Fobie sociala

da

PourMoi a scris:

Kosmotro, daca e sa ne luam dupa modul in care percepe creierul uman comenzile ultimele idei cu "ai dreptul sa..." nu sunt din cele mai grozave pentru ca il contin pe "nu". teoretic creierul uman nu proceseasa cum trebuie acest lucru si va intelege in loc de "nu manca de pe jos" "mananca de pe jos". Care credeti ca este motivul pentru care multi copii nu asculta atunci cand li se spune nu?

Ooook mai sunt si alte motive, dar si asta este unul din ele.

Cred ca acei copii care fac invers, de fapt inteleg extrem de bine atat comanda cat si reversul ei, dar fac invers pentru ca sa isi afirme personalitatea, sa nu se lase "inghititi" de adult. Aici e o lupta intre copil si adult, de obicei in perioada cand copilul are 2-3 ani. Exista doua riscuri: ori adultul sa se impuna prosteste si copilul sa fie strivit ca personalitate (de aici ies viitorii anxiosi, deprimati, hiperemotivi, timizi, pasivi, dependenti, etc). Ori copilul se impune prea tare, se deprinde cu bucuria de a spune NU chiar si cand nu e nevoie, si daca ii place prea mult sa faca invers, poate ajunge un antisocial sau un nesimtit sau un profitor/manipulator, etc. Daca este un echilibru (parinte intelept/asertiv dar si copil cu stofa de calitate) poate iesi un copil asertiv, echilibrat, care se respecta pe sine si ii respecta pe altii.

Acum mi se pare ca eu am vorbit de cu totul altceva: felul in care un adult timid, anxios, deprimat, pasiv, dependent (fost copil strivit) poate sa isi recupereze sinele in fata celorlalti, care au vointa mai puternica.

Si pentru asta e bine sa invete sa spuna NU.

Ca in cartea "Arta de a fi egoist" de Kirscher.

In cazul in care te referi la faptul ca aceste comenzi de mai sus trebuie sa fie intr-o forma pozitiva (fara NU), atunci ai ceva dreptate, dar ma intreb cum ar putea fi exprimata intr-o forma pozitiva comanda :"Ai dreptul sa nu te justifici altora"

Cand vorbesti cu copilul interior cum vorbesti?

Ea. a scris:

Cand vorbesti cu copilul interior cum vorbesti?

Nu prea vorbesc cu el, cateodata il consolez cand e coplesit de emotii (ex. filme ce reactiveaza intamplari uitate), in schimb ma joc cu el, asta e frumos. Cand ma ocup de arta, estetic, loisir, ma joc, sunt el.

Copilul interior are nevoie in primul rand sa vorbesti cu el .

Orice copil daca nu aude glasul mamei comunciand cu el .. cum reactioneaza?

Ea. a scris:

Mersi de constientizare, voi practica.

:)

Si la psihologia traumei se vorbeste cu durerea . Daca ai o parte vatamata din tine cere sa fie ascultata . La mod personal .

Mario Salvador stie mai multe de chestia asta

elandi a scris:

Hai sa vorbim pe mess. ID-ul meu este danielmunteanu

Pai,daca se muta discutia pe mess pentru ce ati mai deschis topicul?

Fobia sociala la mine a capatat forme ingrijoratoare.Distructive de ambele parti....

A dus la izolare,dispret,distructie...cu orice pret! 8) Asta-mi miroase a patologic!

Dar,nu stiu s-o rezolv.

Ma turbeaza necinstea,ipocrizia,minciuna,birfa,hartuirea de orice fel....si devin antisociala.Violenta.Ca sa nu intru in conflict cu legea,ma autoizolez. 8) Prefer pc-ul...

Ea. a scris:

Cand vorbesti cu copilul interior cum vorbesti?

Invata-ma si pe mine cum sa vorbesc cu copilul interior cind o colega de munca (singura mea colega) ma cicaleste ca o soacra si imi distruge credibilitatea cu calomnii,birfe pe care nu le pot controla?

Cum sa ramin civilizata fara sa ma cobor la nivelul ei si fara sa-mi pierd locul de munca? :-

Aplicind legea talionului, situatia s-a agravat. 8) Femeia e machiavelica.

Faci ceva sa rezolvi problema, daca nu poti, nu vrei sau nu-ti convine rezultatul, pleci sau te adaptezi situatiei. Cam atat tine de tine si atat poti face.

Buna, Bagherra!

Daca te uiti putin mai bine, vei observa ca mesajul pe care l-ai citat este din 2006. Intre-timp, s-au mai scris vreo 50 de pagini, deci discutia e departe de a se desfasura in privat...

Hypathia a scris:

E gresit sa crezi ca "nu pot fi fericit decat daca sunt iubit"

Adevarul e ca "pot fi fericit, afland in mine valoarea de om".

As fi curios cati oameni, pe care nu-i iubeste nimeni, sunt fericiti (sociofobi sau nu).

Ceea ce spui tu, ma face sa ma intreb daca nu cumva am facut pasi inapoi (desi n-as prea crede). Pana in 2005, cand mi-am pus internet si am inceput sa-mi mai fac prieteni, imi spuneam ca sunt puternic singur si ca nu am nevoie de nimeni!

Cred ca auzisem la liceu de introvertism/ extrovertism si spuneam ca eu nu sunt timid pentru ca nu imi doresc sa am prieteni. Ma simt bine singur, sunt introvertit prin propria alegere. "Autosuficient" ma caracterizam. Cu ceva aroganta, trebuie sa recunosc.

Una dintre ideile mele era ca, pe o insula pustie, as rezista mai mult decat majoritatea oamenilor pentru ca ei au nevoie sa fie iubiti, au nevoie de comunicare, pe cand eu nu. Deviza mea era, intr-o vreme, "I don't discriminate; I hate everyone!". Sa fi fost un fel de "rebeliune adolescentina", sa fi fost acel complex de superioritate care, se spunea pe aici, il dubleaza pe cel de inferioritate, sau chiar eram mai puternic decat sunt acum? Ca acuma... m-am cam plictisit sa ma plimb mereu singur.