Început de Ampera, Joi 29 mai 2014 · 26 răspunsuri · 2.871 vizualizări
Mintim zilnic, de la minciuna alba pana la minciuna neagra. Mintim ca sa nu ranim, mintim cand ne indragostim, mintim cand prietenii intreaba 'ti-a placut mancarea mea?'. De ce am ajuns sa mintim destul de des?
A ajuns minciuna unealta importanta pentru a face relatiile sociale sa functioneze?
Din slabiciune. Cine e puternic n-are nevoie de ascunzisuri, spune totul direct oricui.
tadayosimasahiromidorikawa a scris:Din slabiciune. Cine e puternic n-are nevoie de ascunzisuri, spune totul direct oricui.
nu stiu daca e vb de slabiciune, uneori chiar NU ai cum sa nu minti.
Pai cand ai un instrument miraculos, asa cum este limbajul, este si pacat sa nu minti. Daca ne-am transmite gandurile telepatic, oare ar fi persoane care ar reusi sa minta si atunci?
Vorba a fost dată omului spre a-şi ascunde gândurile - zicea Talleyrand.
Am citit undeva " Un adevarat intelept nu se sfieste sa minta, pentru ca oricum stie ca nu cunoaste niciodata adevarul"
conteaza intentia.
Daca nu minti din rea intentie, o faci de dragul altora.
Una e sa minti ca mancarea e ok - daca esti intrebat, chiar daca e naspa...si cu totul altceva e sa spui ca mancarea este gustoasa, ba sa mai si il/o feliciti pe gazda pentru veleitatile de bucatar. Numai faptul ca persoana s-a straduit sa faca o mancare buna, te-a asezat la masa si asteapta sa te bucuri de efortul ei/lui - face din mancarea naspa una ok, digerabila.
Bineinteles, stii ca aceasta gazda este una realista si in general face mancare buna, acesta fiind doar un accident.
In cazul in care mereu face mancare proasta si mai si se gandeste sa participe la un concurs de talente - categoric o iei frumos alaturi de restul lumii si ii spui adevarul, pe ocolite, dar adevarul, pentru a o aduce cu picioarele pe pamant.
Sa facem totusi diferenta intre nuantarea realitatii percepute de tine, cantarirea posibilelor consecinte implicate si...minciuna cu rea intentie, prejudicioasa si cu posibile urmari negative.
Editat Joi 29 mai 2014 12:25
Cum ar fi relatiile umane daca nu am mai minti nici macar politicos, daca am renunta la minciunile albe?
Eu zic ca ar putea fi mai sincere si mai placute.
De ce sa spui ca mancarea este buna daca nu este? Daca spui direct ca "azi nu ti-a iesit, dar am incredere ca poti sa progresezi" dai omului o sansa la evoluare.
Nu ceea ce spunem deranjeaza, ci tonul pe care spunem. Daca intentia este sa umilesti in public, atunci cel vizat va simti si va fi deranjat. Daca ai o placere rautacioasa in a descoperi greselile altora, atunci e imposibil de ascuns asta. Cel vizat va simti chiar daca minti, sau chiar daca spui adevarul brutal, ca ai ceva cu el.
In schimb daca tonul este prietenos, si prietenos in sensul de afectuos, nu in sensul de prietenos ipocrit, atunci celalalt simte ca ai o atitudine amicala si iti recepteaza adevarul.
Ce spui tu e utopic, Tadaya. O persoana care e muncita in bucatarie, poate nici ea foarte multumita de ce i-a iesit, cu musafiri, emotii ..nu stiu cat de bine poate reactiona la o critica. Pana la urma, chiar daca o cere cand vrea parerea ta, tot la categoria critica intra. Probabil ca stie ca nu a iesit f bine, dar in acelasi timp spera sa nu fi iesit nici atat de rau, de accea prin cererea opiniei de fapt cauta intelegere din partea celor pentru care a gatit cu drag.
Avem zile si momente. Daca vrem sa ajutam persoana in cauza cu sfaturile noastre - ar fi poate mai indicat si mai diplomat sa gasim momentul oportun discutiei.
Nu consider ca a menaja sentimentele cuiva, cel putin pentru moment, nu e o solutie mai eficienta ca perspectiva.
Oricum, mie mi se pare banal sa ne lovim de nimicuri de genul.
De exemplu, daca o amica vine tunsa proaspat si ma intreaba cum ii sta iar mie nu imi place, ii spun in fata ce si cum. Da, pe un tot prietenos, pe cat pot. Dar acolo este vorba despre altceva. De aceea imi cere parerea , pentru ca e confuza si nu stie daca schimbarea i se potriveste sau nu.
Sunt oameni suciti, carora nu le place nici adevarul, nici minciuna. Mi-aduc aminte de un amic caruia nevasta-sa ii punea periodic aceeasi intrebare "Sunt grasa?". Orice raspuns primea, tipa tot nemultumita era. Daca-i spunea ca e grasa, se supara, daca-i spunea ca nu-i, zicea ca minte si iar se supara.
Ampera a scris:Mintim zilnic, de la minciuna alba pana la minciuna neagra.
Ups, a ajuns si minciuna ca si magia, alba si neagra ;)
tadayosimasahiromidorikawa a scris:Din slabiciune. Cine e puternic n-are nevoie de ascunzisuri, spune totul direct oricui.
Asta-i realitatea!
johnnyblue a scris:Daca ne-am transmite gandurile telepatic, oare ar fi persoane care ar reusi sa minta si atunci?
Bineinteles si ar fi minciuni mult mai convingatoare.
Fiero a scris:Sunt oameni suciti, carora nu le place nici adevarul, nici minciuna. Mi-aduc aminte de un amic caruia nevasta-sa ii punea periodic aceeasi intrebare "Sunt grasa?". Orice raspuns primea, tipa tot nemultumita era. Daca-i spunea ca e grasa, se supara, daca-i spunea ca nu-i, zicea ca minte si iar se supara.
Ai vazut tu vreodata femeie multumita pe deplin?