De ce mintim?

Fiero a scris:

nu inteleg cu ce ii incalzeste sa se minta singuri, din moment ce pana la urma tot vor fi nevoiti sa accepte adevarul.

Ipocrizia! Majoritatea oamenilor apreciaza o minciuna care-i face sa se simta bine si sa apara in fata altora mai sus decat sunt in realitate, decat sa accepte un adevar care le arata adevarata fata.

Multi doar se prefac ca accepta adevarul, dar de acceptat nu-l accepta niciodata cu adevarat.

Dar de ce un om are apropiati care ispitesc la minciuna? Că-mi sare mustarul pe cei care intretin existenta acestor oameni! Cine tot procreeaza impreuna cu ei?

Ampera a scris:

A ajuns minciuna unealta importanta pentru a face relatiile sociale sa functioneze?

Da.

Ampera a scris:

Mintim zilnic, de la minciuna alba pana la minciuna neagra. Mintim ca sa nu ranim, mintim cand ne indragostim, mintim cand prietenii intreaba 'ti-a placut mancarea mea?'. De ce am ajuns sa mintim destul de des?

Exemplu: Noi avem un cuplu care ne sunt prieteni de familie, niste oameni excelenti. Din pacate ea nu stie sa faca mancare nici daca o pici cu ceara. Cand mergem in vizita la ei la cina, mancam putin acasa ca sa nu ramanem cu stomacul lipit de coaste acolo. De multe ori mancarea ori nu are nici un gust ori e teribila.

Nu putem intotdeauna sa venim cu scuza ca nu prea ne e foame din moment ce am fost invitati la cina, nu pot mereu sa pun doar doua firmituri in farfurie pe motiv ca nu ma simt bine. Trebuie sa servesc portia si chiar daca ma abtin de la lauda, caci nu ma intreaba cum a fost macarea si nici nu ofer laude din oficiu daca nu e cazul, trebuie sa o mananc. Si asta e o forma de minciuna, de prefacatorie pentru ca ma prefac ca totul e ok. Dar daca m-ar intreba, crezi ca i-as spune ca mancarea ei e oribila ? Normal ca nu. As minti si as spune ca e buna.

Daca o cunoscuta m-ar intreba cum ii sta cu noii iegari crezi ca i-as spune ca-i intra cusatura in p***a si atata groaznic, ca copita de camila acolea jos, ca e ridicol sau ca-i tremura bucile fundului ne-tonat ca gelatina de piftie ? Nope. Poate nu as merge atat de departe incat sa mint de la obraz si sa-i spun ca-i sta super, dar as spune " hmmm...sunt stramti ". Daca insa e prietena foarte buna, i-as spune sa se imbrace mai adecvat.

In tinerete cand locuiam in apartament inchiriat, la incheierea contractului se specifica faptul ca proprietarul nu doreste chiriasi fumatori si cu animale de casa. Am mintit si am spus ca nu fumam si ca nu avem animale. Am inchiriat apartamentul, am fumat pe balcon ca sa nu imputim locuinta, am pus cutia cu nisip tot pe balcon si am adus pisica noaptea pe furis.

Cand ne-am mutat de acolo nu mirosea a tigari apartamentul si nici a animal. L-am lasat curat cum l-am primit si propietarul a fost multumit fara sa aiba habar de ceva.

Naeema a scris:

Daca o cunoscuta m-ar intreba cum ii sta cu noii iegari crezi ca i-as spune ca-i intra cusatura in p***a si atata groaznic, ca copita de camila acolea jos, ca e ridicol sau ca-i tremura bucile fundului ne-tonat ca gelatina de piftie ? Nope.

Si totusi asta e Naeema cea autentica, amuzanta, sincera, pe care o iubim. De ce sa nu-i spui? Ati rade amandoua copios. Si te-ai simti tu insati, in loc sa te franezi inutil. Da-ti drumul si spune ce simti. Exprima totul.

Am o amica amuzanta si sincera in stilul asta, si e iubita de toti pentru spontaneitatea ei. Ea chiar face glume de genul asa cu camel toes.

tadayosimasahiromidorikawa a scris:

De ce sa nu-i spui? Ati rade amandoua copios. Si te-ai simti tu insati, in loc sa te franezi inutil. Da-ti drumul si spune ce simti. Exprima totul.

Am spus ca daca mi-e prietena foarte buna, i-as spune pentru ca imi cunosc in mare parte prietenele dar daca e doar cunoscuta nu as spune. Nu toata lumea reactioneaza pozitiv la adevar.

Si uneori depinde chiar si la ce prieten spui ceva. Am facut o gafa acum cateva luni intr-o discutie aprinsa cu o prietena, despre copii si a fi parinte. In baza mentalitatii pe care o expunea intr-un moment sincer si netemperat i-am spus sa nu se supere dar in opinia mea femei ca ea nu ar trebui sa aiba copii in viitor. Si i-am explicat frumos de ce cred asta. Normal ca s-a suparat si mi-a spus-o dupa cateva zile la telefon. Dar in schimb ea cu mine e crunt de sincera. Mi le spune pe sleau si sustine mereu sus si tare ca intre prietene adevarate trebuie sa fie onestitate totala fara suparare.

Pai ea e crunt de sincera cu tine si tine la asta ca la un principiu, dar se supara cand esti si tu sincera cu ea?

Spune-i ca ar trebui sa jucati jocul acela al lui Pacala cu popa: "cine se supara primul la sinceritatea celuilalt isi pierde nasul".

Sau poti sa-i zici: "hai ca e doar o opinie, ce te fierbi asa"

Black velvet a scris:

Ipocrizia! Majoritatea oamenilor apreciaza o minciuna care-i face sa se simta bine si sa apara in fata altora mai sus decat sunt in realitate, decat sa accepte un adevar care le arata adevarata fata.

Multi doar se prefac ca accepta adevarul, dar de acceptat nu-l accepta niciodata cu adevarat.

Nu, in cazul la care m-am referit nu e vorba de ipocrizie, ci de teama de adevar, de consecintele acestuia. Mintea lor refuza sa accepte adevarul pt. ca le e groaza de ceea ce urmeaza sa li se intample si amanand sa-l accepte isi mai protejeaza mintea pt. o vreme, desi mai logic ar fi sa accepte adevarul din prima si sa repare ce mai e de reparat sau sa gaseasca solutii alternative.