Clasica neintelegere dintre adolescent si parinte, la un alt nivel vazut de mine.

[Cezar-soferul 14]

Clasica neintelegere dintre adolescent si parinte la un alt nivel vazuta de mine:

 

Da, nu e chiar vorba de pedepse, ci de traditionala neintelegere dintre adolescent si copil. Insa scriu aici deoarece la aceasta neintelegere au contribuit si pedepsele. Tata cu cureaua (din cauza notelor de la scoala) Tata lucrand in cadrul MAI, are acasa un baston. Cum au jandarmii, il are de ani buni.. probabil amintire de la un post ceva. Mama ma batea cu acest baston din motive casnice sau neintelegeri cu fratele mai mic. Ma batea doar pe mine, chiar daca sa spunem din 1000 cazuri de certuri cu fratele meu, in 500 eram de vina eu, si in 500 era de vina fratele meu. In toate cazurile pe mine ma batea ca deh.. fratele meu e mai mic, si eu merit bataie. In ziua de azi (sunt in clasa a 12-a si am 18 ani.) Nu ma mai bate nici unul dintre parinti. Insa au un dispret fata de mine. Tata cand e in toane bune, vorbeste numai de lapte si miere si ca orice as avea pe suflet sa ii spun ca pot vorbi orice cu el. Iar cand nu il multumesc in privinta scolii, numai reprosuri si scos ochi. Si tine sa imi reaminteasca ca o sa ajung un om al strazii sa sap canale. Si din asta si din alte faze ce nu tin de mine, am observat ce persoana jalnica si falsa este tata, cu doua fețe. Mai nou este problema bacalaureatului. Da, oi fi prost cum mi se spune, si eu sunt de parere ca , chiar daca iau meditatii la matematica (da, iau meditatii la matematica) degeaba le iau ca nu imi ramane nimic in cap. Sau daca inteleg, peste cateva zile, absolut NIMIC nu mai stiu din ce am facut. Adica daca ar trebui sa fac un exercitiu din care faceam, nu mai stiu sa il fac singur orice ar fi. poate sa crape pamantul ca nu stiu. Mi se reproseaza ca nu imi dau silinta. Da, cum oare? In cluburi nu ies, in oras cu alti tineri nu ies, curvar si fumator si alcoolist nu sunt, de la scoala nu chiulesc, meditatii la matematica fac.....Tata se pare ca, oricat i-as explica, el nu intelege ca faptul cu neintelesul la matematica NU IL FAC INTENTIONAT!. Eu NU INTELEG, asta e singura mea explicatie, alta nu am, oricat m-as stradui sa o gasesc, Iar raspunsul lui tata la aceasta explicatie este: DE CE NU INTELEGI? Pai ...nu stiu de ce. Degeaba , el tot atat stie: DE CE ? M-a tot batut de-a lungul timpului la cap sa ma fac jandarm. Tată. oricat de mult as vrea, NU POT, nu pot, pur si simplu nu imi este la inima acest domeniu si nu pot. Tată, vreau sa fiu mecanic auto. Sa desfac motoare, sa fiu plin de ulei si motorina, asta este pasiunea mea si simt ca pot excela in ea, sau calculatoare. Partea harware, nu programator.. Normal singura lui explicatie este: Nu iti recomand, o sa fii uns in vaselină pana la coate. Acum, s-a conformat cu asta. Este de acord sa fac mecanica, si sa nu fac jandarmerie. Dar tot numai sa ma demoralizeze stie si la problema cu matematica ma incurajeaza doar asa: DE CE NU STII? DE CE NU INTELEGI? La care cum am zis mai sus, nu am raspuns si nu il gasesc. Ma gandesc daca omorul, bataia, sau abandonul nu s-ar pedepsi prin lege, tata sau amandoi parinti ar fi in stare sa imi faca asa ceva.

Mama: Mama si acum este o persoană indrăcită, care cauta sa urle umpic, sau sa se faca simtita stapana, sa se simta satisfacuta ca comanda pe cineva cu un ton răstit. La orice rahat. Prea prea dar prea multe de explicat aici, probabil multi stiti situatii de astea. Dar un exemplu extrem de simplu pot da: Ma trimite mama la magazin, este iarnă, OK. De la usa blocului pana la magazin imi ia 1 minut pe ceas maximm. Am parul putin mai lung, aproape imi ajunge la sprancene si imi acopera putin din ureche. Merg la magazin fara caciula, (cu ea in mana) Imi placea senzatia parului ca sârma, el ingheta de la frig si cum intru intr-o incapere se face moale instantaneu. Ma amuzam si eu pe seama parului ca sârma asa fara rost si din lipsa de alta ocupatie. Vin acasa. Mama: DE CE NU ITI PUI CACIULA? Te-am vazut pe geam. Pai imi place sa pipai parul sa il simt ca sârma. HAI NU MAI COMENTA AIUREA, STII NUMAI SA COMENTEZI.

Tot mama: De ce nu stii la matematica? Alti copii vin cu buzul la liceu, stau la ocazie in frig, au de rânit la vaci, la grajduri, au treaba la tara iar tu stai la bloc, de ce nu stii la matematica? Pai mama, nu cred ca asta are legatura. Treaba e ca ori stii, ori nu stii, Foarte putin conteaza ca ai treaba la grajduri sau ca stai la bloc.

Acum la modul cel mai sincer fara sa exagerez, ma tem ca ma voi imbolnavi mintal din cauza lor. Daca as avea de ales, as alege sa nu ma fi nascut. In trecut aveam si ganduri sinucigase. Da, acum am mintea mai limpede, nu as face asa ceva garantat. Eu as fi fraierul sa pierd frumusetile vietii din cauza unor gunoaie de oameni. Da, nici eu nu sunt o persoana perfecta, iar nici parintii mei nu pot fi persoane ,,lapte si miere,, Dar...pot spune cu sinceritate ca nu m-as sinucide din 2 motive: 1. Cel de mai sus cu frumusetile vietii care sper sa le aflu gustul, iar 2.Nu as putea vedea reactia parintilor la fapta mea, sa simt acea satisfactie. Ca si cum as taia un cauciuc la o masina, dar nu stau sa ma uit cum injura pagubitul, asa ma simt.

Cand am un episod cu parintii despre viitor si ca o sa ajung nimeni, imi piere cheful de absolut tot, imi este in gand, de ce sa mai mananc azi daca oricum o sa ajung un rahat de om. De ce sa mai fac maine aia, daca oricum o sa ajung un rahat de om.. Pfoai, degeaba am facut astea pana acum daca oricum o sa ajung un rahat de om.

Pot sa imi spuna mie acum si mama psihologilor si cei mai trecuti adulti prin viata ca ce patesc eu e comun si parintii trebuie sa ii iert si respect. Insa din punct de vedere legal, sunt major, deci cred ca mai am ceva gandire limpede ramasa, si pot spune ca pe parintii mei ii suport acum, ca dehh. unde as mai dormi.... au si ei aceasta datorie, ca doar ei m-au facut. Dar eu tac.. tac..Hotararea si sentimentele mele sunt: Pana voi muri, ii voi dispretui pe parinti. Chiar daca m-au si ajutat, m-au si crescut pana acum. Dar rautatile, bataile comunismele, si gandirea asta incuiata au intrecut bunatatile dupa parerea mea. Cand va veni momentul ca parintii mei sa treaca pe celalalt taram, Acum nu dramatizam, dar va venit si acel moment, este cursul vietii. Daca voi fi si eu in viata atunci, cand parintii mei vor fi batrani si bolnavi, iar eu sa fiu independent, ei sa ma cheme la o asa ,,discutie,, sa spuna ceva de genul daca ti-am gresit cu ceva vreodata sa ne ierti ca na, asta e. Eu voi spune ,,sa va ierte altcineva, eu cu siguranta nu,,.

Poate gandesc pripit, si poate sunt nebun. Dar daca e asa, este din cauza lor. Asta cred. Si sustin ca asta voi crede pana voi disparea si ma voi face pamant.

Ar mai fi prea prea dar prea multe de spus dar nu imi amintesc acum toate.

Si daca mai sunt greseli in text, va rog respectuos sa ma iertati, am scris mult, dupa o mare suparare si nu mai stau sa il recitesc.

Editat Februarie 8, 2014 de Cezar-soferul

[ao aoi 298]

Nici io nu inteleg de ce nu intelegi matematica: daca ai profesori care nu explica pe intelesul tau, schimba-l pe cel cu care faci meditatii, iar daca ai aversiune fata de aceasta materie sau te incapatanezi sa n-o pricepi ca sa-ti necajesti parintii...ar fi cazul s-o lasi mai moale, fiindca se apropie bacul si tie-ti faci un deserviciu. :)

In rest...cand parintii tai vor fi batrani si bolnavi, sa recitesti ce-ai scris aici...

[Cezar-soferul 14]

Cum am mai spus, chestia cu matematica nu o fac intentionat Nu am nici o intentie sa imi necajesc parintii si sa le fac in ciuda, ba chiar mi-ar place sa stiu, si sa vad daca ar fi multumiti. Meditatii iau in continuare, si sper ca lucrurile vor evolua. Iar cu cititul acestui text peste ani si ani. posibil, ce sa spun. Oricum acum am aceeasi parere, ramane de vazut in timp ce schimbari vor avea loc

Editat Februarie 8, 2014 de Cezar-soferul

[Icebreaker* 3782]

Cezar, am o intrebare:

Cum vezi relatia prietenilor/colegilor tai cu parintii lor?

[Cezar-soferul 14]

Cezar, am o intrebare:

Cum vezi relatia prietenilor/colegilor tai cu parintii lor?

Sincer nu imi dau seama. Cum nici eu nu imi spun si arat situatia in fata colegilor si ma comport normal si rad, asa si ei ar putea face ca mine, sau ar putea avea o relatie buna. Nu am de unde sa stiu.

[Icebreaker* 3782]

Sincer nu imi dau seama. Cum nici eu nu imi spun si arat situatia in fata colegilor si ma comport normal si rad, asa si ei ar putea face ca mine, sau ar putea avea o relatie buna. Nu am de unde sa stiu.

Nu pot sa-mi dau seama cu exactitate ce s-a petrecut in copilaria ta, in ciuda mesajului destul de lung.

Cert e ca parintii tai nu realizeaza varsta pe care o ai si ma intreb daca ei sunt atat de incuiati, ori tu (poate) nu ai reusit intr-o anumita masura sa la dai de inteles. Nu ma refer la vorbe, ci fapte.

 

Daca mama ta tipa la tine fiindca nu ti-ai pus caciula in cap, e foarte posibil sa o ingrijoreze sanatatea ta.

La asta te-ai gandit?

Faptul ca tatal tau, in cele din urma a acceptat drumul pe care ti l-ai ales, nu-ti spune nimic?

Atat pot sa-ti zic: mentine pozitia ta pe care ai ales-o, dar nu prosteste si nici in ciuda, ci cu maturitate si gandire profunda cum vad prea bine ca esti capabil. :)

[The Bitch 15151]

Daca voi fi si eu in viata atunci, cand parintii mei vor fi batrani si bolnavi, iar eu sa fiu independent, ei sa ma cheme la o asa ,,discutie,, sa spuna ceva de genul daca ti-am gresit cu ceva vreodata sa ne ierti ca na, asta e. Eu voi spune ,,sa va ierte altcineva, eu cu siguranta nu,,.

 

Nu-ti tine respiratia asteptand ca poate intr-o buna zi vor admite cu parere de rau ca au gresit in unele metode de a te creste si a te educa. Unii parinti au maturitatea si taria sa o faca, sa se gandeasca in retrospect si sa discute cu ai lor copii mai tarziu iar altii nu au. Altii chiar nu considera ca au gresit cu ceva vreodata si daca faci greseala sa le reprosezi ceva, sa te fereasca sfantul de gura lor si ce-ti aud urechile.

[King1 8295]

Cu fratele tau ai discutat? El primeste acelasi "tratament" din partea parintilor? Sau el este cel favorizat?

[Cezar-soferul 14]

Cu fratele tau ai discutat? El primeste acelasi "tratament" din partea parintilor? Sau el este cel favorizat?

Fratele meu are o usoara forma de autism, pe cand avea 5 ani, nu vorbea mai deloc. Sincer nici nu stiu exact denumirea afectiunii lui, Vorbeste clar si lucid acum, se intelege oricine cu el, dar la 14 ani, nu are mintea de 14 ani, la scoala nu stie si nu va stii chestii care sunt peste puterea lui de intelegere, adica majoritatea lucrurilor. Si asa parintii nu au asteptari de la el, pentru ca stiu si ei ca degeaba ar tipa la el ca oricum nu va putea.

[adal* 10373]

Tu spui ca atunci cand te certai cu fratele mai mic tu erai intotdeauna pedepsit. Eu nu inteleg cum te puteai certa cu fratele tau, cand acesta nici nu cred ca te baga in seama, autist fiind. Cred ca te purtai urat cu el. Nu cred ca ai inteles vreodata ce este cu el si nici acum nu stii exact de ce boala sufera pentru ca nu te-a interesat niciodata.

Nu ti-ai inteles parintii, care erau ingrijorati pentru fratele tau. Nu ti-a placut familia ta niciodata. Imi pare rau ca iti spun asta, dar trebuie sa vezi lucrurile si din punctul asta de vedere.

 

Scuza-ma ca iti spun, dar cred ca si tu ai probleme. Esti lipsit de empatie si intelegere. imi pari putin egoist.

Nu o spun cu rautate. Vreau doar sa-ti dau de gandit.

Editat Februarie 9, 2014 de johnnyblue