Clasica neintelegere dintre adolescent si parinte, la un alt nivel vazut de mine.

Am avut cea mai buna profesoara de matematica, fiindca ne punea la treaba, ne dadea teme kilometrice, aveam 6 ore de mate pe saptamana si ne chema si sambata uneori, iar de teme nu mai vorbesc, mancam culegerile fiindca intrau in tema de acasa. Nu ma apucam eu de una singura fiindca nu eu imi faceam programul de matematica, mi se indica litera de lege. Nu exista nu fac daca asa mi se cerea.

Iar daca tie nu ti s-a cerut, acum e tardiv. Nici profa mea nu mai ar putea face ceva pentru tine, decat sa iti ia banii. Altfel nu adopta programul asta drastic V-XII, ci se multumea sa ne lasa de capul nostru, si sa venim intr-a XII-a la meditatii.

Problema trebuia de mult atacata, dar cum tie nu iti place matematica presupun ca ai acceptat situatia. Pana la urma e si vina profesorilor, asa cred. Daca insa tu nu te-ai tinut de teme si de programul impus de profesor, e partial vina ta. Nu poti ingrasa porcul in ajun, nu prea merge la matematica. Poate la alte materii care nu presupun dezvoltarea gandirii analitice. Poti invata comentarii la romana pe derost, dar nu si problemele la matematica.

Cezar-soferul a scris:

Sunt de acord partial, ca acasa nu muncesc la matematica, insa in situatia mea actuala, nici nu am ce sa fac, adica sa muncesc, sa fac exercitii care nu stiu cum se fac. Ma uit la ele si cu atat raman. De aceea inca sper la meditatii.

Iti dau un sfat: citeste rezolvarea, apoi iar problema, apoi incearca sa intelegi rezolvarea citind datele problemei pana iti pica fisa. Daca intelegi rezolvarea este un pas inainte, nu te poticni la enunt.

Si fa-ti un sistem de a intelege si nu abdica de la el. Fiindca daca nu ajungi sa intelegi o problema, prima, nu poti progresa. Cheia este a intelege, nu a rezolva singur.

Sa va zic io povestea mea cu matematica. La scoala generala am avut o profesoara partinitoare care numai de premianti se ocupa, pentru ca geniile alea dintre care una a ajuns sa vanda rosii in piata mai tarziu, intelegeau din prima totul mai frate.

Bun. Eu mai grea de cap la materii din astea legate de numere, formule, calcule, teoreme, samd, veneam acasa si ma cazneam asupra caietului cu teme mai ceva ca Horia, Closca si Crisan pe roata. Amu, mamuca mea cea binevoitoare care sa nu uit a mentiona, era toba de mate-fizica, cu diplome de putea tapeta peretii cu ele, se implica in educatia academica a fiicei sale din dorinta de a-i impartasi si ei vastele sale cunostinte si intelegeri ale blestematei materii.

Eu la masa cu cartea si caietul in fata si creionul in mana care-mi tremura ca un vlastar de vie in crivatul iernii. Pe caiet o gramada de faking nonsense din care nu intelegeam o iota. Mamuca langa mine, cu ochii pe mine, astepta sa fac socotelile dupa explicatiile ei.

Na ca am gresit formula si nu mi-a iesit problema. Ce face parintele meu matematician ? Imi f**e un dos de palma peste nas de ma buseste sangele si murdaresc tot caietul. Ma ia de par, ma trage la baie, ma baga cu capul sub jetul de apa rece sa ma spele de sange si ma trage inpoi la masa cu o noua coala de hartie in fata si trei coli de hartie in nas. Sedinta de matematica a la Guantanamo incepe din nou pana seara tarziu cand sunt trimisa la culcare fara cina ca sa-mi ghioraie matzele toata noaptea.

Concluzia: urasc matematica cu o pasiune vicioasa. De atunci nu am vrut sa mai invat absolut nimic la matematica si am trecut prin scoala pe muchie de corijente la materia asta. Pune-ma sa memorez 3000 de pagini de text literar si o fac. Pune-ma sa rezolv si cea mai simpla problema matematica si ma apuca toate fobiile din existenta, hiperventilatul vad negru in fata ochilor si poate-ti trag si una in freza.

citind topicul asta am realizat ca mi-am iertat parintii.

Cezar, ai o cale de scapare. Invata bine mecanica auto, si pleaca de acasa definitiv. Muta-te in chirie. Poti sta singur intr-o garsoniera sau impreuna cu un prieten intr-un apartament. Mecanicii castiga bine in Romania. Sau poti invata meserie in Romania, dupa care sa pleci in strainatate si sa castigi si mai bine.

Pe parintii tai ignora-i cand te provoaca, atata timp cat mai stai cu ei, Fa-te ca nu auzi. Nu le raspunde. Daca insista sa te frece la cap, te incalti si pleci in oras cateva ore. Cand revii, nu oferi explicatii.

Dupa ce te-ai mutat, ii mai vizitezi din cand in cand, cat mai rar. Stai o ora, ii intrebi de sanatate, si pleci acasa.

Bataile din copilarie le vei uita ca pe niste cosmaruri. Te trezesti din cosmaruri, iti dai cu apa rece pe fata si te duci sa traiesti si tu ceva interesant.

Daca faci ce -ti place (hardware sau mecanica sunt meserii fabuloase cand te pasioneaza cu adevarat), atunci vei castiga bine, vei avea succes in societate si te vei distra frumos.

Vezi si acum poti sa iti cauti de lucru la un service auto ca ucenic. Si daca muncesti pe gratis cateva luni, pana furi meserie.

Dar cand te angajeaza, iti poti face bagajele si te muti in chirie.

Poti face facultate si muncind ca mecanic peste zi.

Nu stiu cand ai bacalaureat (in vara asta?). Te poti muta dupa bacalaureat, ca sa nu ai prea multe pe cap in timp prea scurt.

Cand esti independent financiar parintii tai nu-ti mai pot face nimic, oricat ar da din gura. Ai scapat definitiv.

Cezar-soferul a scris:

Sunt de acord partial, ca acasa nu muncesc la matematica, insa in situatia mea actuala, nici nu am ce sa fac, adica sa muncesc, sa fac exercitii care nu stiu cum se fac. Ma uit la ele si cu atat raman. De aceea inca sper la meditatii.

Vezi ca exista manuale de probleme cu rezolvarile la final. Lucreaza cu una din acelea si cu alt manual in paralel- fara rezolvari, dar cu raspunsul final. Astfel, te vei putea verifica singur. E foarte important sa ajungi la constiinta asta in matematica.

Nu trebuie sa iti placa matematica pentru ca zice unul sau altul, dar dupa cum ai realizat, numai rau nu ti-ar face sa te descurci la mate pana scapi de bac.

Macar, daca ai incepe sa iei tu taurul de coarne...stii ca atunci cand te impotmolesti, poti apela la proful de la meditatii, ca de aia e acolo.

Matematica nu se poate invata cu de-a sila. Dar te ajuta mult in viata, daca o utilizezi in folosul tau.

Ai invata mate pt tine, nu pt ai tai. Pt viitorul tau.

Sa stii ca parintii nu intotdeauna sunt compatibili la nivel de personalitate cu ai lor copii. Accepta asta si cand te mai acuza de ceva, spune-le ca stii ca esti responsabil de viata ta si ca sa te lase sa ti-o traiesti, asa cum si ei au avut dreptul si sansa la alegerile proprii - altfel ai sa fii depedent de ei si cand vor fi ei la batranete, or atunci vor avea ei nevoie de un om hotarat cu personalitate, care sa ii ajute. Asa se creste un molalau, nu un barbat in devenire. Ultima fraza e pt tine, nu pt ei!

Repeta-le asta, pana te lasa in pace. Sa stii ca functioneaza.

Important e sa nu mai intri in conflict cu ei - pentru asta spune ca ei - DAR fa ca TINE. Nu par foarte inteligenti si nici foarte parsivi, sunt doar orgoliosi si simt nevoia sa detina controlul. Lasa-le impresia ca il au. Multuemste-le si tu din cand in cand macar ca te imbraca, te hranesc si iti platesc orele la mate. Doar pt atat si le vei hrani orgoliul. Incearca sa te oferi sa ii ajuti mai des - tu sa te OFERI - cumparaturi, curatenie in casa, reparat ceva in casa (ca de aia este net) ..si incearca astfel sa iti castigi respectul si increderea fata de ei.

Cand se enerveaza si iti aduc injurii, asculta-i pana la capat , apoi cere-ti voie sa te retragi. Nu mai baga totul in seama, multumeste ca esti mai evoluat decat ei si concentreaza-te sa iti faci un viitor. Niciodata nu e prea devreme sa fii responsabil.

Poti sa faci ce meserie vrei tu si incercand sa inveti mate. Pana la urma, e materie de bac si sa il iei cu o nota acceptabila numai rau nu poate sa iti faca.

Sa nu ajungi sa respingi anumite lucruri doar pentru ca insista parintii tai sa o faci. Detaseaza-te de dorinta lor si accepta ca uneori , poate doar din coincidenta, ce isi doresc ei pt tine poate sa fie chiar in folosul tau pe viitor.

Mai hai pe aici cand lucrurile o iau razna. Descarca-te aici si in alta parte, nu mai pune paie pe foc cu parintii tai.

Sunt si parintii oameni, nu-s perfecti si au si ei un istoric si drame in viata. Slabiciuni, defecte, frustrari.

Sa le declari razboi parintilor tai nu te va ajuta la nimic, ba mai mult - va amplifica conflictul.

Naeema a scris:

Si cand spun bataie nu ma refer la tras de urechi, cate o palmuta la fund sau plesnitul peste mana cand vrea sa puna mana pe aragaz...

Pai eu la aia ma refer, de asta am si spus ca nu vorbesc de "box" sau de invinetit.

King1 a scris:

Pai eu la aia ma refer...

Ba nu.

Naeema a scris:

Ba nu.

Nu mai era vorba de cazul meu

Trecusem la discutia generala despre bataia aplicata copiilor.