cu perspectiva descrisa de tine.
Si anume ca lumea restrictiva in care traim (dpdv fizic si in general si psihic) e artificiala, ca trebuie sa redescoperim valorile si principiile universale si ca toate ''micile mizerii'' (sau falsele realizari, care de fapt nu inseamna nimic la scara larga) ne stau in cale constant; ne distrag.
Unde nu sunt de acord e ca individualitatea noastra nu ar fi reala, ca ar fi redusa la cea biologica si la nivelul acestei scurte vieti; nu vad de ce sa nu poti exista (constient sau nu) intr-un sistem, fie el universal si atemporal, fara sa iti pierzi unicitatea.
Finnian a scris:fara sa iti pierzi unicitatea.
Pentru ca unicitatea implica finitate.
Si cine stabileste ca (re)integrarea in ... sa nu spun in absolut, parca asta era deviza lui Bivolaru 
, dar se intelege oricum, trebuie facuta cu o renuntare completa la individualitate?
Editat Vin 28 nov 2014 19:19
Mosmantina Ciuperchina a scris:Pai Jnana, prin ceea ce ti-a scris , ti-a spus de fapt ca tu esti atasat ideilor pe care le-ai dobandit in mare parte in urma lecturilor parcuse. Si ca aceste idei in care tu iti investesti increderea, ca sa nu zic credinta, te fac sa gandesti si sa judeci totul prin prisma temporalitatii . Adica tu nu porti percepe ca ceva fiind dincolo de timp atata timp cat ideile tale care exista includ dimensiunea temporala.
Perspectiva lui in schimb transcende timpul si chiar identitatea unui individ care se naste si se tese in jurul ideilor pe care si le face cu privire la...tot ce il inconjoara.
El propune un alt punct de vedere, o alta abordare ca si mod de viata . Pentrul el dimensiunea temporala nu exista . Ideile asa cum le intelege majoritatea nu exista, pentru ca nu exista un individ care sa le contina de fapt. Doar mintea e cea care contine ideile iar noi , coform invataturilor traditionale mistice, nu suntem mintea noastra.
Insa modul lui de abordare ar avea ca finalitate o transformare individuala . O redescoperire a esentei fiintei noastre. Ce isi doreste poate ca este sa se integreze, sa revina la Intreg. Nu stiu exact ce urmareste dar asta pot deduce. Pentru lamuriri necesare va interveni poate el .
Ştiu ce a vrut să spună Jnana şi cam pe unde bate el, pentru că, în linii mari, dacă pot spune aşa, am luat cunoştinţă de filosofia de viaţă sau principiile după care se ghidează. Avem ceva ani de când discutăm...:)
Ceea ce mi-era mie neclar era doar modul în care vezi tu problema respectivă. Apropo, vezi că n-o să fie prea încântat de formularea ta "o redescoperire a esenţei fiinţei noastre".
Ceea ce voiam eu să spun este că orice om care trăieşte în societatea umană este ataşat de ceva anume, de un set de idei sau principii, de un set de valori:
- fie preluate fără prea mare discernământ de la alţii, prin tradiţie, educaţie sau prin lecturi care într-un anumit moment la un moment dat ni se par a conţine piatra filosofală - e cazul majorităţii;
- fie pentru că le consideră valide în urma unor analize personale amănunţite şi aderă la acestea pentru că le-a verificat experimentându-le în viaţa de zi cu zi - e cazul unui procent foarte mic.
După cum probabil ştii, orice om care aderă cu toată fiinţa lui la o religie sau grupare spirituală, consideră că "adevărurile" religiei sau grupului său, sunt "mai adevărate" decât adevărurile altora. Este cazul creştinismului, hinduismului, budismului, taoismului, mozaismului, islamismului, masonilor, spiritiştilor, rosa-cruceenilor şi a tuturor religiilor, sectelor, organizaţiilor oculte şi cum le-om mai numi. Aşa că, să nu credem noi că cineva care face parte dintr-o grupare sau alta nu este ataşat de un set de valori pe care el le consideră a fi cele autentice. Este ataşat, chiar dacă, bineînţeles, el se consideră a fi deasupra ataşamentului mulţimii.
Chestia cu "Perspectiva lui in schimb transcende timpul" şi " Pentrul el dimensiunea temporala nu exista"... hai să fim serioşi! Ştii cum sună asta? Hai să facem un exerciţiu de imaginaţie şi să ne gândim că în universul ăsta vast există exponenţi ai unor civilizaţii care au ajuns prin evoluţie la un stadiu de înţelegere şi cunoaştere cu mult superior stadiului la care ne aflăm noi azi - care ne câcâim să ajungem măcar la o planetă învecinată (asta dacă scăpăm de autodistrugere sau avem şansa să nu ne lovească cât de curând un meteorit bagabont venit din spaţiu). Cam ce crezi că ar spune despre ce discutăm noi colea? Ar spune ceva de genul: "Iote, bă, la ăştia, că tare glumeţi mai sunt! Wow, sunt vai de mama lor, de-abia au învăţat abc-ul, însă (sic!) unii cred că au deja o perspectivă care transcende timpul şi se cred în afara dimensiunii temporale!"
Iar chestia cu "nu suntem mintea noastră", e tare discutabilă. Bine, subiectul e vast şi înainte de a afirma cu seninătate că "nu suntem mintea nostră" e bine să stabilim că mintea e unica certitudine a noastră şi lucrăm numai prin intermediul ei. În primul rând, ar trebui să-l întrebi pe Jnana "ce suntem noi" şi să vezi ce-ţi răspunde. În al doilea rând, dincolo de ceea ce credem noi că suntem, dincolo de orice teorie metafizică, tre să acceptăm că mintea noastră e tot ceea ce avem noi în momentul vorbirii. Că dacă n-am avea-o, n-am mai putea să legăm nici măcar o vorbă.
Mosmantina Ciuperchina a scris:Inca ceva. Eu nu am zis ca sunt convinsa ca ar produce in om o transformare spirituala. Am zis doar ca unii se ghideaza dupa astfel de idei ca si cand ele ar putea produce. Si poate produc. Cine stie. Eu zic ca nici nu produc nici ca produc. Insa de experiemtat imi doresc sa experimentez daca pot produce sau nu. Fiecare ar trebui sa experimenteze daca produc sau nu asta cu propria sa fiinta. Depinde de orientarea fiecaruia . A unora mai spirituala a altora pur intelectuala .
Transformarea spirituală se datorează însuşi actului trăirii. Adică experienţa şi valorificarea acesteia sau, altfel spus, experimentarea vieţii de zi cu zi, a clipei, cu tot ce aduce ea, are ca efect această transformare spirituală. Aici nu există scurtătură, în ciuda tuturor "ismelor".
Vriies a scris:Ceea ce voiam eu să spun este că orice om care trăieşte în societatea umană este ataşat de ceva anume, de un set de idei sau principii, de un set de valori:
- fie preluate fără prea mare discernământ de la alţii, prin tradiţie, educaţie sau prin lecturi care într-un anumit moment la un moment dat ni se par a conţine piatra filosofală - e cazul majorităţii;
- fie pentru că le consideră valide în urma unor analize personale amănunţite şi aderă la acestea pentru că le-a verificat experimentându-le în viaţa de zi cu zi - e cazul unui procent foarte mic.
După cum probabil ştii, orice om care aderă cu toată fiinţa lui la o religie sau grupare spirituală, consideră că "adevărurile" religiei sau grupului său, sunt "mai adevărate" decât adevărurile altora. Este cazul creştinismului, hinduismului, budismului, taoismului, mozaismului, islamismului, masonilor, spiritiştilor, rosa-cruceenilor şi a tuturor religiilor, sectelor, organizaţiilor oculte şi cum le-om mai numi. Aşa că, să nu credem noi că cineva care face parte dintr-o grupare sau alta nu este ataşat de un set de valori pe care el le consideră a fi cele autentice. Este ataşat, chiar dacă, bineînţeles, el se consideră a fi deasupra ataşamentului mulţimii..............
În al doilea rând, dincolo de ceea ce credem noi că suntem, dincolo de orice teorie metafizică, tre să acceptăm că mintea noastră e tot ceea ce avem noi în momentul vorbirii. Că dacă n-am avea-o, n-am mai putea să legăm nici măcar o vorbă. ...............
Transformarea spirituală se datorează însuşi actului trăirii. Adică experienţa şi valorificarea acesteia sau, altfel spus, experimentarea vieţii de zi cu zi, a clipei, cu tot ce aduce ea, are ca efect această transformare spirituală. Aici nu există scurtătură, în ciuda tuturor "ismelor".
Imi place mult cum gandesti; perspectiva mea e foarte asemanatoare dar nu o pot exprima la fel de articulat.