Uite, ca sa intelegi chiar mai bine la ce ma refer , iti dau un link, ca sa citesti ce inseamna respectul de sine, cand si cum se formeaza, cine contribuie la formarea sau la lipsa lui :P Este scris cat se poate de bine si pe intelesul tuturor acel articol
Fobie sociala
Început de bebeee, Mar 18 apr 2006 · 694 răspunsuri · 124.977 vizualizări
teoria o stiu,incerc sa fac acest lucru cu fiul meu .cand eram mica parintii mei totdeauna ma criticau si ma comparau cu celelalte fete sau colege,mereu mi-au cerut performanta dar nu m-au sprijinit cu nimic pentru ca spuneau ca mai mult de atat ei nu pot,desi la ei spijin insemna "invata sa ajungi ceva" doar indemnul de a invata,orice greseala era aspru criticata de aceea tot ce fac ma gandesc ce vor spune ceilalti. imi place sa invat din orice domeniu,stiu ce cunostinte am dar culmea,cand sunt intr-o discutie cu o persoana care o consider inferioara(ma refer la caracter ,la limbaj etc) la lucrurile prostesti pe care le spune simt ca oricat as argumenta eu acea persoana limitata reuseste sa ma lase fara cuvinte.
Bun, deci ai "prins" ideea cam de unde ti se trage cu lipsa increderii in sine. Uite alt link aici...ca sa vezi mai departe cum au evoluat lucrurile la tine.....si nu numai...din pacate, la majoritatea....http://www.roportal.ro/discutii/ftopic33566.htmlCa sa scapi definitiv de orice problema de acest soi, e necesar sa faci psihoterapie...te ajuta sa cunosti problema in amanunt, sa nu te mai lasi influentat de false moralitati sau alte gogosi de acest soi, emise inconstient de persoanele care nu se mai pot constientiza( care pot doar sa constate ca le este rau, insa nu mai pot iesi din cercul vicios, in care se mint ca procedeaza corect, ca aia asa trebuie, ca aia asa e morala, etc)....si te ajuta sa devii constient de ceea ce esti. :P
ocsa a scris:Daca nu consideri ca acea persoana este una a carei prezenta iti displace, nici macar nu are sens sa polemizezi. Ca doara nu cred ca incerci sa ii castigi vreo apreciere....Vezi tu, prin neincrederea in sine pe care ti-au sadit-o parintii, tu nici nu mai stii cum sa reactionezi, cu cine trebuie sa vorbesti, ce sa vorbesti, si nici nu stii CE sa astepti si de la CINE. De aceea am vorbit de psihoterapie.....te ajuta sa devii constienta de tine....sa capeti incredere de sine, sa inveti cum e cu sentimentul valorii de sine, cum e comunicarea cu ceilalti, CE sa comunici si CUM sa comunici, etc.cand sunt intr-o discutie cu o persoana care o consider inferioara(ma refer la caracter ,la limbaj etc) la lucrurile prostesti pe care le spune simt ca oricat as argumenta eu acea persoana limitata reuseste sa ma lase fara cuvinte.
stiu ca parerea unor persoane nu ar trebiu sa conteze dar ma afecteaza,au astept pareri pozitive din partea tuturor desi eu sunt cea care mereu critica si are ceva de spus. m-am obisnuit sa ajut pe toata lumea si o data daca ii refuz sau ma revolt sunt considerata rea si invidioasa; aici nu e vb de fam mea ci de a sotului. stiu ca sunt niste oameni care nu merita bagati in seama dar pentru ca am de a face frecvent cu ei ma irita opinia lor. cand mi se spune sau reproseaza ceva de care nu sunt vinovata ma enervez foarte tare ,imji tremura mainile si simt ca ma schimb la fata. imi cunosc defectele dar nu POT sa fac nimic pt a le remedia pt ca nu am sprijin moral de nici unde. relatia mea cu parintii e una normala poate mai buna decat at cand eram mai micacum ai spus mai sus unele pers nu merita efortul, dar tocmai asta e ca eu vreu aprecierea tuturor si ma deranjeaza cand vad ca niste pers net inferioare ma dezapreciaza
Pai, vrei aprecierea tuturor, pentru ca subconstient te simti fara valoare. Asta este lipsa sentimentului valorii de sine. Degeaba spui ca stii ca ai X calitati, sau Y....e doar suprafata. Cand esti constient de propria-ti persoana, si ai dezvoltat increderea de sine, nu mai astepti sa te valorizezi prin altii. Esti tu valoros, pentru ca iti cunosti potentialul, stii CE esti, CINE esti, stii ce poti si ce nu, si ajungi sa ii cunosti si sa detectezi si la altii care le sunt problemele, si ca atare nu te mai lasi frustrata de incercarile lor de a te agresa psihic. :D
da,ai dreptate cu subaprecierea in subconstient. ai o solutie? sunt adepta psihoterapiei dar depinde pe mama cui incapi, si la ce tarife au psihoterapeutii nu cred ca o pers cu venituri modeste isi permite sa incerce toata 'gama' de pe piata pana gaseste unul bun. am cativa prieteni care imi ridica moralul si care simt ca ma apreciaza asa cum vreau dar simt ca nu e suficient.
ocsa a scris:da,ai dreptate cu subaprecierea in subconstient. ai o solutie? sunt adepta psihoterapiei dar depinde pe mama cui incapi, si la ce tarife au psihoterapeutii nu cred ca o pers cu venituri modeste isi permite sa incerce toata 'gama' de pe piata pana gaseste unul bun. am cativa prieteni care imi ridica moralul si care simt ca ma apreciaza asa cum vreau dar simt ca nu e suficient.
Ai simtit bine, nu e suficient. "Programul" ce s-a "stricat" in ani de zile, incat a ajuns sa fie 'rulat" subconstient nu se regleaza numai cu suportul prietenilor. Acest suport este bun, te ajuta in cazul in care sunt prieteni sinceri.
Si cu alegerea psihoterapeutului ai dreptate....nu poti sti peste cine dai.
Acum, cu pretul consultatiei este asa...sunt bani similari celor care ii dai pentru orice necesitate. Aici este vorba de sanatatea ta psihica si de a sti in viata cum sa iti alegi calea, si sa nu mai ai probleme pe care sa nu sti cum sa le rezolvi. Iar psihologii lucreaza si ei ca si alti oameni...deci munca lor trebuie platita....corect insa ca un snapan incompetent nu isi merita investitia pacientului, asa cum ai si dreptate ca nu ai cum tot testa marea cu degetul pana dai de unul competent.
Editat Mar 28 aug 2007 16:01
toti care avem astfel de probleme ne ferim de ajutor specializa pentru ca a spune psiholog e ca si cum ne-am crede nebuni noi insine . Ne temem sa cerem ajutorul pentru ca atunci am avea impresia ca toata lumea v-a sti ce probleme avem,iar in romania asta nu e o chestie tolerata tocmai bine. Daca m-as duce la un psihoterapeut mi-ar fi frica sa nu afle cineva,nici macar cei mai buni prieteni. Stiu solutia dar nu o accept :D
ocsa a scris:toti care avem astfel de probleme ne ferim de ajutor specializa pentru ca a spune psiholog e ca si cum ne-am crede nebuni noi insine . Ne temem sa cerem ajutorul pentru ca atunci am avea impresia ca toata lumea v-a sti ce probleme avem,iar in romania asta nu e o chestie tolerata tocmai bine. Daca m-as duce la un psihoterapeut mi-ar fi frica sa nu afle cineva,nici macar cei mai buni prieteni. Stiu solutia dar nu o accept :D
Ideal e sa mergi la psihoterapeut inainte de a decompensa psihiatric sau si mai rau cand functiile psihice disociaza (sistemul crapa).
In societatile evoluate, educate, oamenii din clasa de mijloc merg (pentru ca isi permit) cu mult inainte de a aparea ireparabilul, iar psihiatria nu ajunge astfel o industrie ca la noi.
Diferenta groso-modo ar fi ca la psiholog mergi inainte de a fi "nebun" (ca sa nu inebunesti) iar la psihiatru te duci dupa ce ai ajuns "nebun" (decompensat).
Sigur, exista marje de eroare in fiecare caz.
ocsa a scris:Daca m-as duce la un psihoterapeut mi-ar fi frica sa nu afle cineva,nici macar cei mai buni prieteni. Stiu solutia dar nu o accept :D
Ce natarai de prieteni trebuie sa ai...