Început de spider, Dum 26 sep 2004 · 191 răspunsuri · 38.140 vizualizări
Vladyna a scris:Maine va fi o zi foarte dureroasa cand eu si sotul meu vom trebui sa ducem pe ultimul drum pe cineva drag din familie.
Acest lucru final este cel mai greu de inteles in viata si nimeni nu poate sa fie destul de pregatit sa infrunte durerea. Toti trecem prin aceste momente chinuitoare periodic.
Cu simpatie.
Vladyna a scris:De ce scriu aceste lucruri aici? In speranta ca imi va face bine intr-o oarecare masura? Nu stiu..
Sunt atat de obosita ...
Si eu pierdut pe cineva drag pana am fost plecat in Africa. Acum nu ma mai pot gandi, nici sa vad poze. Sper sa te simti mai bine! :flowers:
vladyna, cand pleaca cineva, fie ca se duce intr-un loc mai luminos sau pur si simplu se dizolva, pe noi ne doare propriul egoism. ca nu mai e acolo cand ai nevoie de ea/el, ca nu mai poti lua inapoi tot ce-ai facut si n-ar fi trebuit, ca nu mai poti rascumpara o vina.
daca stai sa te gandesti, conventiile sociale sunt cele care spun 'fii trist', 'imbraca-te in negru', 'ipotecheaza-ti casa pentru detalii funerare care in schema chintesentiala sunt nule si rizibile'. nu stiu in ce proportie o facem pentru noi (sa astupam gauri morale/afective de care-am fost sau suntem responsabili) sau pentru ceata derizorie din jur (= invataminte, oameni) care ne-a invatat cum/ce se face in situatii date.
vazusem in treacat un comentariu alocat ignorantei, chiar pe prima pagina. cred ca e foarte greu sa-ti pastrezi sensibilitatea, profunzimea, empatia in lumea asta stearpa si inert(ial)a.
dar doar acolo e un merit personal.
De trei zile trec prin astfel de momente si parca nu o sa se mai termine.
spider a scris:Va intreb.....ati fost vreodata tristi? :-
Nu, am stat mereu ranjita.
Da, sunt trista, dar recunosc ca sunt asa numai in mediul virtual.
Xylia a scris:Eu in real life sunt trist intr-un mod mult mai nasol decat in mediul virtual. :cry:Nu, am stat mereu ranjita.
Da, sunt trista, dar recunosc ca sunt asa numai in mediul virtual.
nu, draga!ce intrebare, auzi!viata e plina de atatea bucurii ca te da afara pe usa si esti nevoit sa intri pe geam.
spider a scris:Ce faci atunci cand esti trist, cand ai impresia ca totul, toti si toate comploteaza impotriva ta, cand suflul de gheata al singuratatii iti usuca sufletelul? Ce faci atunci cand simti ca pur si simplu nu mai poti merge inainte si iti vine sa-ti urli durerea si disperarea? Va intreb.....ati fost vreodata tristi? :-
Incerc sa fiu optimist sau ma consolez cu ideea ca o sa-mi treaca repede, pentru ca dupa ploaie si furtuna mai vine si vreme buna.
Trist e putin spus , mereu am fost cam depresiva , nemultumita de mine , de cei din jurul meu :)
La mine e musai sa fiu trist macar o zi sau doua intr-o luna, dar compensez in alelalte zile cand rad de ma scutur la propriu de ras si cateodata ma si zgudui, plus ca ma ia cu tristete cand vad ca sunt multe persoane fara simtul umorului.