De ce conventia materialista a pus monopol pe filozofie?

Faptul ca nu se poate dovedi certa existenta a materiei sau a spiritului, nu insemna ca nu exista!

Cum se numeste constatorul electronului?

Nimeni nu stie exact ce e electronul intrucat doar electronul e electron (daca ar fi posibil sa traim imanenta sa am "sti").

suntnusunt a scris:

Faptul ca nu se poate dovedi certa existenta a materiei sau a spiritului, nu insemna ca nu exista!

Da, evident. Dar chiar daca adopti viziunea idealista, tot trebuie sa explici legile fizicii. Bun... nimeni nu stie ce e electronul in el insusi. Dar se observa anumite comportamente regulate. Eh... de unde vin comportamentele alea ? De unde vin legile fizicii ?

suntnusunt a scris:

De ce materialismul ne-a rapit filozofia? E normal sa nu se filozofeze decat din perspectiva conceptiei filozofice materialiste? Oare cei ce o fac sunt cel putin constienti de asta?

Din punct de veder filozofic:

MATERIALÍSM n. Concepție filozofică care consideră materia, natura, existența în genere, ca fiind factor primordial, determinant, iar conștiința, spiritul, gândirea ca fiind factor secund, derivat. [sil. -ri-a-] /<fr. matérialisme, germ. Materialismus

Sursa: NODEX (2002)

In viziunea mea, oamenii nici cel putin nu isi dau sema de asta.

Dacă mă întrebi pe mine, aş spune că situaţia nu-i chiar aşa de tragică şi că materialismul nu ne-a răpit filosofia, aceasta rămânând bine mersi la locul ei.

E bine că ai început prin a defini materialismul, de aceea, în speranţa unei bune abordări a subiectului, vin şi eu cu definiţia idealismului din DEX. Astfel:

IDEALÍSM s. n. 1. Orientare în filozofie, opusă materialismului, care consideră spiritul, conștiința, gândirea ca factor primordial, iar materia, natura, existența ca factor secund, derivat.

Sigur că în istoria filosofiei, idealismul şi materialismul au fost considerate ca orientări fundamentale, însă problema e mai complexă decât simpla împărţeală în materialism şi idealism. Pentru câteva amănunte, clic aici:

http://www.philosophybasics.com/branch_materialism.html

http://www.philosophybasics.com/branch_idealism.html

Acum, în filosofia contemporană, nu putem spune că se filosofează numai din perspectiva orientării materialiste sau idealiste. Poziţiile sunt foarte nuanţate şi alambicate şi, cu excepţia unora care-şi declară ferm apartenenţa (de ex., două nume care-mi vin acum în minte ar fi Daniel Dennett şi Vittorio Hösle) în general e greu de spus despre filosofii de azi - mă refer la cei consacraţi - că ar fi materialişti sau idealişti.

Poate că numărul filosofilor de azi care îmbrăţişează o concepţie materialistă este mai mare decât cel al filosofilor idealişti. De ce se întâmplă asta? Din cauza faptului că mulţi dintre filosofii de azi provin din ştiinţă, adică au venit în filosofie dinspre ştiinţă, având la bază o pregătire ştiinţifică care i-a făcut să adopte anumite paradigme.

În orice caz, treaba e că de ceva vreme încoace în filosofie nu mai putem vorbi că materialismul a răpit filosofia, ci mai degrabă de o ofensivă a idealismului.

Abc2009ro a scris:

Da, evident. Dar chiar daca adopti viziunea idealista, tot trebuie sa explici legile fizicii. Bun... nimeni nu stie ce e electronul in el insusi. Dar se observa anumite comportamente regulate. Eh... de unde vin comportamentele alea ? De unde vin legile fizicii ?

Mie stii ce mi se pare nefiresc?

In virtutea educatiei materialiste de care am beneficiat de cand am ajuns (in) realitate si pana acum, noi "punem carul inaintea boilor".

Mai intai se cuvine recunoscut faptul ca, legile fizicii, sunt doar legile conceptiei filozofice materialiste, conceptie devenita conventie globala indiferent daca vorbim despre credinciosi sau necredinciosi (nu ma refer la evolutionism versus creationism, ma refer la materialitatea noastra si a lumii).

Te-am intrebat de doua ori, care este constatorul materiei.

Nimeni nu stie care e, intrucat nivelul constatorului (observatorului) ultim (daca vrei a eu-lui, dar nu in sensul acela blamat de budisti si nici in sensul dat de psihologia actuala prizoniera si ea materialismului), e unul dincolo de posibilitatile evidentierii, demonstrarii lui, dincolo de orice stim.

Limitandu-ne la un nivel accesibil inca dialogului, eu-l e capacitorul ce constata realitatea si face consideratii materialiste referitor la ea, nu invers (e posibil ca insasi aceasta bazalitate complexa sau nu, pe care o numesc "eu", sa fie de fapt materie? desigur, tot asa cum e posibil sa nu fie materie).

Repet, nu sustin imposibilitatea existentei materiei sau a spiritului.

De ce realitatea ni se ofera prin fenomenele numite senzatii cutanate, organice, vizuale, ..., ca si cand ar fi de natura materiala? Nici cel putin nu exista o senzatie carnala, materiala.

Realitatea, noi si lumea (inclusiv necesitatile zis fizicitate, metabolice, respiratie si cele clasice), reprezentam un dat si poate candva cei ce ne numim oameni, vom (vor) afla de ce.

De unde?

A numi "de unde", ne duce in partizanat doctrinar.

E doar "acces constienta" (acces realitate), dar nu in sensul de a fi ceva, undeva, un ceva undeva, ci in sensul de a intelege ca avem acces la realitatea de a fi, de a consuma (trai) o realitate a noastra si a lumii, de a "realitiza".

Se cade in aceeasi greseala in care se cade numind pe un posibil Dumnezeu ca fiind Dumnezeu, sau Atot ..., sau nenumitul, ..

Vriies a scris:

Dacă mă întrebi pe mine, aş spune că situaţia nu-i chiar aşa de tragică şi că materialismul nu ne-a răpit filosofia, aceasta rămânând bine mersi la locul ei.

E bine că ai început prin a defini materialismul, de aceea, în speranţa unei bune abordări a subiectului, vin şi eu cu definiţia idealismului din DEX. Astfel:

IDEALÍSM s. n. 1. Orientare în filozofie, opusă materialismului, care consideră spiritul, conștiința, gândirea ca factor primordial, iar materia, natura, existența ca factor secund, derivat.

Sigur că în istoria filosofiei, idealismul şi materialismul au fost considerate ca orientări fundamentale, însă problema e mai complexă decât simpla împărţeală în materialism şi idealism. Pentru câteva amănunte, clic aici:

http://www.philosophybasics.com/branch_materialism.html

http://www.philosophybasics.com/branch_idealism.html

Acum, în filosofia contemporană, nu putem spune că se filosofează numai din perspectiva orientării materialiste sau idealiste. Poziţiile sunt foarte nuanţate şi alambicate şi, cu excepţia unora care-şi declară ferm apartenenţa (de ex., două nume care-mi vin acum în minte ar fi Daniel Dennett şi Vittorio Hösle) în general e greu de spus despre filosofii de azi - mă refer la cei consacraţi - că ar fi materialişti sau idealişti.

Poate că numărul filosofilor de azi care îmbrăţişează o concepţie materialistă este mai mare decât cel al filosofilor idealişti. De ce se întâmplă asta? Din cauza faptului că mulţi dintre filosofii de azi provin din ştiinţă, adică au venit în filosofie dinspre ştiinţă, având la bază o pregătire ştiinţifică care i-a făcut să adopte anumite paradigme.

În orice caz, treaba e că de ceva vreme încoace în filosofie nu mai putem vorbi că materialismul a răpit filosofia, ci mai degrabă de o ofensivă a idealismului.

Ai intalnit tu pe aria de filozofie vreun dialog care sa aiba loc fara a fi abordat din perspectiva materialitatii noastre si a realitatii (existentei)?

Eu nu am intalnit om care sa admita posibilitatea inexistentei materiei.

Materialismul e asa in voga incat, nu poti sa discuti despre posibilitatea inexistentei materiei fara sa fii ridiculizat (chiar si de catre credinciosi, intrucat si ei cred cu tarie in existenta materiei; cei drept ma raportez la discutii pe net; in afara netului e de-a dreptul omerta).

suntnusunt a scris:

De unde?

A numi "de unde", ne duce in partizanat doctrinar.

Cine a zis ceva de vreo doctrina ? Existenta legilor fizicii e un fapt, nu o doctrina. Cum explici acest fapt ? Poate ca faptul o fi privit gresit din perspectiva materialismului. Ok, de acord, dar tot nu poti ignora faptul ca daca te arunci de pe fereastra o sa cazi. Deci materialism sau nu, faptul e fapt. Cum il explici ?

Lege a fizicii, sunt legi conform doctrinei materialiste.

Desigur nu poti ignora ceea ce ai ales drept exemplu, faptul e fapt.

Iata explicatie ce nu e materialista (iti dai seama ce dificil e sa explici altfel decat materialist, asa cum am fost educati de cand ne stim?):

Accesul la acte, la secvente de realitate, are un tipar.

Daca iti dai acces la ceea ce numim privit, constati acces la a vedea imagini numite realitate vazuta (vizuala).

Daca iti dai acces la a cadea pe fereastra, urmeaza acces la cele cunoscute unui asemenea act.

Asa cum spuneam, in mod obisnuit avem acces la senzatiile ce ne ofera impresia de materialitate proprie, intr-o materialitate lume; daca insa idealismul (sa zicem) ar deveni ceea ce e materialismul azi, legile s-ar numi poate, legile constiintei(?)

suntnusunt a scris:

Ai intalnit tu pe aria de filozofie vreun dialog care sa aiba loc fara a fi abordat din perspectiva materialitatii noastre si a realitatii (existentei)?

Am întâlnit chiar şi o astfel de dezbateri, deşi, de cele mai multe ori am întâlnit poziţii nuanţate cu privire la perspectiva materialităţii noastre şi a realităţii. Tocmai d'aia ţi-am dat linkurile alea, ca să vezi că nu-i aşa simplu cu încadrarea asta simplistă în două categorii: materialişti şi idealişti.

Însă am întâlnit destule dezbateri filosofice şi mai puţin filosofice (cărţi, articole, forumuri) în care se contestă perspectiva materialităţii noastre şi a realităţii.

Dar nu ştiam că ai în vedere doar aria de filosofie a acestui forum, din titlu nu se înţelege asta. În acest caz ar fi trebuit să-ţi intitulezi topicul ceva de genul: "De ce conventia materialista a pus monopol pe aria de filozofie a acestui forum?"

suntnusunt a scris:

Asa fiind datele, atunci oricare spirit se poate desprinde de trup, oricand si de oricate ori considera a fi necesar. Fara trup, cu tot ce cuprinde el, spiritul nu va putea grai, nu va putea misca lucrurile, incat sa-si faca dovedita prezenta.

Totusi, asa cum s-a alcatuit, de la sine, cu materia, atunci se poate alcatui cu alta materie, incat sa faca dovada ca el este. Iar cel mai bun exemplu poate fi cel al unui trup gazda.

Informativ : Cei care au cautat aceasta desprindere au fost dintotdeauna alungati si marginalizati. Bogdan Petriceicu Hasdeu (un om ilustru) a scris Sic cogito, o carte foarte interesanta.

suntnusunt a scris:

Eu nu am intalnit om care sa admita posibilitatea inexistentei materiei.

Materialismul e asa in voga incat, nu poti sa discuti despre posibilitatea inexistentei materiei fara sa fii ridiculizat (chiar si de catre credinciosi, intrucat si ei cred cu tarie in existenta materiei; cei drept ma raportez la discutii pe net; in afara netului e de-a dreptul omerta).

Ei, mai sunt şi d'ăştia...

Însă problema e că dacă o să cazi de la etajul doi (nu vreau să pun problema ce s-ar întâmpla în urma căderii de la 10) şi-ţi rupi un picior şi vreo două coaste, atunci te duci frumuşel la doctor. Şi asta nu-i o convenţie materialistă...

Care picior si coaste ? Ale spiritului ?