Început de Stu', Lun 5 mai 2014 · 150 răspunsuri · 8.302 vizualizări
In momentul asta? Pai ce crezi ca eu mai stiu,tadayo? Acum practic ...indiferenta:) Candva am practicat binele atat de mult pana am fost lovita cu el in cap.apoi am practicat furia,neputinta...pana am ajuns la indiferenta,Singura pe care nu am practicat-o a fost ura si asta o spun cu mana pe inima.In rest...asta cu salariul ,teoria si viata linistita...cred ca ai gresit persoana:)
Editat Sâm 10 mai 2014 13:36
Si mizantropia, si antropofobia presupun ura fata de oameni. Frica este doar atributul antropofobiei.
Dar mizantropofobia unde intra?
sturlubeata a scris:Nu a spus nimeni ca e usor.Tu crezi ca mecanismele care declanseaza ura pot fi analizate? Poate cele care determina furia ,frustrarea,dar ura....Ura e cu totul altceva decat cele enumerate...Cand urasti iti anulezi multe dintre optiunile pe care le-ai fi putut avea din simplul motiv ca nu le mai vezi .Esti setat pe ura si asa ramai...Stii stupid,in teorie,in psihologie orice e posibil,dar in realitate un om cuprins de ura e greu de convins ca nu greseste,ca nu e o stare motivationala pentru el,..
Dar se poate.
La cald, poti fi orb..dar dupa ce se aseaza...?
Pana la urma cu totii le/ne vedem, dar neplacandu-ne ce vedem, preferam sa ignoram/ ocolim oglinda
Sunt oameni stupid pentru care oglinda e doar un obiect ...Si oameni care fac din ura...virtute...Tu vezi lucrurile asa de frumos...intr-o lume asa de ideala....Dar ...prefer sa te cred si sa cred ca un suflet bun poate schimba fata lumiii.Pupici!
tadayosimasahiromidorikawa a scris:Dar mizantropofobia unde intra?
Muschiulica,asta-i nous:))) Patenteaz-o ca merita:))) Sa vezi atunci cum se imbogatesc fobiile:P
sturlubeata a scris:..Tu vezi lucrurile asa de frumos...intr-o lume asa de ideala...
Daca mizez toata energia si determinarea mea pe partea frumoasa a vietii, atata cat pot, nu inseamna ca nu vad toate fetele lumii.
Raman un visator pe viata. Dar un visator practic.
Multi confunda naivul cu fraierul, inocenta nu se mai 'cumpara'. Nu se mai pretuieste.
Un om visator nu e musai doar un visator. Poate ascunde mult mai multa forta decat un om doar pragmatic.
Au existat si exista ingineri, medici , matematicieni ..poeti, scriitori si idealisti totodata. Si totusi, multi dintre ei au realizat multe in viata atat pe plan profesional, cat si pe plan spiritual.
Inocenta nu il face pe om neaparat mai slab. Ci, din contra...poate..
Si nu, nu vorbesc musai de mine. Pana la urma e un topic, nu e topic despre mine.
Editat Dum 11 mai 2014 19:41
stupid_me a scris:Daca mizez toata energia si determinarea mea pe partea frumoasa a vietii, atata cat pot, nu inseamna ca nu vad toate fetele lumii.
Raman un visator pe viata. Dar un visator practic.
Multi confunda naivul cu fraierul, inocenta nu se mai 'cumpara'. Nu se mai pretuieste.
Un om visator nu e musai doar un visator. Poate ascunde mult mai multa forta decat un om doar pragmatic.
Au existat si exista ingineri, medici , matematicieni ..poeti, scriitori si idealisti totodata. Si totusi, multi dintre ei au realizat multe in viata atat pe plan profesional, cat si pe plan spiritual.
Inocenta nu il face pe om neaparat mai slab. Ci, din contra...poate..
Si nu, nu vorbesc musai de mine. Pana la urma e un topic, nu e topic despre mine.
Tu vorbesti despre inocenta sufletului ,inocenta ce ar exclude din start ura,ranchiuna ,mandria ,prejudecata...dar oare chiar exista o astfel de inocenta la un adult? Sau e o falsa impresie? Oare chiar isi poate pastra un om inocenta inimii intr-o lume in care aceasta inocenta e blamata,pusa la pamant, persiflata...Stupid,tu spui ca esti un visator(cu toate ca eu credeam ca esti o visatoare:P) dar cati visatori sunt chiar inocenti?
Nu exista perfectiune, inocenta asa cum o vedem noi, nu exista.
Exprima sub o forma umana ...incercarea de a ajunge acolo.
Eu sunt o persoana visatoare. Aici o persoana, atat.
Un om cald, inocent..e recunoscut, nu se autoproclama inocent. Pentru ca el stie ca doar incearca. Dar vezi tu..incercand sa fie mai bun, nu se ocupa toata ziua sa faca mai rau :)
Somnul ratiunii naste monstrii.
Eu, spre exemplu, recunosc un om inocent cand ii surprind privirea sau resimt efectul benefic in prezenta lui.altii simt energia pozitiva..
Intrebi de parca nu ai sti. Stii, sunt lucruri de capatai pe care cu totii le stim, ca vrem sau nu a recunoaste. La fel ca si cu legea aia sfanta..
Ce tie nu iti place, altuia nu face.
Ai dreptate stupid cu mentiunea ca ce tie nu-ti place ,altuia nu-i face ca sigur iti va face el:))
Allexandrra a scris:Dar aici e marele meu semn de intrebare: te poti vindeca vreodata? Credeam ca da, acum nu mai cred ca e asa simplu.
Am cautat, am cercetat in profunzime subiectul si printre altele, am gasit ceva cel putin interesant:
Cambosie spune la un moment dat ca
Psihanaliza spune ca pentru a putea sa rezolvi, trebuie sa intelegi, dar sa te intorci la semnificatia subiectiva a traumei respective.
Posibil ca psihanaliza, constientizarea si demontarea subiectivismului din ecuatie sa fie rezolvarea in profunzime a unei temeri. Dar sa fie oare doar atat?
Sa fie suficient pentru a ne detasa cu adevarat?
Tadaya spunea la un moment dat ca unii isi pot gasi motivarea spre a merge mai departe - in ura. M-a pus pe ganduri.
Cambosie aminteste si el despre asta:
Uite, iti dau ca exemplu lagarele de concentrare. „Ce nu te omoara, te intareste“ nu este o vorba proasta. Supravietuitorii lagarelor de concentare s-au impartit in doua categorii: cei care au ramas socati, la limita dintre normal si patologic, ceilalti foarte puternici, pe care aproape ca nimic nu ii mai putea distruge.
Ce ii tinea in viata? Sa zicem dorinta de razbunare. Sau dorinta de a putea in final sa ierte… Crezul, faptul motivational. Dar acest exemplu este un unul foarte dramatic, insa avem parte in viata de zi cu zi de tot felul de mici traume. De exemplu, un coleg de la serviciu ne pune capcane sau suntem dezamagiti in amor, concediati…
Eu am o parere putin mai complexa, insa tare as dori sa aflu si parerea altora.
Prin urmare, ar fi suficient sa ne gasim o motivatie fiecare dintre noi, indiferent ca este vorba de ura, iertare, speranta ca va fi mai bine, speranta in justitie..etc. Nu tradeaza insa acest fapt tot o forma de intoarcere spre subiectivismul de la care am plecat si pe care dorim sa il inlaturam?
Sa nu ma intelegeti gresit, chiar consider ca psihanaliza este un domeniu vast si de multe ori benefic. Cred doar ca un domeniu atat de vast poate nu ar trebui sa limiteze, caci iata - poate trada reintoarcerea la o alta forma de subiectivism.
Poate ca daca motivatia iti e in ura, gasesti putere sa te ridici si sa mergi mai departe..insa ura ramane acolo si mananca din tine. Dupa razbunare, sa zicem, dispare ura cu adevarat sau in continuare duci in spate sentimentele negative din care te-ai hranit?
Si sa zicem ca nu, ca nu vei mai duce nimic in spate...sa zicem, ipotetic. Se accepta atunci faptul ca alegand ura (ca si motivatie), vindecarea poate sa survina numai DUPA rezolvarea conflictului (razbunare, de ex) ? In timpul procesului insa, vindecarea nu mai poate surveni. Este sau nu este asa?
Sa lasam ura la o parte acum. Poate interveni vindecarea in timpul procesului in cazul in care motivatia ne este iertarea? Sau tot la fel ca in cazul urii, doar dupa incheierea conflictului?
Si o ultima concluzie - ce se intampla daca rezolvarea conflictului nu are loc niciodata? Putem sa ne vindecam mai degraba urand sau iubind? (Asta vis-a-vis de 'in timpul procesului'). Exclude ura introdusa in ecuatie (ca motivatie) o reala vindecare sau nu? Dar iertarea..implica indubitabil si vindecarea?
Bineinteles, referindu-ne la procesul de dupa constientizare si psihanaliza.
sturlubeata a scris:Ai dreptate stupid cu mentiunea ca ce tie nu-ti place ,altuia nu-i face ca sigur iti va face el:))
Asta nu are relevanta. Apararea nu implica musai sa folosesti armele celuilalt.
Or avem coloana vertebrala si tinem la ea, or nu mai avem.
tadayosimasahiromidorikawa a scris:Dar mizantropofobia unde intra?
la patologic?
Editat Mar 27 mai 2014 09:17