Kitty_cat a scris:Sunt noua pe aici si am 15 ani..aproape 16...stau cu mama de cand ma stiu. Parintii mei au divortat cand eu aveam 4 ani, deci nu am trecut prin acea trauma a divortului intre parinti...mi se pare ceva firesc sa fiu doar cu mama si cred ca m-as simti ciudat sa mai fie cineva...Desi mama e super de treaba, avem acelesi gusturi, aceleasi masuri aprope, pot imprumuta oricand o bluza de a ei...e ca o sora mai mare din acest punct de vedere...dar, are un caracter dur. Orice fac, nu i convine..ma cearta mereu, urla la mine iar eu nu mai suport pur si simplu!Nu pot niciodata sa vorbesc cu ea despre problemele mele, mai ales despre baieti. Nu e vb de asta ptr ca am prieten acuma si ma lasa, nu are nimic impotriva...doar ca e foarte stricta cu mine. Ca sa nu mai vb de scoala...in fiecare zi ma asculta si daca nu stiu ceva, indiferent ca un cuvant sau o propozitie, incepe sa urle la mine, sa imi arunce caietele, sa ma faca "curva" si ca imi sta gandul numai la prostii...Din casa nu prea ies..la discoteca nu ma lasa...sa ies afara in curte nu ma lasa...toata ziua aproape stau in casa!
Cand eram mai mica, eram si nazdravana...nu imi placea sa imi impachetez hainele si le aruncam asa numa in dulap..intr-o zi, a venit mama acasa si mi-a deschis dulapul si mi-a aruncat toate hainele pe jos...a urlat la mine iar eu stateam in genunchi, strangand hainele si plangeam. Ea a urlat "NU mai plange ca o idioata!" si m-a lovit cu piciorul in burta..am ramas fara aer si simteam ca ma sufoc iar ea imi zicea sa las teatrul ca nu tine la ea....m-a batut aproape in fiecare sapt de 2-3 ori...ma batea cu lingura de lems sau cu pumnii si picioarele...vara nu puteam sa port tricou deoarece eram plina de vanatai pe maini. Acum, nu ma mai bate dar ma agreseaza verbal, iar eu sunt foarte sensibila...
Nu stiu ce sa mai fac!! Uneori cand striga la mine merg in camera si fac o criza...ma trag de par, imi dau pumni in cap si ma zgariu cu unghiile pe fata...,nu ma pot controla!! Oare sunt nebuna?
Nu, nu esti nebuna, ea trebuie inchisa in azil si pusa la electrosocuri.
Da-i dracu' foc la casa cu ea inauntru si fugi cat te tin picioarele!
Probleme cu parintii - topic combinat
Început de Kitty_cat, Vin 14 apr 2006 · 308 răspunsuri · 41.937 vizualizări
aveam , dar de cand am implinit 18 ani 'imi respecta' deciziile 
Daca nu puneti piciorul in prag, nu se vor opri nicicand aceste mame. Eu n-am putut sa am o viata cat de cat decat atunci cand am plecat de acasa. Nu e nici vina lor, au fost agresate la randul lor cand erau copii si nu au stiut ca nu e bine sa faca la randul lor asa. Acum 30 ani nu existau atatea informatii disponibile. Dar sa tineti minte ca mamele voatre s-ar purta exact la fel, indiferent de performantele voastre sau de cat de bine v-ati indeplini "datoriile". Si eu am crezut ca era vina mea pentru comportamentul mamei, dar am aflat (tarziu de tot) ca nu era vina mea deloc. Intotdeauna exista reprosuri de facut, daca se cauta atent.....
Kitty girl e foarte complicata situatia ta si eu ma aflu intr-o situatie mai delicata sa o numesc asa, dar a ta e mult mai grea ca a mea. Eu am un tata care se comporta foarte urat cu mine si de multe ori cand are nervi pe mine se preface ca ma loveste in joaca, eu ii spun ca ma doare dar el tot continua. Dar niciodata nu l-am lasat sa ma controleze pt ca ii raspund cu aceasi moneda cand incepe sa tipe la mine si pana la urma ii inchid gura, dar mai nasol e ca at incepe sa ma loveasca, dupa cum zisei se preface ca da incet, ca sa nu ii zica maica mea nimic. Si ma cearta din nimicuri, in clasa a 8-a am avut vreo 3-4 luni de zile depresie, plangeam din orice, uneori nici nu mai stiam de ce plang, incepusem sa mananc mai mult si de frica sa nu ma ingras sa abtineam si acum sufar de anemie si dormeam mult si tot obosita eram a doua zi, am avut depresie doar pt ca el ma certa zilnic si acum face cam la fel, dar am inceput sa nu-mi mai pese de el si de ceea ce zice. Dar din pacate sunt o persoana foarte sensibila ma adus de multe ori in pragul sinuciderii, doar visele ma mai tin in viata si imi spun ca intr-o zi o sa scap de el si ceea ce mi se intampla acum o sa mi se para un lucru minor. Chiar in seara asta mi-a spus ca nici nu imi dau seama cat de mult ma uraste. Chiar daca are ani pe care ii are e foarte imatur si nu-si da seama cat de mult ma afecteaza ceea ce spune si stiu ca niciodata nu ma iubit pt ca sunt fata si nu baiat asa cum a vrut el.
Si ma tine din scurt, dar faza e ca pe el nu il intereseaza ce note iau eu la scoala, il intereseaza doar sa nu o fac cu prietenul, pana la urma a aflat ca am prieten ca era foarte impotriva, dar acum s-a mai linistit dar nu prea mult pt ca tot continua sa ma jigneasca si pt mine vorbele conteaza foarte mult. Din cauza asta am urat foarte multi barbatii si inca ii mai urasca mai ales cand cineva seamna cu el si din cauza lui nu o sa ma casatoresc niciodata, iar copil cu atat mai putin, pt ca nu as vrea sa fiu o mama asa cum e el cu mine. Dar din cauza ca pe el nu-l intereseaza ceea ce imi doresc eu ma face sa cred ca vrea sa-mi distuga viitorul, pt ca el vrea sa raman si la facultate tot aici, iar eu sunt total impotriva, dar noroc cu maica mea care ma sprijina si am intelege . Traiesc doar pentru ca o iubesc pe ea si nu o pot lasa pe lume doar cu el pt ca stiu ca ar divorta si at ea ar avea o viata grea si as nu putea accepta asa ceva. Dar degeaba incearca sa-l faca sa se comporte mai frumos cu mine pt ca nu are nici o autoritate in fata lui.
Dar intr-o zi isi va da seama cat de mult a gresit cu mine si atunci o sa regrete pt ca nu o sa-l iert niciodata.
Sunt toate triste aceste povesti. Daca cresti si traiesti intr-o familie disfunctionala, e foarte probabil sa deviezi si tu de la drumul normal si sanatos al vietii. Pentru mine este grav si atunci, cand sunt probleme in familie, darcei implicati nu comunica direct. Asta pentru ca deja s-a instituit o necomunicare si o escaladare tacita a problemelor. Problemele de comunicare, ma refer la lipsa ei, le constat la cei mai in varsta, ei prefera sa nu spuna ce nu le convine sau cum sunt de fapt, ce vor, sau deseori vorbesc pe la colturi. Ce pot recomanda celor care sunt afectati de probleme de familie sau in familie, este sa incerce sa ramana tari, pe pozitii, optimisti, sa nu cedeze in favoare depresiei, drogurilor sau altor forme de alinare a durerii. Probabil ca vom fi compensati in propia familia, una sanatoasa desigur.
Editat Sâm 10 ian 2009 17:25
sleepingstone a scris:Daca cresti si traiesti intr-o familie disfunctionala, e foarte probabil sa deviezi si tu de la drumul normal si sanatos al vietii.
sleepingstone a scris:Probabil ca vom fi compensati in propia familia, una sanatoasa desigur.
Parerea mea este ca aceste doua afirmatii se cam bat cap in cap. Crescand intr-o familie disfunctioala, intr-adevar sansele sunt mari sa nu fii tocmai un om echilibrat, matur, autonom la varsta adulta si sa iti alegi pe cineva asemanator, care poarta de asemenea cicatrici din copilarie si are rani nevindecate.
Kitty_cat a scris:Sunt noua pe aici si am 15 ani..aproape 16...stau cu mama de cand ma stiu. Parintii mei au divortat cand eu aveam 4 ani, deci nu am trecut prin acea trauma a divortului intre parinti...mi se pare ceva firesc sa fiu doar cu mama si cred ca m-as simti ciudat sa mai fie cineva...Desi mama e super de treaba, avem acelesi gusturi, aceleasi masuri aprope, pot imprumuta oricand o bluza de a ei...e ca o sora mai mare din acest punct de vedere...dar, are un caracter dur. Orice fac, nu i convine..ma cearta mereu, urla la mine iar eu nu mai suport pur si simplu!Nu pot niciodata sa vorbesc cu ea despre problemele mele, mai ales despre baieti. Nu e vb de asta ptr ca am prieten acuma si ma lasa, nu are nimic impotriva...doar ca e foarte stricta cu mine. Ca sa nu mai vb de scoala...in fiecare zi ma asculta si daca nu stiu ceva, indiferent ca un cuvant sau o propozitie, incepe sa urle la mine, sa imi arunce caietele, sa ma faca "curva" si ca imi sta gandul numai la prostii...Din casa nu prea ies..la discoteca nu ma lasa...sa ies afara in curte nu ma lasa...toata ziua aproape stau in casa!
Cand eram mai mica, eram si nazdravana...nu imi placea sa imi impachetez hainele si le aruncam asa numa in dulap..intr-o zi, a venit mama acasa si mi-a deschis dulapul si mi-a aruncat toate hainele pe jos...a urlat la mine iar eu stateam in genunchi, strangand hainele si plangeam. Ea a urlat "NU mai plange ca o idioata!" si m-a lovit cu piciorul in burta..am ramas fara aer si simteam ca ma sufoc iar ea imi zicea sa las teatrul ca nu tine la ea....m-a batut aproape in fiecare sapt de 2-3 ori...ma batea cu lingura de lems sau cu pumnii si picioarele...vara nu puteam sa port tricou deoarece eram plina de vanatai pe maini. Acum, nu ma mai bate dar ma agreseaza verbal, iar eu sunt foarte sensibila...
Nu stiu ce sa mai fac!! Uneori cand striga la mine merg in camera si fac o criza...ma trag de par, imi dau pumni in cap si ma zgariu cu unghiile pe fata...,nu ma pot controla!! Oare sunt nebuna?
Nu, nu esti. Si eu am trecut prin exact acelasi lucru. Nimeni nu are dreptul sa-ti faca asa ceva; nu conteaza ca iti e mama sau nu. Nimeni nu are dreptul. In plus, acum... E ILEGAL. Sfatul meu e sa fii puternica. Nu iti mai abuza propriul corp; nu e o solutie. Ti-ai luat destul abuz, atat cat puteai duce. Trebuie sa fie cineva la care poti apela, cineva care sa schimbe asta. Nu ezita; nu din mandrie, cum am facut eu. Cere ajutorul cuiva. Daca te simti atat de rau incat nu mai poti suporta, trebuie sa fie cineva care sa te poata ajuta sa iesi din aceasta situatie. Daca se poarta cu tine asa in fiecare zi...ceva nu e in regula. Din cate stiu, exista in fiecare liceu o persoana cu care te poti sfatui, nu retin titlul job-ului dar oricum cineva cu care sa poti sta de vorba. Sau un profesor de incredere, care ar fi dispus sa te ajute. Nu sta pana ajungi la depresie, ca e foarte greu sa iesi din ea.
tinatina a scris:ma ingrozeste sa vad in ce nebunie traiesc acesti copii.sunt viitorii adulti cu stima de sine scazuta,sovaielnici si neincrezatori in puterile lor.din nefericire,actuale si viitoare victime.nu trebuie sa acceptati acest tratament.spuneti-le mamelor voastre ca se dezumanizeaza procedind astfel,incercati macar sa le faceti sa se vada cu ochii vostri,si daca le place in ce stadiu au ajuns.e clar ca toti nervii si nemultumirile si le descarca pe voi.dar nu va indoiti de "normalitatea "voastra.puteti incerca sa mergeti la protectia copilului,sa cereti ajutor.nu va puteti astepta la multe,dar poate parintii vor primi o zgiltiiala sa realizeze ceea ce fac.acolo sunt asistenti sociali si psihologi a caror datorie este sa va dea ajutor tocmai in aceste situatii.de asemenea,in orasele mai mari exista institutii speciale pentru combaterea violentei familiale.se adreseaza si copiilor agresati,nu numai femeilor!trebuie sa incercati sa luati masuri,nu este vorba doar de viata psihica.o confruntare de aceasta poate lua oricind o turnura grava-un accident,o lovitura intr-un organ sensibil...nu asteptati sa va rupa splina sau ficatul!lincercati macar sa luati masuri,faceti un prim pas pentru viata voastra!contactati protectia copilului,institutiile pentru combaterea violentei(de obicei sunt infiintate pe linga tribunale,deci puteti intreba acolo daca exista asa ceva in orasul vostru).agresorii sunt de cele mai multe ori luati prin surprindere de victimele curajoase.
succes
Sunt de exact aceeasi parere cu tine. Nu trebuie amanat o singura zi.
Cleric Preston a scris:OK, nu e, dar sentimentele in familia ta sunt aceleasi. Iar situatia se poate agrava. Si ce e mai important de retinut, comportamentul agresiv e orb, nu ti se adreseaza tie in mod special. Orice copil ar fi avut parintii tai, la fel s-ar fi comportat. Orice relatie ar fi avut, cu oricine si-ar fi dorit, la fel ar fi relationat. Asemenea oameni nu sunt decat niste marionete, nu stiu sa faca decat acelasi lucru, care l-au trait si ei in familie cand erau copii.
Ai perfecta dreptate.
Cute Catalina a scris:Buna tuturor!Micaela ai perfecta dreptate cand spui ca o relatie mama fiica implica mult mai mult decat schimbul reciproc de haine, dar cand mama e mereu pusa pe cearta, ba chiar recurge la violenta crezi ca ai curaj sa te apropii de ea si sa o pupi, sa-i zici ca ai gatit stiu eu ce?
Spune-mi tu mie, e mama acea femeie care da cu pumnul in tine si mai apoi iti spune sa nu te mai prefaci, cand tu esti chircit de durere?
IMI PARE RAU SA O SPUN DAR DUPA MINE ACEA FEMEIE NU E MAMA!
Iar tu Kitty Cat sper sa te rupi cat mai rapid de ea si sa-ti concentrezi toata caldura sufleteasca catre prietenul tau, cu care te intelegi extraordinar de bine!
Mult succes in viata!
Asa e. Cu unii oameni nu se poate, pur si simplu. Nu poti sa te expui abuzului la nesfarsit, si sa incerci sa intaresti o legatura care poate nu exista, de la bun inceput. Gandedste-te la tine; fii egoista. Uneori trebuie, ca sa supravietuiesti. Nu lasa pe nimeni sa te calce in picioare. Legea in Romania nu face mult pentru minori, a fost demonstrat in mod repetat, dar e nevoie de un singur adult, unul singur, care sa te inteleaga, si sa fie dispus sa te sustina. Stiu ca nu e drept, pana la urma esti aproape un adult din punct de vedere legal, dar asa functioneaza lucrurile. Poate ca mama ta are sa inteleaga intr-o zi, dupa ce i se face dor de tine, unde a gresit. Dar tu nu trebuie sa suferi pana vine ziua respectiva.
Of, nu stiu daca cineva se uita la date cand posteaza; eu sigur nu m-am uitat. Acum esti si din punct de vedere legal un adult, asa ca multa bafta si capul sus... Si eu am ramas cu traume in urma multelor abuzuri de care am avut parte, chiar si dupa ce am devenit un adult, dar acum ai puterea sa schimbi totul.
Editat Lun 12 ian 2009 02:39
Nu stiu daca aici chiar mai intra cineva sau daca cineva imi va da un sfat da` macar ma descarc si eu.
Am aproape 15 ani..zodia RAC -> sunt o fire sensibila.. de aproape 2 ani mama[a divortat acum7 sau 8 ani] s`a schimbat forte mult. de cand o stiu este violenta [fizic si verbal]..uneori o inteleg fiind si singura si cu probleme acasa si la serviciu..dar cred ca exagereaza. traim si cu bunica [mama ei] si aceasta desi are 78 ani si inca face cumparaturi si calatoreste si este perfect sanatoasa.. cu memoria buna :P o considera un nimic..uneori o bate chiar daca in adancul sufletului mai are sentimente fata de ea.
diferenta de varsta dintre mine si mama este mare [15 - 56]. nu avem probleme cu banii deoarece mama are un salariu pe care multi s`ar bucura sa`l aiba [intre 4000-6000 ron / luna] si bunica se intretine singura..asa ca unul dintre motive este eliminat. nu avem datorii sau alt fel de probleme. mama s`a vindecat de cancer[forma nu foarte grava] acum 6-7 ani si s`a refacut perfect..doar gandurile pesimiste i`ar putea aduce o recidiva.
as putea zice ca am tot ce imi trebuie dar in suflet un mare gol..cauzat de ideile fixe ale mamei
-Nu am telefon pt ca nici ea nu are ..considera ca radiatiile nocive..etc etc 
stiu ce se poate intampla dupa iradieri cauzate de telefon tv calculator si alte aparate dar desi ii explic mamei necesitatea acestui obiect continua sa treaca pe langa..si nu intelege cum e sa fii EXCLUS din grupul de prieteni sau pur si simplu sa ai nevoie sa suni pe cineva dintr-un anumit loc si sa nu poti sa o faci.[in ciuda faptului ca mama e profesoara de limbi straine si are o minte moderna, si cunoaste nevoia de comunicare deoarce lucreaza cu piloti si echipaje de nave si avoiane]
-Nu vede niciodata partea buna. de cate ori se intampla sa iau 10 trece pe langa..dar cand iau 9 sau doamne fereste mai putin..cel putin 2 zile imi scoate ochii cum numai ea stie. ..si nu vorbesc numai de note
am medii peste 9.60 in fiecare an si tot: " uite ca o sa intri la liceu nu stiu care din comuna nu stiu care" [FACEPALM]
-injura din ORICE motiv [cam la 2-3 minute] si cam odata pe zi se razbuna fizic pe mine..bunica..pisic..caine sau vreun obiect. atunci cand ma loveste nu pot sa nu reactionez la fel ..evident intr`un mod aproape la fel de inocent ca O PALMA sau uneori nici macar atat..si nu as rezista fara avand in vedere ca este o diferenta de 20 cm intre mine si mama.
-mereu incerc sa ii ridic moralul dar nu asculta niciodata de nimeni si nici de sfaturi. fiind aceiasi zodie ca mine inteleg fiecre pas corect sau gresit al ei dar fiindca de mica mi`a oprit in nestiinta dezvoltarea personalitatii nu ma pot exprima desi banuiesc uneori ce ar fi normal sa fac.
-anturajul meu este cat se poate de "cuminte". din 19 doar 2 fumeaza si nu sunt un grup de ROCKERI MANELISTI sau EMO sau mai stiu eu ce..sunt doar ADOLESCENTI care traiesc.
- aproape toate discutiile pornesc de la nimicuri pe care pana si prietenii mei care trec uneori prin situatii la fel de proaste ca mine, le considera absolut STUPIDE. de ex. cand mi`am cumparat o crema [folosesc creme si produse cosmetice de 5 ani] si mama a vazut-o inainte sa'i spun de ea A IESIT SCANDAL in stil mare [pana la vecini care bat in calorifere si pereti] si asa se intampla cu toate lucrurile pe care in mare parte mi le cumpar cu acordul ei..si DIN BANII meu fie alocatie fie de buzunar fie economii pe care cica NU am voie sa le fac. 
-nu pot sa vorbesc cu mama pt ca mai mult de 5 min nu rezista iar eu am probleme mai importante decat cele 5 minute.. si nici nu am cu cine sa vorbesc[in afara de prieteni/e care sunt de aceiasi varsta si gandesc la fel ca mine problemele .. i mean..mama nu are prietene [doar vreo 3-4 care sunt mai in varsta ca ea si nici macar nu sunt apropiate..si singura ruda foarte apropiata este verisoara mamei de care a reusit sa se indeparteze..] am crescut fara tata asa ca nu ii simt lipsa. [pe vremea cand era cu noi lucra in strainatate...] bunica ar fi solutia pt ca v`am zis ca e lucida dar totusi nu gandeste pentru vremurile acestea.
-nu folosesc fond de ten/oja/fard decat la ocazii speciale ..doar rimel si dermatograf uneori..pt ca am 15 ani si toate fetele folosesc asa ceva ;) si acestora leam obtinut cu greu acordul de la mama
-am devenit disperata nu de foarte mult timp desi mi se pare o vesnicie..si doar pt ca parca am innebunit deoarece traiesc sub teroare: daca intarzii 5 minute...daca no sai placa cum miam aranjat dulapul..daca uit ceva..si altele :| consider ca sunt chestii care nu ar trebui sa o influenteze..de ex : cum imi aranjez hainele
as dori sa stiu daca ii mai pot incapata increderea mamei..si cum ..sau cum sa o fac sa inteleeaga macar:good:
am uitat sa zic ca ma ma cunoaste ca genul: fiica mea nu fumeaza nu umbla cu multi baieti nu umbla in cluburi la 8-9 e acasa isi face temele. dar tot imi spune "curva" "semeni cu tactu" "urata" "proasta" si altele pe care ma doare sa mi le aduc aminte "mai bine avortam" "sa mori" " sa te manance viermii"..
si mai crede ca MINT tot timpul. si cand spune ca a facut ceva de ex..si eu ii spun ca NU a fost asa stiind foarte bine..chiar avand si dovezi NU vrea sa auda de asa ceva. incep sa cred ca are probleme. HEEEELP
inainte aveam probleme cu ei dar de cand am inceput sa-i inteleg si sa ma pun in pielea lor gandindu-ma ca si eu la randul meu voi fi parinte, ma inteleg mult mai bine si comunic mai usor cu ei
D_e_s_e_n_e_z a scris:in mare parte pot sa te inteleg ,eu cu tatal meu am foat "la cutite" dar mi.am dat seama ca din toate lucrurile negative poate aparea si ceva bun .tu la randul tau vei avea copii si atunci vei sti cum sa comunici cu ei cum sa.i incurajezi etc.ai grija acum sa nu te lasi pacalita de unii si altii pt ca esti la o varsta cand vrei sa le incerci pe toate si vor fi multe ispite pe care sper ca le vei depasi cu brio.incearca sa nu te maturizezi inainte de vreme pt ca adolescenta e cea mai frumoasa din viata unui om.succes
Editat Lun 9 feb 2009 23:38