Început de bebeee, Mar 18 apr 2006 · 694 răspunsuri · 124.977 vizualizări
:- Scz...nu m-am uitat la data postarii.
Pai,stiu ca n-am ce face decit sa accept situatia sau sa plec dar,nu-i corect si nici nu-mi convine. 
Si ma gindesc ca astfel de persoane merita o lectie...desi,e nebunie curata sa ma apuc sa strig "hotiiii" intr-o lume a hotilor. 
Bagherra a scris:
Ce te impiedica sa cauti un psiholog? Te-ar ajuta destul de mult in a-ti construi incredere in propiile forte... ceea ce descrii tu despre colega ta seamana cu o gestionare agresiva a raportului de colegialitate.
PourMoi a scris:Ce te impiedica sa cauti un psiholog? Te-ar ajuta destul de mult in a-ti construi incredere in propiile forte... ceea ce descrii tu despre colega ta seamana cu o gestionare agresiva a raportului de colegialitate.
Ma bag si eu singur in seama... :-
Nu e prea usor de realizat nici asta cu psihologul. In primul rand, cred ca nu multi se asteapta sa fie "salvati" de psiholog. Ma iau pe mine drept exemplu si imi amintesc ce gandeam dupa ce am vazut scris, negru pe alb, "tulburare anxios-fobica (fobie sociala)". Mi-am zis, da, okay, psihologul mi-ar spune ca sa am mai multa incredere in mine, sa nu ma mai intereseze asa de mult ce impresie fac celorlalti... Na, lucruri stiute, dar greu de pus in practica. Ma gandeam ca n-are el cum sa ma convinga. Si chiar am stat putin de vorba, nu dupa mult timp, cu medicul de familie. Un om ceva mai in etate care imi spunea ca nu exista medicament contra timiditatii si ca asa sunt oamenii, diferiti. Unii mai inalti, altii mai scunzi. Unii mai sociabili, altii mai retinuti. "Eu as putea sa-ti dau niste medicamente, sa te transform intr-o leguma, dar nu cred ca asta vrei". Si chiar, prin ce mai citeam pe internet, spunea un sociofob ca psihologul i-a prescris Zyprexa. Nu, mersi! Daca psihologul reuseste sa schimbe niste concepte ale pacientului, e bine. Dar daca incepe cu medicamentele... mai bine lipsa! Si cred ca multi nu se duc din acelasi motiv.
Un alt impediment e insasi sociofobia. Desi ar putea parea paradoxal. Insa si psihologul e om, si el isi poate face o impresie proasta. Conteaza mult persoana psihologului! Si revin la momentul din urma cu cativa ani, in care am primit diagnosticul cu pricina. Cu psihologul nu ma simteam in largul meu. Cu psihiatrul nu ma simteam in largul meu. D-na psiholog cred ca avea vreo 30 de ani si era destul de draguta. Si na, nu voiam sa par asa de "tantalau" in fata ei. Ia d-na psihiatru mi s-a parut ca nu avea o figura suficient de blajina. Am considerat ca ar fi putut sa nu fie intelegatoare, ingaduitoare cu problemele mele. Deci la mine ar fi trebuit sa fie nici frumoasa, nici urata. Nici tanara, nici batrana... Ca in "B.D.".
Si nu in ultimul rand, sa recunoastem ca pretul sedintelor la psiholog nu este neglijabil. Nu cred ca sociofobii isi pot rezolva problema in doar 2-3 luni de terapie. Poate, mai de graba, 2-3 ani!
E cam greu cu psihologul, din pacate...
Bagherra a scris:Pai,daca se muta discutia pe mess pentru ce ati mai deschis topicul?Fobia sociala la mine a capatat forme ingrijoratoare.Distructive de ambele parti....
A dus la izolare,dispret,distructie...cu orice pret! 8) Asta-mi miroase a patologic!
Dar,nu stiu s-o rezolv.
Ma turbeaza necinstea,ipocrizia,minciuna,birfa,hartuirea de orice fel....si devin antisociala.Violenta.Ca sa nu intru in conflict cu legea,ma autoizolez. 8) Prefer pc-ul...
Nu toti oamenii sunt rai. Oamenii lovesc pentru ca au fost loviti. Daca cineva da in tine si tu dai in el, iese razboi, nu pace. Daca cineva da in tine si vede ca nu te doare, incepe sa turbeze si sa isi dea singur pumni in gura ca nu reuseste sa te puna la pamant. Ia intampina un om agresiv cu calm si fermitate si vezi ce se intampla.
Societatea in care traim este bolnava - stimulii emotionali negativi sunt ieftini, asa ca mass-media ii produce la greu, la fel si familia de provenienta si mediul ambiant. Dar in loc sa ne ofticam ca lucrurile nu stau asa cum am vrea noi, mai bine luam lucrurile calm si facem ceea ce putem.
White_flag a scris:As fi curios cati oameni, pe care nu-i iubeste nimeni, sunt fericiti (sociofobi sau nu).
Niciunul.
Bagherra a scris:Scz...nu m-am uitat la data postarii.
Pai,stiu ca n-am ce face decit sa accept situatia sau sa plec dar,nu-i corect si nici nu-mi convine. 8)
Si ma gindesc ca astfel de persoane merita o lectie...desi,e nebunie curata sa ma apuc sa strig "hotiiii" intr-o lume a hotilor. :-
De ce ? Lectia si-o dau singuri cand nu mai pot relationa, sunt blocati in agresivitatea lor de calmul tintei.
White_flag a scris:Ma bag si eu singur in seama... 8)Nu e prea usor de realizat nici asta cu psihologul. In primul rand, cred ca nu multi se asteapta sa fie "salvati" de psiholog.[...]
Ca sa scapi de sociofobie trebuie sa te desensibiliziezi - asta o faci socializand. Paradoxal, nu ?
Ca sa poti socializa desi esti sociofob, tre sa iti gasesti o valoare a ta care sa te echilibreze in ceva, orice. Cand ai sentimentul valorii de sine esti calm. Cand esti calm e ok sa intri in contact cu alti oamenii. Ei daca te vad calm nu or sa te atace (ca atunci cand te vad fricos), nici nu or sa fuga de tine (ca atunci cand te vad agresiv).
Am 23 de ani si sufar de fobie sociala dintotdeauna cred. Nu intr-o doza sufocanta (nu am avut atacuri de panica decat unul singur, cand citeam rezumatul "suferintele tanarului werther" LOL).
De mic insa am avut issues. Nu imi placea prea mult sa socializez cu alti copii, am mers la kindergarten doar un singur an.
Nici in scoala nu socializam grozav, desi daca stau bine sa ma gandesc totusi erau destui oameni cu care schimbam macar o vorba, mai ales cand m-am facut mai mare.
Tot timpul am avut probleme de genul transpirat, inrosit in anumite situatii...
La facultate m-am dus de tot in jos. La prima, la care am renuntat dupa o luna, nu vbeam consistent decat cu un coleg. La ce-a de-a doua pe care sper sa o termin finally, am incercat eu sa trag de mine la inceput, sa vbesc, insa pt. ca printre colegi am gasit cam mult sictir, m-am sictirit si eu si am inceput sa nu mai salut, sa ma feresc etc.
Din lipsa de cash mai ales n-am prea iesit. Timiditatea vis-a-vis de fete e e la locul ei.
Totusi e bine ca mi-am vindecat ranile pricinuite de lipsa de actiune vis-a-vis de cateva fete care mi-au placut, dar nu le-am abordat.
p.s. sfaturi pentru tineri de liceu care au fobie sociala:
1. invatati limbi straine, e un skill folositor. daca tot nu aveti prea multa viata sociala, ocupati-va timpul cu o limba straina, o sa va aduca bani mai tarziu!
2. daca nu aveti d gand sa faceti o facultate strong, care sa va ofere sigur un job bine platit dupa facultate, nu va inscrieti! Depuneti-va actele pt somaj, iar cu banii de la somaj mergeti la psihoterapie.
3. cautati-va job, daca aveti sansa si veti gasi veti avea bani si de psihoterapie si pentru alte activitati care sa va ajute (sport, dans, etc.), veti capata experienta de viata
As fi curios cate cazuri exista de oameni care chiar au invins fobia sociala, fiindca dupa parerea mea, e una dintre cele mai complicate fobii. Iti face viata imposibila si cred ca majoritatea celor care o au se gandesc la suicid.
Grup de psihoterapie pentru persoanele cu fobie sociala: http://www.mihaelaluca.ro/?p=494
Editat Mie 27 apr 2011 12:10
Salutare, si eu intampin problema asta.
In special din cauza unor probleme cu colegii din scoala generala, m-am retras din ce in ce mai mult. La liceu colegii au fost mai linistiti, aveam o relatie de colegialitate cu unii dintre ei, dar nu am reusit sa ma apropii de ei suficient de mult incat sa mi-i fac prieteni si sa pastram legatura si dupa liceu. In perioada liceului au aparut problemele deranjante (tremuratul mainilor si al vocii, incordarea muschilor laterali ai gatului care determina un tremur usor al capului) de exemplu cand a trebuit sa citesc cu voce tare un eseu, cand am vorbit cu un grup de medici la recrutare, sau la bac la engleza-proba orala, dar nu se intamplau foarte des, erau oarecum izolate. Vina mea a fost ca nu am facut ceva atunci, in schimb m-am bucurat ca am scapat cu bine din situatiile respective, si in timp, instinctiv la inceput, am inceput sa evit situatiile in care aveam aceste probleme. Dupa bac, neavand o optiune clara asupra vreunei facultati, am ales politehnica pentru ca se intra cu dosar, dar nu m-am descurcat deloc si am fost nevoit sa renunt. Esecul acesta mi-a afectat mult increderea in mine, si anul urmator am mers la Spiru Haret. Din pacate dupa primul semestru frecventa nu mai era prea ridicata in grupa mea, si cu timpul am inceput sa nu mai merg nici eu zi de zi. Intre timp am terminat facultatea si dupa o perioada de evitare, am inceput sa depun cv-uri pentru angajare, dar nu reusesc sa-mi mentin calmul in timpul interviurilor. Acum vreau sa consult un psiholog pentru a rezolva problemele. Cred ca si din cauza ca mi-am petrecut destul timp in fata calculatorului nu am socializat suficient, dar in rest sunt o persoana amabila. Daca vreti sa mai discutam si despre alte lucruri, dumyalex86 e id-ul meu. Poate ne si putem intalni daca sunteti din Bucuresti :)
eu am probleme mult mai mari ca tine, dar am invatat sa ma concentrez pe aspectele pozitive
am mai invatat ca in viata este loc pentru toata lumea, chiar poti fi fericit si cu problemele pe care le ai
a, da, mi-am amintit. Am ceva de reglat pe aici.
Avaa a scris:Grup de psihoterapie pentru persoanele cu fobie sociala: http://www.mihaelaluca.ro/?p=494
Draga ela victoria luca,
crezi ca esti in stare sa conduci o terapie de grup cand pe agonia joci jocul tranzactional "Bateti-va", recomandand intentionat texte jalnice, scandalizandu-ne pe toti si lasand atacurile la persoana si textele cu atacuri la persoana vizibile? Doar ca sa iti hranesti tu dark side-ul din emotiile noastre?
Editat Sâm 7 mai 2011 22:04