Familia - aparente

Ampera a scris:

am primit acum ceva saptamani un tlf ' trebuie sa vii in Ro, s-a intamplat ceva!'. nu ma suna din Ro decat daca au nevoie de bani sau daca s-a intamplat ceva...

Postarea de mai sus m-a inspirat sa deschid acest topic.

Ma intreb de mult timp, ce inseamna familie? Ma refer la familia extinsa, dincolo se sot/sotie/copii.

Copil fiind, mi s-a spus ca familia te ajuta, te sprijina, asculta, sau ca iti vrea binele. In timp, am constatat ca lucrurile nu stau chiar asa. mi-am dat seama ca, daca in familie exista unul mai disponibil sufleteste sau financiar, aproape toata famila se incolaceste in jurul gatului lui, sarind pe el cu toate doleantele si nevoile lor!

Prieteni, amici sau doar cunostinte, aproape toti imi spun ca s-au saturat sa fie cautati de familie, numai cand aceasta are nevoie de ei.

La mine in familie e la fel, si, desi am trecut prin perioade crunte in viata mea, nu am apelat niciodata la ei. Mai repede m-am indreptat catre prieteni, pt ca intodeauna de acolo am primit un raspuns pozitiv. In schimb, ei pe mine m-au cam secat, din toate pdv!

De ce cei din familie au impresia ca esti obligat sa ii ajuti? si sa ii ajuti..... si sa ii ajuti.... si sa ii ajuti, iar acest ajutor este numai in sens unic?

Ce se intampla? Asa a fost mereu, sau a inebunit lumea in ultimul timp?

Davi_ a scris:

De ce cei din familie au impresia ca esti obligat sa ii ajuti? si sa ii ajuti..... si sa ii ajuti.... si sa ii ajuti, iar acest ajutor este numai cu sens unic?

mda, true...sunt 10 ani de cand am plecat si in 10 ani am primit 3 telefoane. 2 spitalizari la urgenta si o inmormantare. sms-uri primesc cateva pe an 'we need help' si atat. ca nu dau ocazia sa ma sune, trimit inainte, e deja setat in sistemul bancar ca lunar sa plece o anumita suma catre Romania. tocmai ca sa evit discutii, sa evit sa vb pe tema aia si tot asa.

pentru ca asa i-am invatat. asa i-am obisnuit. ca sa fiu o povara in minus pentru ei am plecat de acasa la 16 ani si din salariu castigat pe vremea aia le dadeam si lor. sunt peste 15 ani de atunci si nici acum nu m-am oprit din obiceiul asta si nici nu cred ca o voi face.

de ce o fac? de multe ori simt nevoia sa imi cumpar linistea sufleteasca ca eu am si ei nu. e o mare vina ce simt si nu scap de ea, desi am incercat.

deci nu e numai vina familiei, e si vina celui ce se lasa 'jecmanit'

Davi_ a scris:

Ce se intampla? Asa a fost mereu, sau a inebunit lumea in ultimul timp?

pt mine asa a fost mereu, nu vad o lume nebuna. si citind ca si altii traiesc treaba asta mi se intaresc parerile.

ma uit la familia blondului si ma bucur pt ei, dar inauntru meu simt o invidie ca familia mea nu e asa. insa asta-i viata!

aiurea e ca pot avea grija de altii, dar cand ma gandesc la copii, mi-am impus sa nu ii plac, cu gandul ca nu imi permit/pot/stiu sa am grija de un copil. am deja copii, am avut de cand ma stiu...

Ampera a scris:

de ce o fac? de multe ori simt nevoia sa imi cumpar linistea sufleteasca ca eu am si ei nu. e o mare vina ce simt si nu scap de ea, desi am incercat.

Mult timp am simtit si eu asta, desi stiam ca e o falsa vina. Pt ca, acel "eu am", uneori l-am platit destul de scump: sanatate, timp petrecut mai putin cu copilul etc. Plus ca, poate nici ei nu erau in nevoi atat de mari pe cat lasau sa se inteleaga.

Bine, noi i-am invatat asa, de acord. DAR, nu e firesc ca ei sa aiba bun simt si sa mai puna stop din cand in cand? Pt ca, nu-i asa, familie fiind, se presupune ca le pasa si lor de tine, nu numai tie de ei? Eu asta nu inteleg. Sau sa "se simta" si ei cand tu ai nevoie, macar ca sprijin moral.

Davi_ a scris:

Mult timp am simtit si eu asta, desi stiam ca e o falsa vina. Pt ca, acel "eu am", uneori l-am platit destul de scump: sanatate, timp petrecut mai putin cu copilul etc. Plus ca, poate nici ei nu erau in nevoi atat de mari pe cat lasau sa se inteleaga.

Bine, noi i-am invatat asa, de acord. DAR, nu e firesc ca ei sa aiba bun simt si sa mai puna stop din cand in cand? Pt ca, nu-i asa, familie fiind, se presupune ca le pasa si lor de tine, nu numai tie de ei? Eu asta nu inteleg. Sau sa "se simta" si ei cand tu ai nevoie, macar ca sprijin moral.

si eu stiu ca e o vina falsa, ca numai eu stiu ce a trebuit sa trag sa fie mai 'bine'. dar am stiut din start ca nu trag numai pentru mine, am zis ca daca o sa fie mai bine pt mine , o sa fie si pt ei. dar nu mi-am imaginat niciodata ca o sa imi auda urechile 'tu traiesti in globul de cristal si nu stii ce e aici'. stiam foarte bine ce e acolo, nu am uitat din ce saracie am plecat. d'aia nici nu ma pot opri din a ii ajuta, daca stiam ca au, nu dadeam. dar stiu ca nu au. si aici IAR e vina MEA. frate-miu a devenit un ...nici nu stiu cum sa ii zic, ca ma doare sufletul, insa o putoare, un parazit. din vina mea, am dat, am dat, am dat si nu a facut nimic cu propria putere. l-am facut transformat intr-un parazit care asteapta pe tava totul, asta pentru ca am inteles gresit ce inseamna 'sa ai grija de cineva'. eram eu insami o copila, avand grija de alt copil. vazand ca eu nu am, am zis ca lui nu o sa ii lipseasca, atat cat pot eu.

...trist subiect, ma lovesc de el destul de des si mereu ies 'sifonata'

tot vina noastra e, eu nu vad altfel. poate imi mai trebuiesc ani buni de 'donat'

Familia mea a fost mult timp maica-mea si fratele meu (autist), care a decedat intr-un spital gen Auschwitz. Apoi sotul si copiii. Si cam atat.

Pana sa-mi cunosc sotul, n-am stiut niciodata ce inseamna aia sa simti caldura sfleteasca din partea cuiva din familie. Candva am acuzat-o pe maica-mea ca nu a fost capabila sa mi-o ofere. Acum stiu ca aveam pretentii absurde, nu poti cere de unde nu-i.

Parerea mea e ca in tara noastra majoritatea relatiilor de familie sunt disfunctionale, de-aia nici nu ma mira ca totul la noi functioneaza anapoda.

Fiero a scris:

Pana sa-mi cunosc sotul, n-am stiut niciodata ce inseamna aia sa simti caldura sfleteasca din partea cuiva din familie. .

asa si la mine. vb de blondul si familia lui. si acum raman surprinsa de cum se poarta cu mine, cat de buni sunt, ce fel de parinti sunt. nu au facut deloc diferente intre copii si niciodata nu m-am simtit mai prejos de copiii lor. am mare respect pentru ei si ii plac mult,vreau sa cred ca e reciproc.

maica-mea a 'mirosit' ca sunt apropiata de parintii blondului si mi-a dat peste nas, insa a uitat imediat ce transferul bancar se facea.

daca deschid tema asta cu ea, bani-finantari, iese mare scandal. nu imi permit, mi-a luat ani buni sa o pun pe picioare dpdv psihic, nu imi permit riscul de a o stii ajunsa la balamuc iar.

...inchideti topicul, imi aduce aminte de semnatura lui pharell

Ti-e teama ca va rade cineva? Ca de pasat, stii si tu, cu siguranta, ca nu ii pasa nimanui. Lasa sa rada, nu-i bai, pe langa cei care se vor hlizi, vor exista si useri care pot face discutia interesanta.

Pe mine m-a cam mutilat sufleteste evenimentele din ultima perioada, dar am avut si un castig: Mi-am dat seama ca viata compenseaza. Evident fiind ca neamurile nu ti le poti alege, la cele de sange ma refer, viata compenseaza prin prieteni, amici, cunostinte.

Iar legat de "familia unita si fericita", multe sunt doar aparente.

Davi_ a scris:

Ce se intampla? Asa a fost mereu, sau a inebunit lumea in ultimul timp?

Sunt de vreo saptamana in Ro. si am auzit intrebarea asta de mai multe ori :)

Probabil lumea a fost asa de mult timp, dar acum e mai disperata ca alta data sa-si dea arama pe fata. :(

stii ce mi se pare trist? ca am incredere in prietena mea mai mult decat am in familia mea, toata la un loc.