Fobie sociala

scuze scuze,m-ai inteles gresit :D

Ce vroiam sa zic:

nu este ceva gresit daca de ex stai pe o banca in parc si mananci napolitane, ciocolata etc si poate printr-o simpla intamplare pe banca unde esti singur/a sa se aseze o persoana si ii oferi napolitane, daca acel om accepta, inseamna ca poti intra in vorba cu el/ea iar daca nu accepta poate s-a pus pe banca sa se odihneasca sau doar sa steie acolo.

Gresit este sa mananci in public cum ar fi statiile de firobuz etc sau cand stai la semafor si ii lume multa langa tine, in magazine.....

De ex o data eram in firobuz ma asezasem jos si pe scaunul din fata mea era unu care manca fornetti; se simtea in tot firobuzul mirosul de fornetti asa ca i-am zis frumos pe un ton hotarat sa termine de mancat

Si asa mi-am redobandit comfortul pana la destinatie.

.Poate am fost putin nepoliticos dar in locuri gen firobuze, statii sa mananci este semn de proasta crestere

Si eu m-am ingrozit cand o data am iesit din mall si un copil de 5-6 ani se pisa ; moment cand maicasa vine si-l bate pe spate zicandu-i cum ca bine face

Inainte ma simteam jenata sa mananc pe strada sau intr-un parc, dar intre timp mi-a trecut. Mai nasol e ca daca merg in timp ce mananc, intra cu noduri :D oricum nu fac asta decat atunci cand mor de foame si nu pot manca in locul catre care merg, si atunci doar cat sa imi stapanesc monstrii din stomac. Am mancat si in metrou o data, dar imi era rau si am preferat sa deranjez cativa oameni cu mirosul decat sa lesin, eram si sigura. Cat despre aruncatul ambalajelor pe jos, asta denota proasta crestere si in general sunt de blamat parintii, nu copilul. In conditiile in care sunt cosuri de gunoi din 10 in 10 metri, sa arunci ceva pe jos nu poate fi decat rea intentie sau nepasare

rebeka08 a scris:

Anyway,bafta...dar nu la ciup de fund :D

Lasă băiatul să ciupească! Care e problema, dacă tu nu mai

Cleric Preston a scris:

Te-ai aplecat sa ridici ambalajul, sa-l arunci la cos? Daca doar te-ai multumit sa critici in minte persoanele respective, nu ele au o problema ci tu.

Da.

happy now?

Amarena a scris:

Da.

happy now?

Situatia sta cam asa. De ce nu e bine sa critici pe celalalt, cel mult sa faci tu bine ceea ce faci.

Cine reproseaza o deficienta la altul, de obicei nu o corecteaza la el insusi. Persoane deosebit de dezordonate (care au fost criticare intens pentru asta de proprii parinti), se simt mai multumite de ele insele atunci cand manifesta temporar, in public, atutudini coercitive fata de altii. "Mamă, uite ăla cum se scobeşte

Cleric Preston a scris:

Iată o persoană de sex feminin care sigur nu mai speră să fie ciupită de fund! Ciupitul de fund alunga sigur visurile cu mortăciuni.

De fapt e vorba de o persoana care niciodata nu a agreat ciupitul de fund... decat de cine rebuie Iar remarca ta a fost cel putin rautacioasa

of! si eu sufar de fobie sociala. dar eu nu vreau sa evit acele situatii care imi amplifica aceasta fobie. culmea, as vrea sa pot vorbi in public, imi place sa socializez, nu am probleme cu integrarea intr-un grup(aici cam depinde de situatie), activitatile mele zilnice ma pun in contact cu oamenii si cred ca ma descurc destul de bine. problema ar fi urmatoarea :

nu pot sa vorbesc la o sedinta pentru ca simt cum ma rosesc(anticipez simptomele), transpir, imi tremura vocea si am teama de a fi judecata, daca sunt criticata , in sinea mea sunt foarte trista , desii incerc sa ascund cat mai bine acest lucru, o situatie conflictuala imi poate da batai de cap multe zile . daca am o problema la serv imi afecteaza toata ziua, nu sunt genul de om care lasa problemele serviciului in momentul cand iese pe usa. sunt momente in care sunt ff optimista , bine dispusa , si chiar daca mi se face o observatie nu o iau asain tragic, insa uneori............

nu stiu daca e fobie sociala sau emotivitate, sensibilitate exagerata.

as vrea niste sfaturi pentru ca de mult timp ma confrunt cu aceste probleme.

of! si eu sufar de fobie sociala. dar eu nu vreau sa evit acele situatii care imi amplifica aceasta fobie. culmea, as vrea sa pot vorbi in public, imi place sa socializez, nu am probleme cu integrarea intr-un grup(aici cam depinde de situatie), activitatile mele zilnice ma pun in contact cu oamenii si cred ca ma descurc destul de bine. problema ar fi urmatoarea :

nu pot sa vorbesc la o sedinta pentru ca simt cum ma rosesc(anticipez simptomele), transpir, imi tremura vocea si am teama de a fi judecata, daca sunt criticata , in sinea mea sunt foarte trista , desii incerc sa ascund cat mai bine acest lucru, o situatie conflictuala imi poate da batai de cap multe zile . daca am o problema la serv imi afecteaza toata ziua, nu sunt genul de om care lasa problemele serviciului in momentul cand iese pe usa. sunt momente in care sunt ff optimista , bine dispusa , si chiar daca mi se face o observatie nu o iau asain tragic, insa uneori............

nu stiu daca e fobie sociala sau emotivitate, sensibilitate exagerata.

as vrea niste sfaturi pentru ca de mult timp ma confrunt cu aceste probleme.

ocsa a scris:

of! si eu sufar de fobie sociala. dar eu nu vreau sa evit acele situatii care imi amplifica aceasta fobie. culmea, as vrea sa pot vorbi in public, imi place sa socializez, nu am probleme cu integrarea intr-un grup(aici cam depinde de situatie), activitatile mele zilnice ma pun in contact cu oamenii si cred ca ma descurc destul de bine. problema ar fi urmatoarea :

nu pot sa vorbesc la o sedinta pentru ca simt cum ma rosesc(anticipez simptomele), transpir, imi tremura vocea si am teama de a fi judecata, daca sunt criticata , in sinea mea sunt foarte trista , desii incerc sa ascund cat mai bine acest lucru, o situatie conflictuala imi poate da batai de cap multe zile . daca am o problema la serv imi afecteaza toata ziua, nu sunt genul de om care lasa problemele serviciului in momentul cand iese pe usa. sunt momente in care sunt ff optimista , bine dispusa , si chiar daca mi se face o observatie nu o iau asain tragic, insa uneori............

nu stiu daca e fobie sociala sau emotivitate, sensibilitate exagerata.

as vrea niste sfaturi pentru ca de mult timp ma confrunt cu aceste probleme.

of! si eu sufar de fobie sociala. dar eu nu vreau sa evit acele situatii care imi amplifica aceasta fobie. culmea, as vrea sa pot vorbi in public, imi place sa socializez, nu am probleme cu integrarea intr-un grup(aici cam depinde de situatie), activitatile mele zilnice ma pun in contact cu oamenii si cred ca ma descurc destul de bine. problema ar fi urmatoarea :

nu pot sa vorbesc la o sedinta pentru ca simt cum ma rosesc(anticipez simptomele), transpir, imi tremura vocea si am teama de a fi judecata, daca sunt criticata , in sinea mea sunt foarte trista , desii incerc sa ascund cat mai bine acest lucru, o situatie conflictuala imi poate da batai de cap multe zile . daca am o problema la serv imi afecteaza toata ziua, nu sunt genul de om care lasa problemele serviciului in momentul cand iese pe usa. sunt momente in care sunt ff optimista , bine dispusa , si chiar daca mi se face o observatie nu o iau asain tragic, insa uneori............

nu stiu daca e fobie sociala sau emotivitate, sensibilitate exagerata.

as vrea niste sfaturi pentru ca de mult timp ma confrunt cu aceste probleme.

Esti om! "complexe" ca cele pe care le-ai enumerat se regasesc in multi. Eu cred ca este cat se poate de normal.

Addictedboy a scris:

Esti om! "complexe" ca cele pe care le-ai enumerat se regasesc in multi. Eu cred ca este cat se poate de normal.

crezi? ar fi bine . m-ai mai linistit . am observat ceva, cu cat citesc mai mult despre fobie si experintele unora parca incepe mai tare sa ma sperie faptul ca am aceasta fobie.

la mine cred ca e vb mai mult de cunoastrea de sine, daca mi se face o remarca automat parca imi scade increderea in mine . dar cum am mai spus , sunt perioade si perioade.

Eu cred ca esti o "sensibila", mult prea receptiva la stimuli exteriori. Crezi ca ai nevoie de un "specialist" sa te ajute in ceea ce tu numesti "problema"? Un prieten cred ca te-ar ajuta mai mult decat cel mentionat anterior. Mai intoarce si capul , probleme sunt la tot pasul, educa'ti mintea, fii putin mai indiferenta. Fiecare din noi avem temerile noastre indiferent de natura lor. Eu te consider cat se poate de normala! Binenteles ca nu cunosc situatia, iar singura imagine pe care o am despre tine e cea' rezuiltata din posturile tale. Ai mai multa incredere in tine! Numai bine!