Clasica neintelegere dintre adolescent si parinte, la un alt nivel vazut de mine.

Parintii tai cum se inteleg intre ei?

King1 a scris:

LE: Ok, Cezar, atunci spune-mi de ce te certai cu fratele tau. Ce neintelegeri puteai sa ai cu el? Iti dai seama ca parintii din spirit protector te bateau cand te certai cu el, nu?

Neintelegeri cu fratele meu: Ca orice frati, ne certam de la jucarii, de la televizor, eu fiind inca copil si nu intelegeam pe deplin ca fratele meu are o problema, ne certam de la chestiile astea normale. Fratele meu incepea sa tipe, cand vedeam ca face asa, stiind ca mama va face urat, incercam sa il linistesc, si ii lasam lui totul, tv, jucarii, etc. Dar mama auzise deja urletele fratelui meu, venea, si imi zicea.. iara nu il lasi in pace? Si hop cu bataia, cu sau fara bastonul de cauciuc, care si acum daca imi dau singur la misto peste picior simti o durere/discomfort. Acum nu mai e cazul cu certurile intre frati. Asta a fost cand eram mici. Acum vorbesc cu fratele meu la alt nivel.

King1 a scris:

Parintii tai cum se inteleg intre ei?

Si bine, si rau. Din cauza banilor. Avem o situatie modesta, insa nu murim de foame, dupa cum se vede ca am internet si pot scrie aici. Dar multe facilitati le am de la sora mamei, care lucreaza in strainatate si ea nu are copii nici sot. Si mi-a luat multe mie, fratelui meu, chiar si mamei si tatei. Matusa mea ne-a ajutat in multe moduri, si ii sunt recunoscator. Nu spun asta ca sa imi injosesc parintii, spun doar cum este situatia

Blues a scris:

Eu il stiu pe Cezar de prin 2011 si ii stiu problemele expuse de cand era inca si mai copil. Indiferent ca fratele lui este bolnav sau nu, nimic nu justifica ceea ce au facut si fac in continuare, parintii lui cu el.

Eu nu stiam asta.

Cezar-soferul a scris:

Si bine, si rau. Din cauza banilor. Avem o situatie modesta, insa nu murim de foame, dupa cum se vede ca am internet si pot scrie aici. Dar multe facilitati le am de la sora mamei, care lucreaza in strainatate si ea nu are copii nici sot. Si mi-a luat multe mie, fratelui meu, chiar si mamei si tatei. Matusa mea ne-a ajutat in multe moduri, si ii sunt recunoscator. Nu spun asta ca sa imi injosesc parintii, spun doar cum este situatia

Ce ciudat.

La mine matusa, sora bunicii, nu a avut copii si ne-a crescut pe noi(pe mine si pe fratele meu) alaturi de mama si bunica.

King1 a scris:

Pai, da. Doar nu voiai sa ma felicite dupa ce spargeam o lustra, spre exemplu. Din neatentie, din joaca... dar pe viitor urma sa fiu mai atent.

Dar nici sa te bata, doar nu esti animal.

Cred ca aveam vreo sase ani cand m-a pus naiba sa ma aburc pe vitrina pentru a lua ceva de deasupra.

Nici in ziua de azi nu-mi explic cum am reusit sa o rastorn asupra-mi, spargand toate paharele si tot ce era in ea.

Crezi ca m-a batut? Nici vorba, erau atat de speriati si se minunau de cum am reusit sa n-am nicio taietura.

Bine, n-am scapat de-o mustruluiala zdravana, insa nu m-a batut.

Am furat-o pentru altele pt. care consider ca am meritat-o pe deplin. :)

King1 a scris:

Si eu am mai luat bataie cand eram mic cu nuielusa si nu consider ca a fost de rau augur. Ba din contra, imi dau seama ca era spre binele meu, ca sa nu mai fac prostii.

Sincer te compatimesc daca ai ajuns tu insuti sa crezi ca batutul unui copil este in orice chip justificabil si mila mi-e de copii tai daca ai sau vei avea, caci uite asa se perpetueaza parinti din astia.

Oamenii care bat copii sunt persoane impotente emotional, uneori chiar si intelectual care nu stiu sa rezolve ceva decat prin violenta si refulare de nervi. Asta pentru ca nu-si dau seama ca bataia are efecte negative pe termen indelungat.

Blues a scris:

Nimic, dar absolut nimic nu justifica bataia copiilor.

Cezar este si el un copil, la randul lui. Nici macar acum nu stie exact ce are fratele lui. De ce sa fie el egoist, copil fiind si el, daca parintii lui nu i-au explicat niciodata ce este in neregula cu fratele lui? Sau ar fi trebuit sa caute si sa se informeze singur? Sunt mii se oameni in Romania care inca habar nu au ce inseamna autismul, la ei autism = nebun/handicapat/idiot/retard.

Iar faptul ca are un frate autist (autism care imbraca o multime de forme) iar el nu poate invata matematica, nu va spune chiar nimic? Si anume ca poate avea si el o forma mai usoara de autism? O problema de concentrare? Repede ati sarit ca e egoist, de parca este datoria lui sa afle ce este in neregula cu fratele lui, o datorie mult mai mare decat cea a parintilor lui. Si asta cand el insusi este inca un copil.

Parintii aia ar trebui sa-si puna intrebarile astea, nu sa-l toace in permanenta la cap. Dar mde..

Tu esti singura care il intelegi foarte bine pe Cezar, amandoua stim de ce, e asa cum spui tu, in Romania oamenii nici macar in ziua de azi nu prea stiu ce inseamna autismul, iar parintii care au un copil autist si, printr-o minune, se hoatarasc sa nu-l abandoneze in vreo institutie de stat destinata copiilor cu probleme psihice (nu exista institutii care sa se ocupe exclusiv de autism, iar autistii care sunt abandonati de parinti ajung pana la urma sa fie tratati, la gramada, impreuna cu copiii care au retard) se incarca cu o mare povara si ajung sa consume multa energie pentru a putea face fata problemelor pe care le ridica copilul autist. In ziua de azi sunt cateva asociatii la noi in tara, intemeiate de catre parintii copiilor autisti care s-au infiintat pt. ca acestia sa se sprijine unul pe altul in greaua lupta pe care o vor purta toata viata pentru a-si putea ajuta copiii sa se integreze cat de cat in societate. Dar nu toti au cunostinta de aceste asociatii si, e posibil, ca o parte din cei care au sa refuze sa faca parte dintr-o asemenea asoiatie. Cred ca numai in cadrul unei asemenea asociatii parintii copiilor autisti invata cum sa se poarte cu fratii acestora, pt. ca, e foarte lesne de inteles, ca petrecandu-si o mare parte din viata langa niste frati care au probleme, ei nu vor fi niste copii obsinuiti, ci vor dezvolta, la randul lor, probleme. E greu sa-i explici un copil ca aproape toata energia si atentia pe care o ai trebuie sa i-o daruiesti fratelui lui, ca el va fi mereu pe locul doi si problemele lui, oricat de serioase ar fi, vor fi intotdeauna putin importante in comparatie cu problemele fratelui autist. Multi parinti nici macar nu realizeaza cat de neindreptatit se poate simti un asemenea in copil si cata frustrare poate strange in el, ba, mai mult, ajung sa se comporte urat cu aceasta pt. cea mai mica greseala, socotind in mintea lor ca el, fiind perfect sanatos, ar trebui sa fie un exemplu pt. fratele sau si un motiv de mandrie pt. ei, chiar daca ei trateaza mai tot timpul acest copil ca si cand n-ar exista. Frica de a nu se ridica la inaltimea pretentiilor parintilor, de a-i nemultumi, e tocmai factorul care ii determina sa fie nesiguri pe ei si sa greseasca.

Cezar, eu zic ca peste timp ai sa ii ierti pt. felul in care s-au purtat cu tine, chiar daca nu o sa poti uita e ti-au facut niciodata. De iubit, nu stiu daca o sa-i iubesti. Dar nu te ajuta la nimic sa-i urasti, asta e sigur, ti-o spune cineva care a trecut printr-o experienta asemanatoare (inclusiv bataia cu diverse obiecte), nu ai nicio satisfactie sa stii ca la un moment dat poti sa fii la fel de... n-as zice rau, ci limitat in intelegere, ca ei si ca le poti plati cu aceeasi moneda.

Multa bafta iti urez! Daca poti, pleaca cat mai repede de langa ei si fa-ti un rost. Chiar daca s-ar putea sa-ti fie foarte greu fara fratele tau, poti sa-l vizitezi.

Naeema a scris:

Sincer te compatimesc daca ai ajuns tu insuti sa crezi ca batutul unui copil este in orice chip justificabil si mila mi-e de copii tai daca ai sau vei avea, caci uite asa se perpetueaza parinti din astia.

Oamenii care bat copii sunt persoane impotente emotional, uneori chiar si intelectual care nu stiu sa rezolve ceva decat prin violenta si refulare de nervi. Asta pentru ca nu-si dau seama ca bataia are efecte negative pe termen indelungat.

Cred ca exagerati. Nu e vorba de bataie ca la box, sa umpli pe cineva de vanatai sau de sange

Copii nu am inca pentru ca abia voi face 19 ani. apropo, tu ai copii?

Eu aş zice să faci tot posibilul să te detaşezi de părinţii tăi. Momentan numai emoţional. Este indicat să locuieşti acolo în continuare pâna termini cu Bacalaureatul. În tot acest timp va trebui să faci, spre binele tau, efortul de a te detaşa de ei. Priveşte-i ca pe un obiect cu care eşti nevoit să convieţuieşti un timp limitat. Nu lăsa să te afecteze în continuare ceea ce-ţi spun ei. Ştiu că e greu atunci când te gândeşti că-s părinţii tăi şi ar trebui să te iubească, dar sunt aproape sigură că după atâta timp în care ţi-au aplicat astfel de tratamente, ai ajuns să dezvolţi faţă de ei un oarecare dispreţ. Vezi tu, ei sunt pe de o parte de compătimit, deoarece se simt frustraţi şi impotenţi vis-a-vis de întreaga situaţie, dar având în vedere că-şi varsă frustrările pe copil, nu pot decât să-i dispreţuiesc, pentru că ştiu cum e.

După Bac, fă tot posibilul să te detaşezi de ei şi financiar, găseşte-ţi un job, fă în aşa fel încât să fii pe picioarele tale şi vei vedea că vei fi şi tu fericit, dar şi că părinţii tăi în timp vor regreta comportamentul tău.

King1 a scris:

Cred ca exagerati. Nu e vorba de bataie ca la box, sa umpli pe cineva de vanatai sau de sange

Copii nu am inca pentru ca abia voi face 19 ani. apropo, tu ai copii?

Da am unul mic, de ce intrebi ?

Apropo, zi sa mori tu ca n-ai avut vanatai de la nuia.