Familia - aparente

tadayosimasahiromidorikawa a scris:

Ce va opreste sa spuneti "stop" atunci cand simtiti ca se profita de voi financiar, ca vi se cere bani de catre rude care nu va pretuiesc, ci va vad doar ca niste surse de valuta?

Oare nu aveti si voi bucurii ascunse, cum ar fi cea de a parea generosi sau bine-situati?

Ce s-ar intampla daca ati spune de azi rudelor profitoare: "Nu mai am, o duc si eu mai greu, e criza si aici, asta e, nu pot"?

Va temeti de reactia lor?

De ce sa nu directionati banii catre rudele binesimtite care nu cer, dar uneori chiar au nevoie? Atunci v-ati simti cu adevarat bine.

Precizare: nu trebuie sa spuneti "stop" rudelor catre care chiar aveti simtaminte de recunostinta, pentru ca v-au ajutat candva cand va era foarte greu.

Tadayo,nu fi asa sigur ca intotdeauna efectele sunt cele descrise de tine....dar... sunt oameni care isi ajuta rudele chiar si atunci cand nu o merita din simplul motiv ca asa sunt construiti si asta nu o fac neaparat pt a se simti ei bine...In aceasta categorie din punctul meu de vedere nu intra parintii.Cine nu isi respecta si nu isi iubeste parinti indiferent de circumstante ,in mod sigur roata se invarte si i se va plati cu aceeasi moneda...Si nu e cliseu...e ...realitate...Asta nu inseamna ca esti nici folosit,nici naiv,nici inchis in niste principii invechite,ci asta inseamna sa te respecti pe tine ca om.

Ampera a scris:

la care vorbe subscrii?

ca radem de ea? sau ca suntem noi tristi?

recunosc, imi faci viata roportaliana mai colorata. asta pt ca imi aduci aminte de Olga & i miss Olga

Pot sa-ti zic Olga?

Ca sunteti un picut tristi,ampera,dar e scuzabil.Tristetea si automat refularea acesteia sunt componente ale democratiei in care traim.:P

bine ca n-am asa multe neamuri :D

pentru mine lucrurile sunt destul de simple: parintii mei au avut datoria sa ma creasca si sa ma intretina - ba poate uneori (desi nu au lasat sa se vada niciodata) poate ca i-am exasperat cu capriciile mele sau poate ca au fost momente cand au facut destule sacrificii sa nu-mi lipseasca nimic din ceea ce aveam nevoie, fara ca eu sa fi stiut vreodata clar.... la randul meu, cand va veni timpul, voi avea datoria sa le asigur in limita posibilitatilor o batranete fara nevoi stringente, nu lux, dar sa nu aud ca n-au ce pune pe masa, sau n-au de medicamente

daca asta va insemna sa ma las pe ultimul plan si sa dau partea mea parintilor, o fac... fara sa ma intreb de ce si cu ce ma aleg

dar, lucrurile astea se rezuma doar la parinti si copii.... si fratele, daca vreodata ar avea nevoie de o mana de ajutor si daca mi-o va cere.... si viceversa....

restul nu mai e problema mea, n-a fost niciodata si n-am primit de la altii niciun capat de ata

Daca ati inceta sa vedeti viata ca pe o telenovela, n-ati mai avea astfel de probleme. Eu am ajuns sa umblu de nebun prin lume, doar pentru a ma face uitat din peisaj.

Daca nu ati dori sa fie foc fara fum, ati putea evita orice din partea oricui... nu numai din partea rudelor. Dar, hai, recunoasteti ca va place sa transpuneti adevarate telenovele in viata voastra. Ca sa fie asa... mai plina de sare si piper. Stiu ca va place, caci si mie mi-a placut sa ma iau de guler cu neamurile mele. Dar de vreme ce am disparut complet din peisaj, au disparut si telenovelele din viata mea.

Ampera a scris:

eu ca sa nu ii fac sa se simta 'aiurea' le trimit bani inainte sa ajung. bani sa acopere costurile, eu nici macar nu stau la ei, mereu stau la hotel sau apart inchiriat in regim hotelier. ca sa vina mama sa imi faca si mie de mancare cat sunt la apartament, ii dau bani.

Eu de-as fi in locul lor, nici nu te-as mai baga in seama, dac-ai face astfel de arogante. Imi permit sa intervin, de vreme ce-ti expui problemele de familie intr-un loc public.

WTF... chiar nu inteleg de ce unii oameni prefera sa detalieze in continuu asa ceva. Whatever... dupa cum am zis, voi o cautati, in primul rand. Telenovele, viata mai intensa, etc.

Sa va dau un exemplu, cam cat de mult comunic eu cu familia mea: voi sunteti primii care ati aflat ca luni voi pleca in Islanda, sau ca acum sunt in IRN.

Sara' a scris:

Mey, si daca radeti de mine, ce !

Aveti si voi un motiv sa radeti, ca altfel, sunteti tristi rau de tot.

Parca ai fi sor-mea.

Si asta nu e un compliment.

Olivier Dzidzi a scris:

. Dar, hai, recunoasteti ca va place sa transpuneti adevarate telenovele in viata voastra. Ca sa fie asa... mai plina de sare si piper. Dar de vreme ce am disparut complet din peisaj, au disparut si telenovelele din viata mea.

ce tupeu fantastic! ai disparut ca sa iti faci viata TIE mai usoara si ai tupeul sa spui, exact ca tadayo, ca ne Place sa ne facem viata grea.

Oliver, daca e ceva de ales, este ca alegem sa ne pese. Chiar si de aia care nu merita, de aia care nu arata semne de multumire si apreciere, de aia care ne pun la cur cand noi avem probleme. Stii de ce alegem asta? Pentru ca noi nu suntem atat de egoisti sa ne punem palma-n cur si sa nu ne pese.

Atatia amar de ani am gandit sa-mi pun palma in cur si sa ii las in voia sortii,niciodata nu mi-a iesit. Am incercat de cateva ori, nu puteam sa traiesc cu mine, ma dispretuiam. Am pus stop la telefoane, am schimbat adresa, nr de tlf, m-am dat pierduta. Cata suferinta am trait atunci nu se compara cu suferinta ca trag pe mine financiar. Cand stii clar ca cineva depinde de tine si ca tu ai cum sa ajuti, atat pe cat poti, chiar daca nu ti se multumeste, trebuie sa fi o bestie sa nu o faci. Eu nu i-am ajutat ca sa imi multumeasca si nici ca sa imi ridice statuie. I-am ajutat cu gandul ca si pe mine m-a ajutat altcineva cand mi-a fost f greu.

Hai ma sa ne punem palma in cur toti si sa nu ajutam pe nimeni. Daca era dupa fapta si rasplata, trebuia sa ignor familia de foarte multa vreme, dar uite ca nu pot. Sangele apa nu se face, la mine nu s-a facut dupa atata cacat trait si daca nu s-a facut pana acum, nu se face nici de acum inainte. Bine ca puteti voi sa uitati si sa ignorati, dar mai subtire cu 'asa va place, sa faceti pe victimele'.

Nu imi place ca trebuie sa tin o familie la 3 mii km, o familie pe care o vad 4 zile pe an, sa platesc de la mancare la intretinere, medicamente, spitalizari, inmormantari si haine. Am de ales? da...sa imi pun palma in cur, asa cum spuneti voi. Nu o sa aleg asta, atat cat oi putea, am sa-i ajut. Ca nu mi se pare fair play si ca as fi vrut sa nu fiu eu mama mamei mele si nici a bunicii si nici a fratelui, da...as fi vrut! Dar viata nu prea ti le pune pe tava sa alegi, ci ti le serveste ca atare. Asa ca nu ramane decat sa scoti cei mai bun din ce ai.

Eu iau joburi extra ca sa trimit uneori extra lui frate-miu, care nu merita nici un capat de ata. Dar e frate-miu, pe el il am si atat, mama e pe duca, bunica-mea e pe duca. Frate-miu e bolnav si are un diagnostic cu care poate sa traiasca inca 20 de ani sau din care sa crape in 3 ani. Incerc sa le fac viata mai usoara si nu pot decat financiar. Macar cu atat sa ii bucur, cu altceva nu am cum. Nu sunt langa ei la greu, eu ma plang de ei, dar nici nu mine nu imi e rusine. Pentru ca e atata suferinta acolo eu nu dau ochii cu ei. Fiindca imi e greu sa aud de nenorocirile prin care trec, fiindca ma vad ca nu pot sa fac nimic pentru ei, prefer sa 'nu aud', sa nu vad, sa nu stiu' si sa trimit bani. Ma doare prea tare sa aud si d-aia si evit sa vb cu ei, sunt teribil de deprimata dupa fiecare discutie serioasa cu ei. Ies si imi beau mintile si fumez pana fac poc.

...as vrea sa pot si eu uneori sa-mi pun palma-n cur.

De fapt, am plecat sa fac viata altora mai usoara. Toata familia mea e plina de tot felu' de valori morale, insa eu cred ca reprezint inceputul unei generatii degenerate.

Nici macar n-am citit tot ce-ai scris tu acolo, doar m-am amuzat cum crezi tu ca as fi plecat pentru a-mi face viata mea mai buna.

Si eu mai ajut cu bani, oricum de altceva n-ar mai avea maica-mea nevoie de la mine. Sau doar s-o las in pace, de multe ori refuza si cand ii trimit bani.

Olivier Dzidzi a scris:

Nici macar n-am citit tot ce-ai scris tu acolo

asa sa faci si d-acum inainte, bine ca mi-ai spus. acum voi stii sa nu ma mai obosesc raspunzandu-ti.

Aseneth a scris:

Parca ai fi sor-mea.

Si asta nu e un compliment.

Parca-ai fi verisoara-mea.

Si asta nu-i un compliment.

Uite asa apar frustrarile : cand oferi ceea ce NU ai vrea sa oferi.

Ampera a scris:

Evrica!

asta era: ne place sa facem pe victimele!

ati auzit, caprelor? incetati sa faceti pe victimele, tadayo a concluzionat

Clumea e ca eu nu fac pe victima, eu chiar sunt.

Olivier Dzidzi a scris:

Daca ati inceta sa vedeti viata ca pe o telenovela, n-ati mai avea astfel de probleme.

Asa sunt eu, imi plac telenovelele. D-asta m-am suparat, nu ca am fost 20 de ani, doar buna de muls si de pus probleme in carca,

iar acum,cand am avut si eu nevoie de sprijin moral, au reactionat ca niste jeguri . Repet: MORAL. Ca finaciar.. ha! mai repede vad de la Sara o felie de paine.

Dar, am rezolvat si fara ei. Am vb cu un psiholog, am facut cursuri de prim-ajutor, au fost langa noi prietenii. Deci, d-astea.. telenovele.

Am deschis topicul asta, ca sa mai terminam cu aparentele astea de familii unite. Nu zic ca nu or fi si unite, bazate pe iubire si reciprocitate,dar sunt rare cazurile.

Ampera a scris:

ce tupeu fantastic! ai disparut ca sa iti faci viata TIE mai usoara si ai tupeul sa spui, exact ca tadayo, ca ne Place sa ne facem viata grea.

Oliver, daca e ceva de ales, este ca alegem sa ne pese. Chiar si de aia care nu merita, de aia care nu arata semne de multumire si apreciere, de aia care ne pun la cur cand noi avem probleme. Stii de ce alegem asta? Pentru ca noi nu suntem atat de egoisti sa ne punem palma-n cur si sa nu ne pese.

Exact.

Mai urat e ca la mine astia chiar nu sunt in asemenea nevoi.

Sara' a scris:

Parca-ai fi verisoara-mea.

Si asta nu-i un compliment.

Asa`i ca nu te lasai ultima ciupita din gasca?

Sara' a scris:

Uite asa apar frustrarile : cand oferi ceea ce NU ai vrea sa oferi.

Nu ca nu vrei, ca vrei. Dar cand dai de prosti d-astia care cred ca li se cuvine sau, si mai rau, nici nu realizeaza pe ce pamant sunt, ti se face lahamite.

Nu stiu daca ai intalnit si tu, eu sper sa nu mai existe, dar eu am o cunostina extrem de proasta. Dar prosta d-aia de bubuie! Dar nu stiu cum se face, ca e proasta numai infavoarea ei. Intelegi? Sa te fereasca D-zeu sa ii spui ca are si obligatii, ca imediat iti da peste nas cu ceva.

Davi, multe familii sunt asa.

Eu nu mai am asteptari, dupa ce unele dintre rudele de care eram fff apropiata, m-au dezamagit crunt. Motivul lor a fost invidia meschina. Am suferit mult la acea vreme, asa ca, acum pastrez distanta.

M-am trezit la realitate si, la cel mai mic semn de invidie din partea cuiva, oricine ar fi, ma indepartez, nu trec cu vederea absolut deloc. Intre prieteni nu este loc pt invidie. Sa nu-mi spuneti ca invidia este un sentiment normal, ca nu o sa va aprob; eu sunt cea mai lipsita de invidie persoana din lume. Asa ca, asta astept de la cei care imi sunt prieteni sau rude care pretind ca nutresc sentimente pozitive.

Davi, daca nici macar de-o vorba buna nu au fost in stare, detaseaza-te definitiv de asemenea oameni. Pt binele tau si al familiei tale.

Davi_ a scris:

Asa`i ca nu te lasai ultima ciupita din gasca?

Nu ca nu vrei, ca vrei. Dar cand dai de prosti d-astia care cred ca li se cuvine sau, si mai rau, nici nu realizeaza pe ce pamant sunt, ti se face lahamite.

Nu stiu daca ai intalnit si tu, eu sper sa nu mai existe, dar eu am o cunostina extrem de proasta. Dar prosta d-aia de bubuie! Dar nu stiu cum se face, ca e proasta numai infavoarea ei. Intelegi? Sa te fereasca D-zeu sa ii spui ca are si obligatii, ca imediat iti da peste nas cu ceva.

Daaa, nu-mi place sa raman datoare.

Respectiva este doar un parazit. Persoana careia i-ai tot dat, te invidiaza fiindca ai posibiliattea sa ii oferi. Probabil ca se simte si jignita de generozitatea ta. Am avut doua "prietene" de genul asta, asa ca stiu exact cum gandesc astia care tot asteapta sa le dai, dar e prea mare deranjul sa iti dea macar un buna ziua la telefon.