Fiind pasionat de poezie veche, nu puteam sa nu remarc poezia din juramantul dacilor, din articolul Luciei de mai sus:
"Totodată, Codexul conţine şi versurile unui cântec de luptă, numit „Jurământul tinerilor blaki”, care a fost tradus în felul următor:
„O viaţă, tăciunele Şarpelui, puternic veghetor,/
Înşelator, să nu primeşti a te uni/
Cu prorocirile Şarpelui, anuale, pentru că lovit/
Vei fi/ Cântecul cetăţii aud îndelung/
Mergeţi vioi, juraţi pe caciulă, pe puternica caciulă!/
Să juri cu maturitate şi cu convingere!/
Să fiu ţie putere vie, trăiesc, în luptă să fiu!/
Alesul jurământ preţuieşte şoimul tău, mergi cu jurământ puternic!”
Viata este taciunele Sarpelui.
Sarpele este veghetor, dar si inselator.
Viata nu trebuie sa se uneasca cu prorocirile Sarpelui? Sau cel care presteaza juramantul?
Cine este Sarpele?
Cine este soimul?
M-a amuzat juramantul pe "caciula puternica".
Era cea mai importanta piesa vestimentara?


adica in epoca Imp. Roman), numele "Reea" este purtat si de catre o nimfa: "REEA SILVA", cea care i-a nascut pe Romului si Remus(iata ca nu intamplator a deschis si Aseneth topicul celalalt, despre Imperiul Roman- confirmand faptul ca "nimic nu-i intamplator" nu-i o vorba, ci asa este.)