Two a scris:
Nu intentionez sa ma justific in fata ta pentru ceea ce am spus.
Unele din sfaturile si interpretarile de aici sunt eronate.
Fobie sociala
Început de bebeee, Mar 18 apr 2006 · 694 răspunsuri · 124.977 vizualizări
Singura metoda de a socializa este sa gasesti ceva de facut singur care sa te satisfaca psiho-afectiv in asa mare masura incat cand vei interactiona cu altii sa ii depasesti cu mult ca potential energetic - atunci esti perceput ca sigur pe sine, cu planuri si scopuri in viata, si nu numai ca esti perceput ci vei constata ca ai intr-adevar acele planuri si scopuri si ca esti intr-adevar sigur de sine, nu depinzi de dispozitia altora, nemaifiind interesat de interferentele celorlalti decat in masura in care vrei sa te distrezi cu ei si atat, nu sa devina parti importante din viata ta.
Editat Sâm 20 nov 2010 17:55
Scorpionul_Rosu a scris:atunci esti perceput ca singur pe sine, cu planuri si scopuri in viata...
iar cand vei gasi singur ceva de facut care sa te satisfaca afectiv, vei fi intr-adevar foarte singur pe sine. :cry:
Hypathia a scris:iar cand vei gasi singur ceva de facut care sa te satisfaca afectiv, vei fi intr-adevar foarte singur pe sine. :x:
Gata, am corectat :rot: 10x :cry:
Ma aud mai greu gandind prin noianul de probleme care ma macina momentan, printre Metallica si Lee Haslam.
White_flag, doar pentru ca nu poti pronunta anumite litere bine, ti-e frica sa interactionezi cu oameni ? Uite, de exemplu si eu sunt rarait, dar niciodata nu am considerat asta vreun defect. Dimpotriva, chiar imi place cand imi mai zic unii ca vorbesc ca un francez. Na...eu ma feresc de contactul cu oamenii, pentru ca nu stiu despre ce sa vorbesc. Dar daca ai ce discuta, du-te si interactioneaza cu oamenii, fara nicio teama. 
White_flag a scris:nu vreau sa ajung un om batran, plin de regrete, asteptand sa moara singur...
Mai mult decat asta, probabil ar durea ca nici macar nu am incercat. Ca m-am temut atat de esec, incat am cedat din start. Caci da, ar fi fost esecturi. Dar ar fi fost si victorii... Aici am de lucrat! E prea devreme sa spun ca e prea tarziu...
Abc2009ro a scris:White_flag, doar pentru ca nu poti pronunta anumite litere bine, ti-e frica sa interactionezi cu oameni ? Uite, de exemplu si eu sunt rarait, dar niciodata nu am considerat asta vreun defect. Dimpotriva, chiar imi place cand imi mai zic unii ca vorbesc ca un francez. Na...eu ma feresc de contactul cu oamenii, pentru ca nu stiu despre ce sa vorbesc. Dar daca ai ce discuta, du-te si interactioneaza cu oamenii, fara nicio teama.
Nu doar de asta. Daca am creat impresia asta, inseamna ca am facut-o tot din sociofobie (sa nu fiu considerat super-defect).
Sa-ti dau un exemplu: Cand eram la gradinita, nu ma jucam cu ceilalti copii, cu toate ca nu imi constientizasem inca defectul. Initial, am vrut sa ma joc, dar ei au refuzat sa se joace dupa "regulile" mele. De exemplu, eu le propuneam sa asezam masinutele la o "linie de start" si sa facem curse, dar ei le ciocneau aiurea intre ele... se jucau haotic. In plus, erau destul de galagiosi (de ex., imitau sunetul sirenei unei masini de politie). Si pentru ca au refuzat sa se joace organizat, preferam sa raman singur in sala, in loc sa merg in camera de joaca. Desenam, coloram... ma "intretineam" singur.
Cum mai spunea cineva pe aici, am fost "selectiv". Si am tot "selectat" pana nu a mai ramas nimic...
Se spune ca si complexele de superioritate se trag tot din cele de inferioritate. Dar atunci de ce eram "arogant" inainte de a ma considera "defect"?
Am fost la logoped! Yes! Chiar daca am avut emotii toata ziua, nu aveam stare, am reusit pana la urma. E o prima reusita, pentru mine!
Merg la d-na dr. Liliana Stanciu ("Profa de vorbe", i se spune). Din ce am citit pe internet, am inteles ca e foarte buna. Mi-a explicat ca vorbirea se creaza, in special, pana la varsta de 6 ani (apoi se osifica nu stiu ce... pe la frunte). Este ceva mai greu la mine! A zis ca un progres va exista, dar nu ma poate asigura ca va fi unul total (poate fi de la o ameliorare minora, la una completa). Vom face o sedinta pe saptamana si imi va da exercitii pentru acasa (va trebui sa exersez 10-15 min. pe zi). Sper sa ma tin de treaba, sa nu mai fiu delasator!
White_flag a scris:Sa-ti dau un exemplu:
Da... in unele cazuri pur si simplu nu poti interactiona cu anumiti oameni (cam multi din pacate). De exemplu la mine, mereu e galagie in apartament (la camin). Dar mereu, mereu. De aceea, am grija sa stau mai toata ziua plecat din casa. Dar cand mai ma intorc sa mananc, sau seara cand ma culc, mereu e galagie. Nu stiu ce e in neregula cu nebunii aia. In cazul asta, chiar nu cred ca e fobie sociala. Pur si simplu nu am ce discuta cu astfel de specimene. Ma tot intreb unde sunt oamenii care mai stiu si altceva decat sa se comporte ca niste animale...
White_flag a scris:Problema este ca oamenii se asteapta sa fiu obisnuit cu toate astea, nu sa ma comport ca un adolescent timid. De-asta poate era okay, cum a mai zis cineva, sa se faca terapie de grup. Sau sa cunosc pe cineva la fel ca mine si sa ne ajutam reciproc. Dar si ei se ascund, la fel ca mine, sau nu realizeaza ca au o problema ce poate fi corectata (se considera timizi din nastere).
Nu cred ca se ascund cat, mai mult, se accepta asa cum sunt. Nu e nici o rusine sa fii asa. In cazul tau, tine cel mai mult de propria ta perceptie.
PourMoi a scris:Nu intentionez sa ma justific in fata ta pentru ceea ce am spus.Unele din sfaturile si interpretarile de aici sunt eronate.
Nu ti-am cerut sa te justifioci, ci doar o parere.
Apoi, de ce consideri tu ca sunt eronate ? E vre-un stas in asta ?
Nu cred! 
White_flag a scris:Cum mai spunea cineva pe aici, am fost "selectiv". Si am tot "selectat" pana nu a mai ramas nimic...Se spune ca si complexele de superioritate se trag tot din cele de inferioritate. Dar atunci de ce eram "arogant" inainte de a ma considera "defect"?
Am fost la logoped! Yes! Chiar daca am avut emotii toata ziua, nu aveam stare, am reusit pana la urma. E o prima reusita, pentru mine!
Merg la d-na dr. Liliana Stanciu ("Profa de vorbe", i se spune). Din ce am citit pe internet, am inteles ca e foarte buna. Mi-a explicat ca vorbirea se creaza, in special, pana la varsta de 6 ani (apoi se osifica nu stiu ce... pe la frunte). Este ceva mai greu la mine! A zis ca un progres va exista, dar nu ma poate asigura ca va fi unul total (poate fi de la o ameliorare minora, la una completa). Vom face o sedinta pe saptamana si imi va da exercitii pentru acasa (va trebui sa exersez 10-15 min. pe zi). Sper sa ma tin de treaba, sa nu mai fiu delasator!
Mai bine sa fi selectiv, decat sa te comporti altfel decat esti.
Cat despre vorbire, te vei tine, uite ca iti doresti intradevar asta si vei reusi. 
Abc2009ro a scris:...Pur si simplu nu am ce discuta cu astfel de specimene. Ma tot intreb unde sunt oamenii care mai stiu si altceva decat sa se comporte ca niste animale...
Oamenii, in cea mai mare parte nu cauta sa fie destepti, organizati sau rationali. Ci sa simta ceva. Ei nu sunt soldati, nici ingineri, nu au o misiune si nu au de construit ceva. Sunt copii care vor sa se joace si sa simta. Toata viata omul obisnuit cauta sa simta, nu sa fie complicat si inteligent. Daca te uiti la TV, care este o oglinda a societatii, vei observa ca majoritatea posturilor fac emisiuni care sa genereze emotii, inclusiv jurnalele de stiri, prin modul de a prezenta stirile cauta sa genereze emotii.
Oamenii vorbesc mult, gesticuleaza mult, se ating, zbiara, se vaita, se agita. Toate comportamentele astea sunt exprimari emotionale, atragand tot exprimari emotionale.
Valul nestavilit de emotii, cuplat cu lipsa de educatie duce la un comportament "animalic". Acele "animale" sunt fericite in felul lor de a fi.
Cei prea rationali, cei care au crescut in medii reci, sau carora exprimarile emotionale le-au fost reprimate de cei din jur au preocupari intelectuale mai degraba. Ei au misiuni, ei construiesc chestii, citesc carti si asa mai departe. Ei sunt preocupati sa analizeze, sa gaseasca solutii, nu sa simta. Normal ca "emotionalii" sa ii para unui "rational" ca fiind animale. Pentru un rational trebuie sa se intample ceva deosebit si trebuie sa se intample in conditiile lui - organizat si in conformitate cu normele, altfel el va trece cu vederea, nu va fi impresionat. Pentru un emotional e suficient sa se intample orice, inclusiv sa ciocneasca niste masinute intre ele simuland un accident. Accident pentru rational inseamna pagube materiale si umane cuantificabile, pentru emotional inseamna urlete, tristete, nervi, suparare, plansete, furie, diverse alte manifestari din gama emotionala.
White_flag a scris:Se spune ca si complexele de superioritate se trag tot din cele de inferioritate. Dar atunci de ce eram "arogant" inainte de a ma considera "defect"?Sper sa ma tin de treaba, sa nu mai fiu delasator!
Complexele de inferioritate sunt dublate de complexe de superioritate, altfel "posesorul" lor s-ar sinucide. Se cheama aparare prin clivaj. S-au manifestat in ordine inversa pentru ca un copil are mecanisme de aparare interne foarte puternice. La varsta aia nu ai fi suportat sa te urasti pe tine insuti, sa iti constientizezi lipsa de valoare. Acum e invers, pentru ca acum poti suporta.
Sunt oameni care spun despre ce vor sa faca si pana la urma nu mai fac nimic, sunt oameni care spun si fac si sunt oameni care fac fara sa spuna. Desi poate nu te ingrasa cu nimic, eu te voi aprecia foarte mult daca voi constata ca tu faci parte din a doua categorie enumerata de mine. Sunt convins ca tu te vei aprecia si mai mult
Editat Mar 23 nov 2010 02:54
"Sentimentul social" si cum sa socializam se invata in primul rand din relatia cu mama.Nefiind acceptat de catre mama un om greu se va simti in largul sau printre alti oameni , caci daca nu l-a acceptat nici maicasa , cu care a avut cea mai intima relatie , greu va crede ca poate fi acceptat de catre ceilalti semeni.