Fobie sociala

Ai dreptate

Ea. a scris:

Ai dreptate

Ma mai gandesc ca furia, daca e controlata, dozata, constientizata, poate fi un bun mijloc de a intimida agresorii nesimtiti, cei care intra peste tine, iti incalca granitele stiind bine ce fac. Poate fi un mijloc de a iti castiga asertivitate, de a iti apara granitele, pana ce te stabilizezi si poti sa fii de nedezechilibrat prin simpla forta interioara.

Mai ales pentru o femeie, in lumea machista si agresiva de azi, plina de nesimtiti, furia "rece", abil manuita, poate fi o arma de autoaparare psihica.

Insa a te enerva din cauza unei tevi sparte mi se pare aiurea. Nu vad rostul...

Consum de energie psihica, si inca unul inutil. Aceasta energie psihica e buna ca sa rezolvi situatia: sa ceri ajutor de la un vecin, sa gandesti lucid, sa actionezi rapid.

Mi se pare ca nu suntem offtopic, pentru ca sociofobii imi par oameni timizi, slabi interior, timorati, prea usor de destabilizat.

Cred ca le-a fost inhibata agresivitatea, de catre parinti (ori s-au nascut asa, mai moi, de la natura, si nu au beneficiat de sprijin emotional pentru a deveni asertivi).

Lor le-ar prinde bine niste cursuri de eliberare a fortei agresivitatii (le-ar servi pentru autoaparare psihica intr-o lume dura, de oameni cu vointa ce te calca rapid in picioare daca esti moale).

Cat despre cei care isi mascheaza sociofobia prin sentimente ambivalente si agresivitate, acolo mi se pare alta mancare de peste...

Noapte buna!

ai zis tu ceva de mecanismele de aparare . tevile sparte au rolul lor

White_flag a scris:

Vai de mine, cat de rau m-am simtit la ultima sedinta de logopedie (astazi). E greu de descris in cuvinte... Insa probabil e mai bine sa ma descarc un pic.

Mi s-a cerut să povestesc ceva sau să spun ceva despre mine,

E si asta o varianta. Dar la fel de posibil este sa o fi indus eu in eroare.

Pentru a "testa" daca imi "permite" sa am emotii in fata ei, s-a intamplat, pe parcursul sedintelor, sa mai pomenesc ca faptul ca am emotii. Reactia ei a fost una rece, parea sa nu accepte ca un adult ar putea avea emotii. Totodata, spunand ca am emotii, faceam o "mutare" neasteptata. In mod obisnuit, nu spui cu gurita ta exact lucrul pe care te straduiesti sa-l ascunzi. :)

In penultima sedinta, la un moment dat (cred ca pe la jumatate), am inceput sa tremur (din cauza emotiilor). Considerand ca nu este intelegatoare, ingaduitoare, toleranta cu ideea de emotie, am decis sa ma prefac nervos (pentru a masca emotiile). Ar fi putut observa ca m-a luat cu tremurat...

Am inceput sa spun ca am o mie de nervi fiindca nu reusesc sa pronunt asa cum ar trebui cuvintele (si asa cum le spunea ea). Ea incerca sa-mi spuna ca trebuie sa am rabdare, ca suntem la inceput... Nu se poate dintr-o data...

Pentru ca imi tremura inclusiv nasul, am zis ca ma mananca nasul de nervi ce am. Stiam ca, in trecut, s-a intamplat sa ma manance nasul la nervi. Iar ea, terminand Psihologia, ar fi putut considera asta o dovada de nervi, nu de emotie.

Din ce am citit pe net, ma regasesc in ceea ce se spune despre fobia sociala (si chiar am un diagnostic din urma cu cativa ani). Indiferent daca i-am spune sociofobie, timiditate exagerata sau lipsa de experienta sociala (a fi "papa lapte", cum i-ai spus tu) concluzia e cam aceeasi (in mare): trebuie sa schimb multe lucruri in mentalitatea si atitudinea mea, daca vreau sa ma adaptez in societate. Si nu e usor.

Te prefaci ? Cred ca ti-ai gasit un mod personal de a te adapta deja . Cand te prefaci tinzi spre manipulare

Cand esti sigur pe tine chiar si in timiditatea ta nu ai nevoie sa demonstrezi nimanui nimic . Cand ti-e teama doar te inchizi in cochilia ta

Un subiect bun pentru sociofobi:

Asertivitatea: a-ti exprima drepturile personale si sentimentele.

In general, oamenii sunt asertivi in anumite situatii, dar in altele nu.

Obiectivul ar fi acela de a functiona cat mai asertiv in majoritatea situatiilor sociale.

DREPTURILE TALE LEGITIME:

Cateodata ai dreptul de a-ti pune nevoile tale in fata celor ale altora.

Ai dreptul sa faci greseli.

Ai dreptul de a fi judecatorul final in ce priveste sentimentele tale, si sa le accepti ca legitime.

Ai dreptul sa ai propriile convingeri si pareri.

Ai dreptul sa te razgandesti, sau sa decizi un curs diferit al unei actiuni.

Ai dreptul de a intrerupe pentru a cere o clarificare.

Ai dreptul sa negociezi pentru o schimbare

Ai dreptul sa simti durere, si sa ti-o exprimi

Ai dreptul sa ignori sfaturile altora

Ai dreptul sa primesti recunoastere pentru munca ta sau realizarile tale

Ai dreptul sa spui NU

Ai dreptul sa ramai singur, chiar daca altii iti doresc compania

Ai dreptul sa nu te justifici altora

Ai dreptul de a nu te simti responsabil pentru problema altuia

A dreptul de a nu trebui sa anticipezi nevoile si dorintele altora

Ai dreptul ca sa nu fii intotdeauna ingrijorat pentru binele altora

Ai dreptul de a nu reactiona la o situatie

Kosmotro, daca e sa ne luam dupa modul in care percepe creierul uman comenzile ultimele idei cu "ai dreptul sa..." nu sunt din cele mai grozave pentru ca il contin pe "nu". teoretic creierul uman nu proceseasa cum trebuie acest lucru si va intelege in loc de "nu manca de pe jos" "mananca de pe jos". Care credeti ca este motivul pentru care multi copii nu asculta atunci cand li se spune nu?

Ooook mai sunt si alte motive, dar si asta este unul din ele.

Nici cartlile de specialitate nu sunt ca o biblie citita zilnic

cand eram eu in perioadele mele urate .. puteai sa imi dai o duzina de carti de psihologie .. citeam si treceam mai departe .. chiar daca rational intelegeam ce e cu drepturile

Ea. a scris:

Nici cartlile de specialitate nu sunt ca o biblie citita zilnic

cand eram eu in perioadele mele urate .. puteai sa imi dai o duzina de carti de psihologie .. citeam si treceam mai departe .. chiar daca rational intelegeam ce e cu drepturile

da, asta pentru ca INTELEGEAI doar dar pentru a fii in acord cu acele drepturi si pentru a avea impresia ca ti se cuvin trebuie sa SIMTI