Problema se ascunde altundeva - în construcţia megasocietăţilor.
Oamenii agresivi de astăzi sunt foştii războinici din timpurile preistorice. A fi agresiv era o adaptare care asigura supravieţuirea tribului pe timp de război, în vânarea prăzii, în protejarea de răpitori. Triburile cu mulţi războinici au devenit mari si au cucerit teren, femei, hrană, resurse. Aşa s-au multiplicat şi genele acelor războinici.
Si se întâmplau frecvent războaie, astfel încât agresivitatea indivizilor războinici se elibera în afara tribului.
Acum situaţia e alta: noi trăim în societăţi mari, eterogene, complexe, relativ paşnice. Au apărut alte surse de bucurie decât vânatul, sexul şi mâncatul. Ne place confortul şi viaţa liniştită.
Dar sunt la fel de mulţi indivizi războinici ca si în Paleolitic. Neavând unde-şi descărca agresivitatea, ei devin membri ai bandelor, criminali, unii se duc în business şi datorită agresivităţii devin CEO, alţii - în politică, alţii - în sport etc. Dar mulţi iau totuşi calea infracţiunilor.
Civilizarea a transformat în problemă aproape de nerezolvat ceea ce mai devreme se rezolva de la sine. Agresivitatea care era o soluţie salvatoare pe timpuri, a devenit acum o problemă socială serioasă. Şi remedii eficiente nu există.
Poţi să-i închizi şi să-i termini la infinit pe agresori, ei oricum vor apare iarăşi cu fiecare generaţie nouă, fiindcă e plin de "gene agresive" în orice populaţie. Închisoarea este o metodă relativ eficientă, care îi izolează pe cei mai agresivi, patologic agresivi, dar nu e metoda cea mai bună.
Războaiele sunt o altă metodă, aproape naturală, de rarifiere a masculilor agresivi, şi de a decima populaţia în general. Şi liderii politici vor uzita la nesfârşit de agresivitatea diferitelor categorii de oameni pentru a-şi obţine propriile scopuri.
Dar nici această metodă nu ne mai convine, deşi e perfect integrată în regulile selectiei naturale. Prea multe victime colaterale sunt, suferă toţi membri societăţii.
iar noi vrem totuşi să trăi altfel decât în junglă sau în caverne, nu?
Schimbarea paradigmei în jurisprudenţă oricum se va produce, fiindcă trendul e de a respecta cât mai mult drepturile omului. Indiferent dacă place asta cuiva sau nu.
Iar întrebările din categoria "care sunt beneficiile pentru omenire pe durata lungă" au adeseori răspunsuri diamteral opuse. Hitler a avut un răspuns, Gandhi altul, Hristos - al treilea.
Oamenii operează cu soluţii pe durata scurtă şi medie. Că dacă s-ar gândi la durate lungi, nu am avea declin ecologic şi risipă de zăcăminte minerale etc., etc., etc.
Şi, nu încercati să-mi atribuiti partizanatul pentru unele metode sau altele. Eu nu promovez metode. Obiectivul meu este mai modest - să vin cu explicaţii ale naturii umane instinctuale, să indic trendurile să analizeze fenomenele sociale şi interferenţa lor cu instinctele care ne guvernează.
