Început de michelle o., Mar 19 aug 2014 · 135 răspunsuri · 9.139 vizualizări
taci ma dreaq! ce tare esti cand stai la caldurica in spatele pc-ului.
ia sa te vad eu unde dreaq pleci cand esti singur intr-o tara straina, basca ai si copii dupa tine...vorbesti sa nu adormi, sa mor io! cand te-a pus pe tine viata in situatia sa alegi la modul asta atat de drastic? da-mi exemplu!
michelle o. a scris:Temerar, nu stiu de ce-mi bat capul sa-ti raspund, dar uite ca fac o concesie! Asa pentru a-ntelege situatia, sotul meu este un om minunat! Si-o spun fara exagerare! Repet, un om minunat dar si foarte ocupat! Ca sa intelegi mai bine ar trebui sa-ti explic aspecte de mentalitate, obiceiuri etc.! N-am s-o fac, ca imi pierd timpul! Risc sa nu-ntelegi!
De unde reiese ca n-as avea o casnicie frumoasa? Chiar crezi ca as fi facut aceeasi greseala ca cea a mamei sa stau cu un om care mi-ar face copilul sa sufere? uite cum tragi concluzii pripite si eronate! E plina lumea de oameni, crede-ma, care se cred a tot-stiutori!
In alta ordine de idei! Citez:
"Nici copilaria mea n-a fost "perfecta". Dar nu vreau sa detaliez. Am trecut demult peste."
Esti sigur? Imi pari frustrat!
Pentru luminarea ta, deci, citeste atent parola cu parola:
Cred totusi ca un om puternic e un om matur, un om care se pune fata in fata cu problema, o accepta si cauta o solutie, apoi trece peste invatand ceva. Daca nu poate sa faca asta si cere ajutorul altora nu inseamna ca nu e puternic, si a cere ajutorul este o dovada de maturitate, o dovada ca te cunosti destul de bine !!!!
Unii oameni cred că a fi puternic înseamna a nu simti durere. Dar e cât se poate de fals.
Cu toate slăbiciunile mele, mă consider un om puternic. Mă consider astfel pentru ca am scos-o mereu la capat. Nu stiu cum, dar am facut-o. Uneori mi-a luat mai mult, alteori mai ptțin. Uneori m-am simtit ca o barcă în deriva pe o mare agitata, departe în larg, alteori stiam ca lucrurile se vor schimba si asteptam momentul.
Ai inteles ceva? Sa-ti desenez?
Imi pierd timpul cu tine!
Da, cam asta este. Probabil ca orice replica primeai o interpretai ca fiind ofensatoare si orice gest un atac.
N-am sa duc discutiile intr-acolo unde psihiatric ti se explica care-i problema, ca e posibil sa interpretezi asta ca pe o jignire.
succes in viata iti doresc. :)
Ampera a scris:taci ma dreaq! ce tare esti cand stai la caldurica in spatele pc-ului.
ia sa te vad eu unde dreaq pleci cand esti singur intr-o tara straina, basca ai si copii dupa tine...vorbesti sa nu adormi, sa mor io! cand te-a pus pe tine viata in situatia sa alegi la modul asta atat de drastic? da-mi exemplu!
Si tu imi cunosti viata? Bai ce chestie...si vecinii, si colegii. De unde culegeti informatiile, sa ma duc repede sa inchid robinetul?
nu iti cunosc viata, dar iti stiu stilul. ca tine am fumat multi la viata mea, d'astia de vin cu pieptul de paun si se infoaie gen 'io am facut/io as fi dres asa si invers', pe cand ei nu stiu ce dracu e aia viata grea.
tu unde plecai cu copiii? la mama, la tata, la familie, prieteni?
ea era singura, basca avea problme cu soacra, nu cu barbac-su
N-am ce comentarii sa mai fac. Dezbatere placuta in continuare.
michelle o. a scris:Rasing Phonix - multumesc pentru fimulete! Foarte interesante!
Sa-ti raspund la intrebari:
Ce ti-au spus despre tine de-a lungul vietii (in special in mod repetat)? Chiar daca nu le-ai crezut, totul a ramas undeva acolo.
- Tata ma iubea foarte mult! M-a batut foarte putin! o data sau de doua ori! mama era cu sora-mea! Ii facea lucruri pe ascuns de tatal meu, ii dadea bani, o lasa pe ascuns la baerame etc!!! Simteam ca suntem in casa doua echipe: eu cu tata si sora-mea cu mama! Mai stiu ca mama nu m-a vrut! Tatal meu aducea din strainatate, pe vremea aceea, niste medicamente sub forma injectabila care provocau avortul! tata n-a lasat-o, isi mai dorea un copil si baiat daca era...... perfect! Am fost fata! Tata imi spunea "baiatul meu", desi eram un inger de fetita cu ochi mari si bucle blonde! Cand era suparata, obisnuia sa-mi spuna ca a fost o proasta ca nu si-a facut aceea injectie si sa ma "de-a afara".
Am trait si traiesc si acum cu sentimentul ca eram si sunt pe deplin vinovata de nefericirea si nemultumirile mamei sau a celor din jur! Raportez si la relatia cu mama -soacra si cumnata, care a fost o tragedie! Dar asta este alt capitol!
Am spus in propozitia anterioara expresia "cand era suparata"! Pentru mama nu exista cale de mijloc cand trebuia sa facem ceva! rezultatul trebuia sa fie perfect sau ....... perfect! N-aveam voie sa gresesc! ea era perefctiunea!
Un exemplu care-mi vine in minte: In clasa a doua am participat, de 1 Iunie, la "Desene pe Asfalt" o activitate organizata de toate scolile din oras! mama, a mers cu mine! Tema era: Imaginati-va Pacea!!! In mintea mea de copil am inceput sa desenez simbolurile pacii, porumbei albi, copii tinandu-se de mana! Stiu, ca avea o poseta/plic dintr-un material tare cartonat si lacuit, adus de tata din "afara"! M-a batut cu posesta aia in cap, de fata cu toti copiii, pana am desenat ce mi-a zis ea! Am luat premiul intai! Plangeam! Imi venea sa-l rup de fata cu toata lumea! Iar ea imi spunea " Vezi retardato, daca ai facut cum ti-am spus eu?"
Mai tot timpul eram comparata cu alti copii, de multe ori de fata cu ei, "de ce cutarescu a luat 10 si tu doar 9? - asta la scoala! - si...... Japp o palma!!!!!" Credea ca asa ma va ambitiona sa muncesc mai mult si sa aduc performanta!, nu stiu.... zic eu"
exemplele sunt multeee!
Am ajuns ulterior la concluzia ca proximitatea sau atingerea perfectiunii ar fi protejat-o de trairea sentimentelor de rusine, de cele mai multe ori mostenite de la generatia anterioara, si de care nu a putut sa se desprinda constient.
Cat de usor suporti propriile greseli? Te urasti cateodata cand gresesti?
- Nu pot trece peste insuccese- greseli.Un exemplu de reactie la unul din insuccese: In urma cu 7 ani m-am decis sa-mi echivalez diploma de licenta! Una dintre conditii a fost sa obtin un certificat de pedagogie, care se intindea pe o perioada de 3 ani) conform cu psiho-pedagogia tarii unde ma aflu! In Romania, in timpul facultatii, se pusese foarte mult accent pe teorie si pe procesul de memorare! aici lucrurile erau diferite: Practica era cea care conta si accentul era pe proces reflectiv! Regula era asa: daca picai un singur examen, repetai anul! Si ..... am picat! A trebuit sa repet anul!
Acum vine partea proasta: Am avut o cadere nervoasa, cu stari de voma si tot procesul digestiv...... intelegeti voi! Mi-au iesit, pentru prima data in viata mea, herpesuri in jurul gurii, zona Zoster! Nu mai suportam ca nimeni sa-mi intre in birou! ma credeam ultima imbecila, idioata, cretina, retardata etc! Auzeam cuvintele mamei: "Tu nu vezi cat de proasta esti? Nu esti buna de nimic! Mai bine de c.... am la gard decat sa te mai fac" etc.
Ce cuvinte iti spunea mama ta referitor la existenta ta, dreptul tau de a exista (era el conditionat de acceptarea ei?), dreptul ei de a iti lua viata (''eu te-am facut, eu te omor'' si alte perle din astea)? Ti-a spus vreodata ca meriti sa mori pentru ca ai facut x, y, z? Iti prezicea un viitor sumbru?
Prin clasa a doua, mi-a fost schimbata invatatoarea! O persoana insensibila care criteria copiii dupa pozitia sociala a parintilor! Eu n-aveam nicio sansa: mama casnica, tata un simplu maistru! Stiu ca incepuse sa ma tina numai in 7 si 8 la scoala! Obisnuia sa ma critice in fata copiilor de simteam cum mi se usuca urechile de rusine! Era un dezastru! Matematica niciodata n-am iubit-o! Era tragedie! Am primit de la sora-mea, ea era sora mare si experta in matematica a casei, o bataie sora cu moartea pe toata perioada capitolului de invatare a Tablei Inmultirii si nu numai! Dupa fiecare greseala primeam cate un dos de palma peste gura! ajunsesem sa fac pipi pe mine pe scaunul unde stateam! Eram tot timpul urmarita! Incepusem sa ascund lucrarile! falsificam semnatura mamei! Cand veneam de la scoala, sora mea imi rasturna geanta cu susul in jos pe masa din bucatarie! Imi erau luate la control toate caietele si pentru fiecare greseala in caietul de dictare sau oricare altul, primeam palme peste fata ( ulterior, la maturitate,a trebuit sa-mi fac o rinoplastie ca osul nasului fusese fracturat), jigniri si tras de par! Ajunsesem sa blochez liftul intre etaje, si sa rup foile din caiet inainte sa intru in casa! Toata atentia ajunsese sa fie asupra mea!!! Uram! Sora mea era libera sa faca ce voia! Desi, pana atunci, ea fussese "the black -sheep" a familiei!
Intr-o zi, in aceeasi perioada, mama m-a batut atat de tare incat mi-a pus cutitul la gat! Era un cutit , ca cel de paine cu lama lunga si lata, usor flexibila! Mi-aduc aminte ca am vrut sa ma retrag si ea m-a tinut de cap! Lama cutitului mi-a strapuns pielea iar sangele imi siroia intr-un fir subtire pe piept....... si acum am semn! Imi repeta: Eu te-am facut, eu te omor!!!! Cred cu inversunare si acum ca daca as fi facut o miscare gresita, in momentul acela, mi-ar fi taiat beregata!!!!
Iti prezicea un viitor sumbru? - imi spunea ca sunt o proasta si ca va fi vai de capul meu!
Le-ai confruntat vreodata direct pe mama si pe sora ta? Daca da, cum au reactionat? - Nu. Eram o fire blanda si obedienta! ( ma raportez la varsta episoadelor mentionate mai sus 8-9-10 ani) Mai tarziu, da, ajunsesem sa ma revolt! Ajunsesem "sa raspund"
- ma obraznicisem ( asa zicea mama)! Rezultatul? bataia!
In al doilea rand, in multe familii disfunctionale exista un tipar, cel al copilului favorizat (''golden child'') si al tapului ispasitor (''scapegoat'', ''black sheep'').
Nu ma pot afilia niciunei categorii. Sa lamuresc niste aspecte, zic eu importante! Sora mea a fost un copil problema in ochii parintilor mei: nu invata, baga copii in casa fara stirea mamei ( de parca era o tragedie!.. in fine), a incercat la facultate si a luat d-abia a 4 oara, lua bani din casa fara sa spuna, se apucase de fumat in clasa a 10 -a. Si acum este la fel, alegeri neinspirate, o casnicie pierduta, datorii la banci.... etc.
Tot timpul erau certuri in casa din aceste cauze, primea bataie sora-cu-moartea iar de cele mai multe ori o scapau plansetele si tipetele mele de copil! ( sunt cu 8 ani mai mica ca ea!). Pe urma, incepand cu episodul invatatoarei sus amintite, atentia a inceput sa se indrepte catre mine, bataia o primeam eu etc. Sora mea incepuse sa faca parte din tabara adversa! Se transformase in tartor!
* Cred eu, nu stiu, ca era un mod de a indrepta atentia mamei si a tatalui pe mine pentru ca ea sa se elibereze si sa faca ce doreste!
Concluzie: am fost the black-sheep intre 7 si 10 ani si golden child (daca as putea numi asa) inainte si putin dupa aceste varste! Atentia era acordata in totalitate sorei mele! Cand intram in bucatarie, acolo se luau mai toate deciziile, si incercam sa intreb ceva eram trimisa in camera mea! Nimeni nu auzea! Mama mi-a confesat pe la 18 ani ca ea nici nu a realizat cand am crescut! La 19 ani, ea, inca ma numea, 'cea mica"!
Mama stiu ca era o persoana care daca gresea, credea ca din cauza noastra se intampla asa ceva! isi descarca nervii pe cel mai apropiat ca spatiu! De regula pe mine, pentru ca, copil fiind, stateam mai mult in preajma ei! Toti din jur erau vinovati de greselile ei, dar niciodata ea! Cred ca m-am facut inteleasa!
Cam asta e! sper ca n-am batut prea tare campii!
Eu sunt socata de ce a m citit aici.Si eu am avut un tata mai sever ,dar violenta fizica nu a folosit-o niciodata si am si eu o sora ca cea pe care o ai tu ,insa nici macar cu ea parintii meu nu au fost violenti,insa mama ta...pare desprinsa dintr-un film de groaza. E greu sa scapi de stigmatul pe care ti-l pune chiar fiinta ce ar fi trebuit sa te iubeasca si sa te ocroteasca cel mai mult. Ma intreb oare ea si-a dat seama vreodata ce i-a facut ficei ei? Oare nu s-a gandit ca fiica ei din cauza comportamentului unei mame fara suflet se poate aspri la randul ei sufleteste atat de tare incat sa -i fie foarte greu sa dezvolte compasiunea ,increderea si iubirea de oameni ,sau si mai rau sa devina atat de insensibila incat sa nu-i mai pese de nimeni decat de propria-i persoana,sau si mai rau sa devina distructiva cu propria-i persoana? Ce fel de mama pune cutitul la gatul copilului ei? Nici macar sa imi imaginez nu vreau.
Editat Vin 22 aug 2014 13:54
sturlubeata a scris:Ce fel de mama pune cutitul la gatul copilului ei? Nici macar sa imi imaginez nu vreau.
cineva bolnav face asta, un om sanatos nu are iesiri de genul asta
Doamne fereste...si astfel de femei mai fac copii.. Dumnezeu sa ma ierte ca judec,dar asfel de oameni numerita darul cel mai de pret pe care il ofera Dumnezeu omului-copilul.Numai cat imi imaginez cat de inspaimanta era aceasta copila in mainile mamei ei,imi vine sa injur rau de tot sau sa ma umfle plansul.
Ampera a scris:cineva bolnav face asta, un om sanatos nu are iesiri de genul asta
Editat Vin 22 aug 2014 14:08
lasa, nu mai injura. daca ea nu injura, nu vad rostul sa injuri tu. nu schimbi situatia si nici pe ea nu o ajuti. sa stii ca se trece peste asa ceva, chiar daca e greu de crezut. alergata cu cutitul am fost si eu si uneori inca am cosmaruri legate de episoadele alea. stateam la etajul 14 in bucuresti si se trezea 'el' ca am nevoie de-o pedeapsa si ma scotea pe balcon, in afara cladirii, ma tinea numai de pijamale si ma zgaltaia acolo. daca materialul pijamalei nu tinea, ma duceam dreaq in jos 14 etaje. ei, uite ca se trece, trebuie sa ai puterea sa infrunti sentimentele si trairile de atunci si mai ales trebuie sa intelegi ca numai un om bolnav face asta.
Editat Vin 22 aug 2014 14:15
Ampera, astfel de oameni nu ar trebui sa fie parinti.
parintii nu ni alegem