Fobie sociala

Addictedboy a scris:

Eu cred ca esti o "sensibila", mult prea receptiva la stimuli exteriori. Crezi ca ai nevoie de un "specialist" sa te ajute in ceea ce tu numesti "problema"? Un prieten cred ca te-ar ajuta mai mult decat cel mentionat anterior. Mai intoarce si capul , probleme sunt la tot pasul, educa'ti mintea, fii putin mai indiferenta. Fiecare din noi avem temerile noastre indiferent de natura lor. Eu te consider cat se poate de normala! Binenteles ca nu cunosc situatia, iar singura imagine pe care o am despre tine e cea' rezuiltata din posturile tale. Ai mai multa incredere in tine! Numai bine!

mi-a zis cineva azi exact acelas lucru ca si tine. ma bucur atunci sa sunt doar sensibila numa ca sti, sensibilitate in fiecare zi imi cam scade increderea in mine ceilalti recepteaza acest lucru si profita.

mai rau e cand nu ai cu cine vorbi si cel de langa tine iti spune" daca nu iti convine la serviciu nu mai merge", nu iti prezinta o solutie sa rezolvi problema ;

noroc cu forumurile

mersi pt sfat! o sa incerc sa ma "vindec"

Nu te mai lasa intimidata de "ei", de cei care iti spun asemenea lucruri, chiar daca te face sa te simti prost cel putin nu le mai arata lor! Fa ce si cum iti place tie! nu spun sa ignori si sfaturile celorlalti ci numai sa tii cont in primul rand de ale tale.

2 la mana ,"ei" nu ar putea profita daca tu nu le-ai permite acest lucru. Tu esti pe primul loc ! Nu-i lasa sa te "intunece" asculta'ti instinctele , acorda'ti mai multa incredere si priveste lucrurile din punctul tau de vedere. Cel mai prost lucru de'al tau e la fel de bun ca al lor! Evita oamenii care te fac sa te simti prost sau te jeneaza , adopta o altfel de atitudine , joaca putin teatru...nu stiu. Hai , ai grija de tine!

mie imi par problmele a avea o cauza. hai sa par ceea ce nu sunt, pe dinafara vreau sa par ok dar pe dinauntru sunt depresiva. nu e deloc ok nu e vb de sensibilitate ci probabil de niste cauze care te fac sa fii asa. precum si teama de a fi criticata toate isi au originea undeva. afla care e, constientizeaza de ce gandesti si te simti asa si mai departe pasii ii vei face singura spre o persoana mai puternica. in general e bine sa tratezi cauzele nu efectele.

gabone77 a scris:

mie imi par problmele a avea o cauza. hai sa par ceea ce nu sunt, pe dinafara vreau sa par ok dar pe dinauntru sunt depresiva. nu e deloc ok nu e vb de sensibilitate ci probabil de niste cauze care te fac sa fii asa. precum si teama de a fi criticata toate isi au originea undeva. afla care e, constientizeaza de ce gandesti si te simti asa si mai departe pasii ii vei face singura spre o persoana mai puternica. in general e bine sa tratezi cauzele nu efectele.

mda, cauza o cam stiu , parintii.

In copilarie mereu ne compara pe noi cu copiii celorlalti vecini, si orice faceam nu trebuia "sa va rada lumea". mereu trebuia sa te comporti intr-un anume fel numai sa nu dai celorlalti motive de barfa. nu conta cum ne simtim noi ca si copii. sa nu intelegeti cumva ca am parintii rai, dar pt ei cel mai imp e ceea ce crede lumea.e cam greu la aproape 26 de ani sa incerci sa te schimbi mai ales daca nu stii cum.apreciez toate sfaturile voastre dar e cam greu sa le aplici, in teorie suna ff bine. intrebarea mea e cum sa ii dictez vointei ? de ex daca cineva m-a suparat cu ceva , evident nu arat, si imi zic " da-l incolo ,nu are dreptate" . asta ii transmit creierului dar in sufletul meu tot acelasi sentiment de tristete, slabiciune il am. sa zicem ca pot face fata la 1, 2 astfel de persoane, dar ce fac cand eu sunt singura in biroul meu iar in celalat birou sunt 10? nu stiu cum "socializeaza" barbatii la serviciu dar femeile (ma scuzati fetelor, sunt o feminista dar....) sunt cat se poate de acide, subtile, intepatoare.

vreu sa ma simt puternica pe dinauntru nu pe dinafara. problemele care vi le spun nu sunt zilnic, ca altfel cred ca as fi depresiva. stiu ca fiecare om are momente de slabiciune numai ca la mine sunt mai multe cele de slabiciune decat cele de forta.

ocsa a scris:

mda, cauza o cam stiu , parintii.

nu conta cum ne simtim noi ca si copii. sa nu intelegeti cumva ca am parintii rai, dar pt ei cel mai imp e ceea ce crede lumea.

Pentru părinţii tăi conta ca tu sa exteriorizezi doar emotiile care

Socializare duce la durere

ocsa a scris:

e cam greu la aproape 26 de ani sa incerci sa te schimbi mai ales daca nu stii cum.apreciez toate sfaturile voastre dar e cam greu sa le aplici, in teorie suna ff bine. intrebarea mea e cum sa ii dictez vointei ?

simplu, nici macar nu ai incercat sunt convins si asta e o banuiala nu un repros. psihoterapie. probabil ai sa te reinventezi daca dai de cineva ca lumea si te tii de ea. nu e tarziu deloc la 26 ani, ai o viata intreaga de trait si banuiesc ca nu vrei sa o traiesti depresiva sau nesigura. succes!

deceivedC a scris:

Socializare duce la durere

Ce am invatat din experienta mea personala este faptul ca sa nu ai incredere in nimeni fiindca inafara de familie toti te vor trada.

Cel mai bine ii sa iti faci prieteni sa vorbesti cu lumea, dar sa nu le ara-ti slabiciunile tale fiindca un singur lucru ii sigur, vor profita da ele si de tine(te vor trada).

Niciodata sa nu ai incredere pe deplin.

Arata-le ca esti sigur pe tine ca esti puternic si ca nu se poate juca cu tine cum vrea

Mda cam asa s-a intamplat si cu mine

Iar a 2 a oara nu o sa mai incerc

psihoterapia e o solutie, dar as vrea o autovindecare, pentru ca motive sa fiu multumita am dar nu ma pot bucura de ele: o familie fericita( bineanteles cu suisuri si coborasuri ca in orice fam) ,copil sanatos , situatia materiala relativ normala , etc.

stiu ca ar trebui sa ma bucur de lucrurile cu adevarat importante in viata , dar uite sa mentalul nu invinge trairile sufletesti.

cred ca aceasta predispozitie o mostenim si daca nu primim o educatie coresounzatoare in copilarie , aceasta ne copleseste.