Ce te-a facut sa plangi astazi?

O pasare mica a cazut din pom, cred ca invata sa zboare ca s-a lovit de geam si a cazut jos cu o aripa rupta.   Nu se va termina cu bine  :cry: sotul ii da prim ajutor ... 

Geamul din living room este cam mare si reflecta cerul, de asta cred eu ca pasarile se tot lovesc in geam ca se intampla des sa vad si sa aud acel zgomot.

Pana mi-am dat seama ca nu vrea nimeni sa intre pe geam ... a trecut timp.

Sufletu-mi plangea dar nu puteam sa presez o lacrima din ochi nici cu ceapa tocat marunt cand am auzit prietena cu noutatile ca sotul altei prietene s-a impuscat mortal.

Cu 2 saptamani in urma s-a intamplat evenimentul, credeam ca traiesc super bine si sper sa n-aud si alta varianta la story decat "criza de la mijlocul vietii" scris pe actul de deces.

Sambata este comemorarea vietii la care nu sint invitata ca este organizat de copiii lor care nu ma cunosc si nu locuiesc aici si doar pe invitatie se poate prezenta la o biserica unde se predica, nu se inchina ca erau crescuti atei.  Comanda portii de mancare doar pentru un grup restrans!!!   Ungurii de obicei gatesc un fel de supa gulas din carne de porc cu oase multe si precum eu manac mult din ala ... n-am loc langa ceaunul din curtea acelei biserici, asa-i pe aici de multe ori.   Ea nu stie de aranjamente si n-o deranjez cu problema mea, o sa vina la noi intr-o zi cand va fi in stare sa priceapa ceva din viata ca in prezent nici n-au lasat vecinii sa intre-n in casa, ca ei au auzit impuscatura din dormitor. Ea era la munca.  De atunci este la prieteni departe de casa lor sa nu-si piarda mintile.   A sosit prima oara fiul lor in vizita din alt Stat si vecinii cu el au intrat dar deja veneau si autoritatile ... este o tragedie ca abia avea 60 de ani.   Duminica avem un evenimet fericit la care trebuie sa participam, dar cred ca iesim din oras ca o sa ne simtim mai bine.  

Sotul nici nu vrea sa auda de aceste situatii ca are un prieten la New York in spital care-i la fel pe ultimul picior, daca mai traieste, de ieri era deja inconstient in ICU cu rinichii care nu mai functioneaza si nici Dialysis nu se mai poate face.  Se aduna cateodata vesti din astea, nu le putem ocoli.   

Oricate glume as afisa in lumea virtuala, cred ca in cele din urma simt ceva mai puternic care ma face sa plang...Si nu stiu ce sa fac... Imi este greu sa ii vad pe oameni fericiti, mai ales in amoare. Poate ca sunt o fiinta oribila.

Maeve. a scris:

Oricate glume as afisa in lumea virtuala, cred ca in cele din urma simt ceva mai puternic care ma face sa plang...Si nu stiu ce sa fac... Imi este greu sa ii vad pe oameni fericiti, mai ales in amoare. Poate ca sunt o fiinta oribila.

Esti normala in descentrarea ta. Asta e conditia umana. Dar tu esti sincera, iti expui ranile in public, in vreme ce altii si le ascund. Sinceritatea brutala este conditia avansarii in cunoasterea de sine (reala, nu mintire si autoamagire). De asta il citesc zilnic pe Cioran, pentru ca se observa fara mila, nu se mintea pe sine. Numai acesti oameni pot progresa realmente. Restul se leagana in dulci iluzii.

Nu stiu ce sa zic. Cred ca intr-un fel ma simt vinovata ca nu m-am putut face iubita de cineva pana la varsta asta si probabil e greu sa vad ca altora le e usor sa fie fericiti iar eu probabil m-am ratacit pe drum...

Bine, ma gandesc si la cateva situatii pe care le-am ratat din prostie mai demult... 

probabil e cazul sa plec dracu pe undeva decat sa plang ca troala in casa

Maeve. a scris:

Oricate glume as afisa in lumea virtuala, cred ca in cele din urma simt ceva mai puternic care ma face sa plang...Si nu stiu ce sa fac... Imi este greu sa ii vad pe oameni fericiti, mai ales in amoare. Poate ca sunt o fiinta oribila.

In niciun caz, uneori ne este greu sa vedem ceva ce ne lipseste. Si sa te bucuri ca poti plange, plansul e o binecuvântare, spala sufletul.

observant a scris:

Esti normala in descentrarea ta. Asta e conditia umana. Dar tu esti sincera, iti expui ranile in public, in vreme ce altii si le ascund. Sinceritatea brutala este conditia avansarii in cunoasterea de sine (reala, nu mintire si autoamagire). De asta il citesc zilnic pe Cioran, pentru ca se observa fara mila, nu se mintea pe sine. Numai acesti oameni pot progresa realmente. Restul se leagana in dulci iluzii.

Partial de acord. Da, rari sunt oameni care pot fi sinceri cu ei insisi si-si pot face disectie la sange fara sa se teama ce vor afla despre ei, dar asta o poti face si de unul singur atunci cand realiziezi ca ceea ce simti nu intereseaza pe nimeni in mod real sau ca ii poate impovara si indurera pe cei dragi tie. Stai doar cu tine si aia e, iti e greu, iti e usor, nu mai conteaza. :)

Maeve. a scris:

Nu stiu ce sa zic. Cred ca intr-un fel ma simt vinovata ca nu m-am putut face iubita de cineva pana la varsta asta si probabil e greu sa vad ca altora le e usor sa fie fericiti iar eu probabil m-am ratacit pe drum...

Uneori nici mai virtuosi oameni nu au noroc, totul e hazard, eu nu o cred pe aia cu universul si meritocratia, nu te mai biciui. Si adevarul crud e ca foarte multi se mint ca sunt iubiti si fericiti, dar in realitate nu sunt nici una, nici alta, unii doar se mint ca ar fi pentru a putea merge inainte, altii traiesc intr-un cocon roz.

Maeve. a scris:

Nu stiu ce sa zic. Cred ca intr-un fel ma simt vinovata ca nu m-am putut face iubita de cineva pana la varsta asta si probabil e greu sa vad ca altora le e usor sa fie fericiti iar eu probabil m-am ratacit pe drum...

Iubirea conditionata nu te-ar putea implini.

Sa fii iubita pentru ceea ce esti, nu pentru ceea ce faci. Totul sau nimic,cum ar veni. 

Unele lucruri nu le putem controla. Tot ce poti face mai bine e sa iti indrepti atentia spre ce poti controla si face mai bine, acolo unde asa crezi tu ca e bine. dupa cum iti dicteaza ratiunea si inima.