Depresie?

Ampera a scris:

lasa, nu mai injura. daca ea nu injura, nu vad rostul sa injuri tu. nu schimbi situatia si nici pe ea nu o ajuti. sa stii ca se trece peste asa ceva, chiar daca e greu de crezut. alergata cu cutitul am fost si eu si uneori inca am cosmaruri legate de episoadele alea. stateam la etajul 14 in bucuresti si se trezea 'el' ca am nevoie de-o pedeapsa si ma scotea pe balcon, in afara cladirii, ma tinea numai de pijamale si ma zgaltaia acolo. daca materialul pijamalei nu tinea, ma duceam dreaq in jos 14 etaje. ei, uite ca se trece, trebuie sa ai puterea sa infrunti sentimentele si trairile de atunci si mai ales trebuie sa intelegi ca numai un om bolnav face asta.

Doamne fereste!

Multumesc bunul Dumnezeu ca pe mine parintii m-au lasat sa cresc de capul meu si n-am trecut prin situatii de genul asta, iar daca m-a batut tata sau mama asta a fost destul de rar, dar foarte dese au fost amenintarile cu bataia.

atunci multumeste parintilor, nu lui Dumnezeu

michelle o. a scris:

Asta am si facut! Avem o noua viata!Dar ranile nu s-au inchis! Mi-am propus sa ma rup de tot ce-mi provoaca suferinta!

Nu voi intra in detalii! Cred ca am sa ma opresc aici cu toate mesajele! Este suficient!

Nu trebuie sa te superi, intotdeauna pe un forum cu oameni diversi vor aparea tot felul de pareri si raspunsuri, unele favorabile, altele critice.

Reactia ta este fireasca tinand cont ca tu esti suprasaturata din punct de vedere al criticilor primite(in acelasi timp nemeritate).

Ideea este urmatoarea, atat in prezent cat si in viitor vor mai aparea astfel de momente, chiar minore, precum acesta din urma, care sa iti puna la incercare starea de spirit. Trebuie sa te imunizezi la astfel de vorbe, dar si la intamplari nefaste. Asa ca fii tare si nu da inapoi :)

Eu astept in continuare sa aud de bine.

RisingPhoenix a scris:

Sunt si nu de acord. 

Evident oricine ramane masca in fata lucrurilor povestite, insa ma indoiesc ca poate schimba modul in care relationeaza cu mama si sora pur si simplu propunandu-si asta, sau ca e masochista. Oamenii se lupta deseori cu subconstientul lor, nu pot intelege cu partea analitica a mintii de ce au anumite porniri sau sentimente. Depresia vine uneori chiar din conflictul intre cele doua.

Pai de aia am si spus ca oamenii sunt diferiti. Unii pot, altii nu.

Masochista au facut-o altii. Eu nu-mi permit sa fac caracterizari din astea pentru ca nu o cunosc.

Nici eu nu am putut schimba modul in care relationam cu maica'mea de aceea am decis intr-un tarziu si dupa multi ani de agonie sa intrerup de tot contactul. Faptul ca la ultima conversatie care a avut loc chiar de ziua mea, mi-a zis niste chestii absolut dezgustatoare, a ajutat mult in a lua decizia finala. 

Al meu a respirat usurat cand i-am zis ce am decis, nu pentru ca ar avea ceva cu maica'mea dar pentru ca nu mai suporta sa ma vada vesnic amarata, nervoasa, suferind de fiecare data dupa ce vorbeam cu ea. Imi afecta relatia, casnicia, munca, prieteniile, absolut tot.

Ultima data ma suna sa-mi zica la multi ani de ziua mea, asta pe 6 Mai anul asta si dupa aia imediat trece la atac si antagonizare. Imi zice ca ea nu ma vede bine pentru ca prea ma dedic numai copilului si prea fac totul pentru copil si ca presupune ca nu mai sunt atractiva pentru sotul meu. Am vazut negru in fata ochilor si ne-am certat monstru. 

Auzi la ea, ca prea sunt pentru copil. E vorba de un copil care nici 2 anisori nu are, care e lumina ochilor mei si care e in perioada cand are cel mai mult nevoie de grija si dragostea mea in permanenta. Pai nici de mirare ca gandeste asa. Cand aveam eu un an jumate mi-a zis bunica'mea ca dat cu mine de pamant odata de m-am facut vanata, nu mai respiram si au crezut ca m-a omorat.

Lucast a scris:

Temerar, nu ziceam sa fii implicat direct, insa ai sarit la gatul ei pe principiul ca solutia e foarte simpla, sub nasul ei.

Ziceai sa ia copiii si sa plece oriunde. I-a facut singura? Daca tatal nu e de acord? Si eu sustin ideea sa taie raul din radacina, insa nu mergi cu un copil sub pod doar ca sa arati ca ai curaj sa infrunti problemele.

Ba mergi si sub pod in siuatii care o impun, adica daca podul e un adapost mai sigur decat casa.Nu-i cazul la ea, dupa episodul copilarie, ci acolo unde violenta intra in peisaj.

Dar, ca sa-ti raspund obiectiv si tu si cam toti de pe aici nu sesizati vizibilul. Nu sesizati ca femeia asta vorbeste de 9 (noua) ani de iad. Nu de unul, nu de doi, nu de trei, ci de noua. Si nu sesizati ca a spus ca are un sot. Unde era el cand ea suferea in casa soacrei si cu cumnata ? De ce a lasat-o noua ani intr-un mediu ca cel descris, adica "de iad"? Ea de ce l-a acceptat?

De-aia ii spun ca-i masochista. Ca sa nu-i spun alt fel.

Impresionant, pana la lacrimi e pentru voi. Pentru mine suna altcumva.

RisingPhoenix a scris:

Ar fi bine daca am avea numai de castigat din discutiile pe internet cu oameni necunoscuti, insa e ca si cand ne-am expune vulnerabilitatile la coltul strazii, unde sunt oameni de tot felul. Si totusi o facem, din nevoia de comunicare. Ajuta sa nu iei lucrurile personal, sa ignori opiniile care trimit (vizibil) in derizoriu, si respectivii isi vad de drum in general.

Izolarea nu ajuta cand esti deprimat. Iti face bine sa comunici.

Psihologie de taraba. Tocmai o inveti sa refuze critica, si la cum pare ca este, chiar ai sanse. 

In fine, Michelle, ti-am spus si inainte; daca pentru copilarie vina nu-ti apartine, pentru cei noua ani, cand se presupune ca trebuia sa fii adult, ai si tu o MARE vina..

Ca nu vrei sa intelegi si ca-ti place sa te victimizezi si pentru asta, e problema ta. Eu nu "empatizez", cum le place psiholoagelor de p'aici sa formuleze, cu oameni care nu fac nimic pentru a schimba ceva (noua ani). 

Alternative se gasesc, trebuie numai sa renunti la comoditatea oferita de traiul sigur dpdv material, dar toxic alt fel.

N-aveti decat sa ma blamati ca nu pun botul la "suferinte homemade".

Nu vin cu exemple personale din doua motive.1. Nu vreau si 2, la cum dezbateti o s-o intoarceti ca la alba neagra. Ba o s-o bagati p'aia cu "esti barbat si ti-a fost usor", apoi urlati dupa egalitate intre sexe, ba o sa-mi spuneti ca "nu suntem toti la fel" (adevarat) doar ca sa eliminati ideea de solutie, ba mai stiu eu ce.

Mai vreau sa adaug ca chiria la o garsoniera variaza intre 50 si 200 de euro. Mai e si varianta moca, dar la tara, numai ca acolo trebuie sa muncesti si fizic, ori... nu se cade. Fuck silence...oras sa fie, chiar daca langa soacra si cumnata.

Da...gratis. Am eu o casa si am tinut-o goala cam un an pana am gasit o familie, cat de cat ok, s-o las sa locuiasca.Si mai sunt si alte case goale acolo.

Acum va las sa plangeti impreuna, ca vad ca va pricepeti.

michelle o. a scris:

Când te-ai odihnit ultima oară? Ce ți-ar aduce odihnă?

@ Temerar

Agresivitatea nu poate fi mascata, oricat ar incerca cineva. Limbajul de genul ''cucoana'' (adresat unei persoane necunoscute dupa primul schimb de replici) arata foarte clar intentia comunicarii, verdictul dat - intr-un cuvant, atitudinea. 

Nu as sfatui pe nimeni sa respinga orice critica (desi exista momente si momente pentru a lansa asa ceva; unele se potrivesc ca nuca in perete).

As sfatui in schimb pe oricine sa respinga agresivitatea nemeritata, fara drept de apel. Am inteles de mult ca oamenii se descrca pe internet in moduri foarte diferite, atitudinea de mai sus (aplicata rapid persoanelor aflate intr-o perioada proasta a vietii, pentru o mica gratificare a presupusei superioritati) e unul dintre ele. Asa ceva nici nu merita luat in considerare. Problema e ca un om aflat intr-o stare de vulnerabilitate e afectat altfel de cuvintele altora.

Zic sa fim zen. Nu este un subiect de dispute, ci unul destul de sensibil.

Reveniti ontopic. Multumesc.

Mr.Pervy McPervert a scris:

Atitudinea ta s-a schimbat de la prima postare citata, la a doua.

 Am fost agresata! Nu mai suport agresiunea de niciun fel!