Crede-ma, nu-ti trebuie multa potenta mentala ca sa realizezi penibilul, mai ales dupa atata vreme. Ok, nu e usor, se intampla in momente din astea sa mai ai scapari emotionale, dar, de obicei, a doua zi, a treia zi, poate a patra sau a cincea, te trezesti intr-o dimineata mai limpede asa, iti rememorezi putin balivernele si, in mod normal, ar trebui constientizat penibilul.
Iti dai seama ca nici potenta materiala si siguranta n-au mai putut-o tine aproape? Nu i-o fi fost usor atatia ani sa se complaca in rahaturile astea.
Proces de recuperare? Pai tu ai impresia ca asa te recuperezi, cand iti canta cineva la vioara in timp ce te milogesti si te scheuni in halul asta?
Atitudinea aproape amenintatoare, nu amenintatoare, se referea la rahatul asta cu suicidul, pe care il torni tacticos ca un milog, nu la faptul ca ai fi tu vreun mare smecher. Mi-ar fi si rusine sa mai fac pe smardoiul pe aici in timp ce io, de fapt, behai ca o virgina parasita. Auzi, sa se recupereze. Pai daca mieuni asa si vine cineva si iti mangaie ceafa generos si mieros, in loc sa-ti fta o palma dupa ea, sigur o sa te recuperezi. De aia te si recuperezi, nu vezi.
