da' netrist de la nastere si pana in prezent a fost careva oare? 
Ati fost vreodata tristi?
Început de spider, Dum 26 sep 2004 · 191 răspunsuri · 38.140 vizualizări
azi; am aflat ca fata unui cunoscut are o forma de leucemie; trist :(
Da, de foarte multe ori.
Am fost trista si inca mai sunt de cate ori imi aduc aminte....Sa va spun despre ce este vorba:
Cu cativa ani in urma am vizitat "Fabrica Mortii"-Lagarul de concentrare de la Oswiecim (Auschwitz) din Polonia.
A fost una dintre cele mai ingrozitoare, tragice si traumatizante zile din viata mea.Ceea ce am vazut acolo imi da si astazi fiori, ma cutremura si inspaimanta.Am vazut carucioarele in care erau pusi detinutii si impinsi in cuptoarele unde erau arsi de vii, am vazut camerele de gazare.Vaai, dar ce nu am vazut? Imaginile cu ororile petrecute acolo nu le voi putea uita niciodata.
Pe tot parcursul vizitei in lagar am avut o durere sufleteasca si o senzatie foarte apasatoare si stranie ca si cum toate sufletele acelea chinuite erau prezente acolo si nu-si gaseseau linistea.
Pur si simplu era o senzatie aproape fizica, palpabila, ca atunci cand simti ca este cineva in camera, te trezesti si constati ca nu te-ai inselat, ca tocmai a intrat cineva in camera.
Poate credeti ca am luat-o razna, dar pana nu veti merge sa vedeti si sa simtiti la fata locului nu ma veti putea intelege.
Acum adaug cateva date documentare:
Auschwitz este numele german al orașului din apropiere Oświęcim, situat la aproximativ 60 kilometri vest de Cracovia,
pe 1 si 2 ianuarie am vazut documentare foarte faine pe Nat. Geographic despre ce spui tu aici. mi-a placut sa citesc multe carti despre asta, ca sa simt atmosfera de care zici.
eu efectiv nu pot descrie sau comenta.
on: tristetea e hrana mea de fiecare zi. greu reusesc s-o alung, tare greu.
Editat Dum 3 feb 2013 12:33
si ce ati inteles din toate astea ? ce concluzii ati tras ?
Si inca ce trista am fost cand a murit mama. Au trecut ani pana m-am pus pe picioare dar m-am vindecat cu timpul.
Redondo a scris:si ce ati inteles din toate astea ? ce concluzii ati tras ?
Ca viata e prea scurta pentru a fi ocupate cu evenimente triste!!! Moartea trebuie tratat ca parte din viata, sa nu fie asa de tragica daca intervine un caz in familie, sa nu se opreasca viata nimanui din cauza asta pentru timp foarte lung, sa asculte de consiliere in timp fiecare persoana sa fie cat de cat pregatit si pentru sfarsitul vietii unei fiinte iubite. Greu de facut, mult mai usor e de vorbit despre din pacate.
Da, sunt trista chiar acum, am fost trista si ieri si alaltaieri, voi fi si maine si cine stie cat .
Maine va fi o zi foarte dureroasa cand eu si sotul meu vom trebui sa ducem pe ultimul drum pe cineva drag din familie.
De ce scriu aceste lucruri aici? In speranta ca imi va face bine intr-o oarecare masura? Nu stiu..
Sunt atat de obosita ...
am fost de vreo c
exact, vorbe mari, de neuitat si de nepovestit
la ce foloseste o singuratate trambitata?