Gandirea de tipul "ochi pt ochi" este cea default ?

Dar de ce sa te razbuni?

De ce sa mai investesti energie si timp din viata ta..pentru niste oameni care nu fac parte din viitorul tau si carora nu le pasa de tine?

E o slabiciune nevoia asta de a te razbuna. Unii isi hranesc slabiciunile si apoi realizeaza ca in loc sa se intareasca, slabesc.

Uneori e prea tarziu cand realizeaza ca se robotizeaza.

A te robotiza devine o slabiciune cand ai un suflet de om. Te impiedica sa evoluezi spiritual.

Melissa Rebecca a scris:

DAR daca ma pun doar o secunda in pielea Lilianei Chelaru, sunt convinsa ca acel Robert, de mana mea murea. Dupa ce-i scoteam maruntaiele pe gura si i le bagam inapoi pe nas. Sau ceva gen.

Nu fi niciodata atat de sigura de ceva, daca nu ai trait inca si nu ai simtit pe pielea ta.

Nu fi niciodata prea sigura pe tine si pe modul in care ai reactiona..niciodata.

razbunarea e pt cei slabi, de asta m-am convins.

Felul in care este pusa aceasta problema pe topic, lasa impresia ca o crima, un act de violenta a unui om indreptat impotriva altui om este un lucru normal, in firea lucrurilor.

Daca puteti privi atat de detasat un astfel de lucru, atunci da, ii cred pe cei care spun ca stupid him/her sau redondo.

Si la fel poate fi privit si celalalt punct de vedere, adica razbunarea este in firea lucrurilor.

Pe mine ma mira doar felul in care unii privesc crima si violenta, modul detasat in care accepta asta.

johnnyblue a scris:

Felul in care este pusa aceasta problema pe topic, lasa impresia ca o crima, un act de violenta a unui om indreptat impotriva altui om este un lucru normal, in firea lucrurilor.

eu nu am inteles asta din topic, tu cum ai ajuns la fraza asta?

Ampera a scris:

eu nu am inteles asta din topic, tu cum ai ajuns la fraza asta?

Probabil ca mi-ai raspuns prea repede si nu ai avut timp sa intelegi ce am vrut sa spun.

O persoana care nu nutreste ganduri de razbunare trebuie sa aiba o anumita detasare care sa ii permita acest lucru, iar acea detasare se va manifesta atat fata de fapta in sine cat si fata de urmarile ei.

Totul este legat, nimic nu vine asa...surprinzator.

johnnyblue a scris:

O persoana care nu nutreste ganduri de razbunare trebuie sa aiba o anumita detasare care sa ii permita acest lucru, iar acea detasare se va manifesta atat fata de fapta in sine cat si fata de urmarile ei.

am si eu detasarea asta, se numeste I DON'T CARE ANYMORE

nu m-am razbunat niciodata, nu pt ca sunt un ingeras de femeie, ci pt ca nu am putut. as fi vrut sa platesc cu aceeasi moneda, sa fac si eu la fel sa se simta aceeasi durere, insa nu am trecut mai departe decat de gandit pt o secunda. am platit cu varf si indesat prin ingoranta. am vazut ca daca ignor doare mai rau si nu ma doare pe mine. ca atare daca cineva ma supara si imi face rau, e sters si uitat. i don't care

johnnyblue a scris:

Pe mine ma mira doar felul in care unii privesc crima si violenta, modul detasat in care accepta asta.

Tu esti de-a dreptul incrancenat de acest lucru.

Uneori sa stii ca raul se poate taia din radacina. Easy way, you'd say. Insa noi nu discutam despre un rau izolat a carui taiere din radacina sa nu aiba o reactie in lant la nivel de societate.

Nu inseamna ca daca un om nu gaseste utilitate in a se razbuna, e de acord cu suferinta care i-a fost adusa. Ci pur si simplu intelege ca razbunarea nu ajuta la nimic. In niciun caz razbunarea.

Ampera a scris:

am si eu detasarea asta, se numeste I DON'T CARE ANYMORE

nu m-am razbunat niciodata, nu pt ca sunt un ingeras de femeie, ci pt ca nu am putut. as fi vrut sa platesc cu aceeasi moneda, sa fac si eu la fel sa se simta aceeasi durere, insa nu am trecut mai departe decat de gandit pt o secunda. am platit cu varf si indesat prin ingoranta. am vazut ca daca ignor doare mai rau si nu ma doare pe mine. ca atare daca cineva ma supara si imi face rau, e sters si uitat. i don't care

Asta voiam si eu sa spun, ca in prima faza vei fi tentat de razbunare, insa acum apare problema. Care este cauza pentru care renuntam sa ne razbunam? Eu cred ca nu toti au aceeasi motivatie.

Si nu ii cred pe cei care spun ca nu nutresc ganduri de razbunare macar intr-o prima faza.

stupid_me a scris:

Tu esti de-a dreptul incrancenat de acest lucru.

Uneori sa stii ca raul se poate taia din radacina. Easy way, you'd say. Insa noi nu discutam despre un rau izolat a carui taiere din radacina sa nu aiba o reactie in lant la nivel de societate.

Nu inseamna ca daca un om nu gaseste utilitate in a se razbuna, e de acord cu suferinta care i-a fost adusa. Ci pur si simplu intelege ca razbunarea nu ajuta la nimic. In niciun caz razbunarea.

Daca mi-am permis sa ma bag si eu in aceasta discutie nu inseamna ca sunt "incrancenat". Asa ma percepi tu, doar ca este o perceptie subiectiva.

Ai putea daca vrei sa explici de ce nu gasesti o utilitate in a te razbuna.

Ce vrei sa spui prin "Uneori sa stii ca raul se poate taia din radacina"?

stupid_me a scris:

Nu fi niciodata atat de sigura de ceva, daca nu ai trait inca si nu ai simtit pe pielea ta.

Nu fi niciodata prea sigura pe tine si pe modul in care ai reactiona..niciodata.

Tu iti spui si tie ce ii spui ei? :)

johnnyblue a scris:

. Care este cauza pentru care renuntam sa ne razbunam?

eu mi-am dat seama ca nu se merita. raul mi s-a facut, rautatea deja m-a atins si m-a consumat, nu vreau sa ma mai consume si faptul ca folosesc energie, timp, emotii extra pt a ma razbuna. nimic nu se poate schimba, timpul inapoi nu il dam oricum. eu d'aia nu ma razbun...stau si ma gandesc acum si nu cred ca m-am razbunat vreodata, nu imi amintesc...

razbunarea este un rau facut cu intentie, nu pot sa traiesc cu mine stiind ca fac rau cu intentie. fara intentie sigur am facut, dar nu voit. tine si de felul omului si de cat il mustra sau nu cosntiinta