Ce sa fac?

OK. Eu vad problema intr-un mod putin diferit.

Anume, ca intr-adevar tipul nu i-a promis nimic, considerand relatia de ''prieteni cu beneficii'' (ingrozitoare exprimarea asta) una normala in perioada in care traim. Si avand in vedere aceeasi perioada, cu influentele ei cu tot, poate a crezut si ea o perioada ca ar putea lua parte cu succes la o asemenea relatie, pentru ca asta a invatat-o societatea, ca ''merge si asa''.

Studiile facute pana acum in legatura cu atasamentul femeii fata de barbatii cu care are un contact intim demonstreaza contrariul; de fapt demonstreaza ca femeia devine atasata la un nivel biologic, hormonal, prin interactiunea cu un barbat, pe cand el nu. Natura nu poate fi contrazisa, nici invinsa. Pana nu demult (acum cateva decenii poate, ceea ce raportat la istoria omenirii nu e mult) cutumele se bazau in mare pe reguli naturale, desi nu intotdeauna, evident (cum ar fi cea ca monogamia e mai sanatoasa, inclusiv dpdv fizic). Acum insa a disparut acea raportare si oamenii cred ca simpla lor vointa ii poate ajuta sa traiasca impotriva propriilor instincte (in cazul femeii, cel de a gasi un partener stabil cu care poate intemeia un ''cuib'').

Drept pentru care consider (si nu numai eu) ca femeile se mint singure crezand ca pot rezista intr-un asemenea aranjament fara sa vrea mai mult. Propriile mecanisme de functionare le contrazic. Oricat ar vrea, sub influenta unor curente noi, sa se adapteze, pur si simplu nu pot - nu spun toate, dar majoritatea.

Odata ajunse in acea situatie de compromis, natura isi spune cuvantul, nu pot impca si capra si varza (nu se pot simti implinite sau chiar stabile dpdv emotional intr-o asemenea situatie, care drept vorbind nu ofera nici siguranta fizica, un om care poate avea oricand relatii sexuale cu alta /altele fiind un risc dpdv al sanatatii sexuale). Dar societatea si partnerul le imping in continuare sa accepte rolul deloc sanatos.

Ceea ce nu inseamna ca e vina lor (chiar deloc). Doar ca e in puterea lor sa isi dea seama ca sunt intr-o postura nociva, care (deseori, sa imi iau o marja de eroare) nu poate evolua inspre ''mai bine''. Poate ne-am uitat prea mult la Pretty Woman si altele de genul. Nu compar situatia asta cu prostitutia, nici pe departe, nu ma intelegeti gresit. Ma refer la faptul ca o relatie inceputa mecanic si bazata exclusiv pe latura fizica, pe obiectificare (din partea unuia dintre parteneri) rar are sanse sa evolueze in altceva, daca are vreodata. Evident ca nu detin adevarul universal si poate ma insel, dar nu prea cred.

RisingPhoenix a scris:

Drept pentru care consider (si nu numai eu) ca femeile se mint singure crezand ca pot rezista intr-un asemenea aranjament fara sa vrea mai mult. Propriile mecanisme de functionare le contrazic. Oricat ar vrea, sub influenta unor curente noi, sa se adapteze, pur si simplu nu pot - nu spun toate, dar majoritatea.

Eu am zis ca nu sunt material de 1 night stands , ca ea s-a gandit asa? Poate... nu stiu?

Barbatul nu e nici el robot, Rory. Eu am spus int-run post anterior ca cei care isi propun sa aiba o relatie bazata doar pe sex, pot avea supriza sa se trezeasca ca au sentimente pt. partenerul de sex. Ambii pot sa pateasca asta, nu numai femeia. Si e evident ca si la el sunt anumite sentimente, pt. ca un barbat care vrea numai sex de la o femeie nu o duce peste tot si nu sta non-stop dupa fundul ei.

Nu am spus ca e. Am spus doar ca, dpdv biologic, din cate se stiu pana acum, femeia pare sa se ataseze de partenerul de sex pe cand barbatul nu (barbatul se poate atasa in alte sensuri, evident, dar pentru el nu devine o compulsie, nu e ceva fiziologic, pe cand pentru o femeie se pare ca da).

Oxitocina este eliberata in cantitati f. mari in timpul copularii. Ea nu tine cont nici de dorintele partenerilor, nici de sexul lor. Si cand faci sex iar si iar cu o persoana, risti sa te legi de ea, chiar daca nu ai vrut nici tu si nici ea asta. Daca iti mai petreci si majoritatea timpului cu persoana cu care faci sex, adaugi iar oxitocina si risti sa te alegi cu un atasament de care apoi iti va fi greu sa scapi.

Mi-ai adus aminte de un caz al unor doua persoane pe care le stiam in facultate. Un el si o ea. Nu erau un cuplu la propriu ci doar de fun, de sex, de iesit impreuna din cand in cand, fara sa-si ceara sau sa-si dea unul altuia explicatii. Erau si buni prieteni pe langa asta. Se intelegeau super. Faceau parte din gasca noastra, oameni faini amandoi. Ei bine dupa vreun an de hatza hatza, ea s-a atasat de el sentimental si cand il vedea ca mai vorbeste cu cate o ala gagica suferea. Acum eu nu stiu daca el o mai ardea si cu altele, ca nu l-am vazut niciodata sa vina cu altcineva in oras decat cu ea. Despre ea stiam ca numai cu el iese.

Intr-o zi era nush ce chef la un bar unde ne-am adunat toti si ce dracu s-a intamplat nu stiu, dar el s-a pilit putin si-si lua limba in gura cu alta langa o masa de biliard prin fundul barului. Dupa vreo jumate de ora a plecat cu aia. Fata cu care umbla el era cu mine si cu alte fete la o masa si a vazut toata chestia. Nu a zis nimic, nu s-a certat cu el dar a incetat sa-l mai vada pentru vreo saptamana, timp in care un cunoscut de al tipului, care o placea pe ea de mult, s-a dat la ea. O fi mirosit ala ca el loc si ca ea este disponibila. Aflam dupa cateva zile ca s-a cuplat cu tipul ala acasa intr-o seara. Bineinteles ca a aflat si "partenerul" ei. Vai doamne ce criza a facut, ce s-a sucarit, ce s-a mai dat ranit de parca i-a bagat cineva cutitul in inima, cat a mai suferit vezi doamne de parca il tradase iubirea vietii lui. Si-a dat seama prostul si ipocritul ca de de fapt tinea si el la ea. Prea tarziu. Nu au ajuns impreuna in final. Si de ce ? Nu pentru ca ea nu ar fi vrut sa se impace ci pentru ca el nu a putut sa o ierte pentru greseala ei, pe cand ea a iertat greseala lui.

Care e morala povestii ? Va las pe voi...

Morala e ca nu oxitocina te tine legata de un om:)))

Morala, Naema, e ca prezenta atasamentului la un barbat nu il va impiedica pe acesta sa marcheze si la alte porti, daca are o inclinatie mare spre infidelitate si nici nu sta tocmai bine la capitolul moralitate. Si femeia care face prostia sa accepte un asemenea barbat langa ea, trebuie sa-si asume eventualele riscuri fara sa cracneasca si sa realizeze ca exista o "sansa" mare sa fie mereu doar una din multe altele. Iar faptul ca este la un moment dat foarte importanta pt. el, nu ii ofera nicio garantie ca vreodata lucrurile se vor schimba si va ramane unica. Nu empatizez deloc cu asemenea femei.

temerar a scris:

Fata are "probleme grave" si voi va pieptanati.

Lasati-ma pe mine, ca eu sunt perfect. Ajutati fata asta necajita.

Uite, Temerar, la asta bateam cu acel comment.

Tonul zeflemitor arata cat de greu poti empatiza cu necazul altui om (daca pe scara ta de necazuri, acel necaz are un loc secund) , dar sa stii ca desi dupa niste granite se poarta razboaie, asta nu ajuta cu nimic pe nimeni si nici nu ii face mai fericiti sau mai impacati cu viata proprie.

Naeema a scris:

Mi-ai adus aminte de un caz al unor doua persoane pe care le stiam in facultate. Un el si o ea. Nu erau un cuplu la propriu ci doar de fun, de sex, de iesit impreuna din cand in cand, fara sa-si ceara sau sa-si dea unul altuia explicatii. Erau si buni prieteni pe langa asta. Se intelegeau super. Faceau parte din gasca noastra, oameni faini amandoi. Ei bine dupa vreun an de hatza hatza, ea s-a atasat de el sentimental si cand il vedea ca mai vorbeste cu cate o ala gagica suferea. Acum eu nu stiu daca el o mai ardea si cu altele, ca nu l-am vazut niciodata sa vina cu altcineva in oras decat cu ea. Despre ea stiam ca numai cu el iese.

Intr-o zi era nush ce chef la un bar unde ne-am adunat toti si ce dracu s-a intamplat nu stiu, dar el s-a pilit putin si-si lua limba in gura cu alta langa o masa de biliard prin fundul barului. Dupa vreo jumate de ora a plecat cu aia. Fata cu care umbla el era cu mine si cu alte fete la o masa si a vazut toata chestia. Nu a zis nimic, nu s-a certat cu el dar a incetat sa-l mai vada pentru vreo saptamana, timp in care un cunoscut de al tipului, care o placea pe ea de mult, s-a dat la ea. O fi mirosit ala ca el loc si ca ea este disponibila. Aflam dupa cateva zile ca s-a cuplat cu tipul ala acasa intr-o seara. Bineinteles ca a aflat si "partenerul" ei. Vai doamne ce criza a facut, ce s-a sucarit, ce s-a mai dat ranit de parca i-a bagat cineva cutitul in inima, cat a mai suferit vezi doamne de parca il tradase iubirea vietii lui. Si-a dat seama prostul si ipocritul ca de de fapt tinea si el la ea. Prea tarziu. Nu au ajuns impreuna in final. Si de ce ? Nu pentru ca ea nu ar fi vrut sa se impace ci pentru ca el nu a putut sa o ierte pentru greseala ei, pe cand ea a iertat greseala lui.

Care e morala povestii ? Va las pe voi...

Exact asa cred ca s-ar intampla si in cazul meu,la orgoliul pe care il are va dati seama ca nu poate trece peste ceea ce as putea face eu,adik sa incerc sa imi vad de viata mea ,dar fara a-l include pe el in planurile mele de viitor.Deocamdata eu sunt prietena lui cea mai buna care tace si il asculta ,iese peste tot cu el ,iar cand apare cate un "inamic"care ar putea sa aspire la mine,imediat sunt "bagata in barlog".In cazul lui nu e nici o pb dc mai apare vreo prezenta feminina in grup,ba chiar mai mult incepe sa iasa el cat mai mult in evidenta pt a-i atrage respectivei atentia.Deocamdata nu am avut scene de genul povestii de mai sus ,adik chiar sa vad cu ochii mei,dar in mod indirect stiu de micile escapade,recunoscute ulterior chiar de el.Au fost dureroase ,dar ma resemnasem .