Probleme cu parintii - topic combinat

Apodonos a scris:

!Aviz! Nu cititi daca sunteti usor impresionabili !

Tata cand era mama la servici la orice abatere a mea de la un regim de inchizitie ma inchidea in camera. Si ma tinea acolo fara mancare fara un vas in care sa-mi fac nevoile. Iar eu, copil la 4 ani ( intre 4 si 6 ani s-a intamplat asta) ma rugam de el sa ma lase la toaleta. Nu ma lasa, zicea ca mint doar sa ies din camera. Asa ca faceam intr-un colt al camerei sau sub covor. Da, sub covor, instinctul meu animalic imi spunea ca trebuie sa-mi acopar nevoile cu ceva. Cand venea mama acasa ii zicea ca am facut pe mine si am udat covorul, ca nu vreau sa-i zic cand imi fac nevoile. Mama, dupa 16 ore de munca trebuia sa se apuce sa stearga dupa mine si sa spele covorul.Incet incet, a inceput sa ma urasca, lucru destul de usor de realizat, avand in vedere ca nu m-a iubit niciodata. Daca faceam crize cand eram in camera si incepeam sa dau cu picioarele in usa, tata intra, imi lega picioarele strans cu cureaua si ma obliga sa ma duc pana la el. Daca refuzam, ma batea pana in pragul lesinului. Ma duceam la el asa, ranindu-mi picioarele la fiecare pas si cand ajungeam ma trantea cu putere jos. Se plictisea dupa ceva timp si ma lasa lesinata in camera. Cand venea mama, de bucurie ca e ea acasa, uitam tot ce mi se intamplase in timpul zilei, tot ce vroiam era sa stau cu ea. Dar ea ma respingea din ce in ce mai tare. Lucrul acesta ma durea de o suta de ori mai tare decat ce imi facea tata.

Asa ca permite-mi, hans, sa ma consider victima parintilor la 30 de ani. Chiar daca am norocul si sunt independenta financiar , nu pot face nici macar 10 % din capacitatea mea intelectuala si fizica din cauza lor. Sunt femeie si arat bine ( inca) , poate astea au fost avantaje care m-au ajutat sa nu ajung ca Big. Dar daca tu crezi ca unii oameni sunt penibili pentru ca la 30 de ani dau vina pe parinti, inseamna ca ai gresit religia. Eu nu la 30 sau la 40 nici intr-o mie de ani n-am sa pot uita ce mi s-a intamplat in copilarie.

OMG!!!!!!! Nu-mi vine sa cred!!! Imi pare ff sincer rau ca ai avut o astfel de copilarie...nu-mi vine sa cred,sunt total ravasit.Parintii tai eu fost bestii umane!!Taica-tau(daca-l poti numi ca atare)era bun de nazist intr-un lagar de concentrare!

Peace

Black Elk a scris:

(parca e sora aia medicala din "One flew over the cuckoo's nest.God,how much I hated her!!!)

Tare filmul

Black Elk a scris:

Cand eram in sc generala la o alta clasa era un elev eminent care lua domne numai 10 pe linie si se oftica de lua vreun 9!!! Ma-sa era mereu cu el,dar absolut mereu,si la scoala il ducea si aducea,nu-l lasa sa se joace cu alti baieti si il scotea afara ca pe un catel sa ia..aer dar cu ea prezenta mereu!! Vroia sa faca din el un mare succes in viata lui si cariera ce i-a si planuit-o ca fiind cea de mare avocat,eventual judecator daca nu chiar procurorul general al capitalei!!! Baiatul era ca o stafie saracul,numai lectii si lectii era maltratat psihic precum fatita asta si ce crezi ca se intampla??!!Dupa ce a terminat generala cu premiul 1 desigur a intrat in ...febra pregatirilor de liceu si intr-o seara,invatand..a facut ...o criza cerebrala care l-a dus la moarte dupa cateva zile!!!

Cam asa am fost si eu, insa n-am murit de infarct ci de 20 de ani nu mai am somn odihnitor, ci numai indus medicamentos, cu cosmaruri si chiar cu stari mai nasoale (halucinatii hipnagogice). Eu sunt Sisiful cel confuz. Si astia sunt parintii mei...de meserie profesori. Pentru ei, elevii (copiii) existau doar prin rezultatele pe care le obtineau la olimpiade, rezultate pe care trebuiau sa le aduca ca pe niste trofee, astfel incat prin ele parintii mei sa se poata pune in valoare in fata inspectorilor scolari. Erau avizi dupa acest gen de valorizare. Cine nu era capabil de performanta, era catalogat tampit, idiot, cretin, pleava, nulitate, gunoi etc. Deasemenea, dispretuiau toate categoriile sociale, inclusiv profesorii, cu exceptia medicilor, in aceste conditii luandu-se decizia ca eu sa devin medic. Acest lucru mi-a afectat starea de spirit si caracterul. In familia mea copiii erau ur

Apodonos a scris:

Eu nu la 30 sau la 40 nici intr-o mie de ani n-am sa pot uita ce mi s-a intamplat in copilarie.

Foarte trist, tare rau imi pare si pt tine.

Nu, unele amintiri nu se vor sterge niciodata. Ideea este sa invatam sa traim cu ele. Sa nu le facem jocul oamenilor astia diabolici cu care ne-am nascut sa ne fie parinti. Detasarea este importanta, cat mai putin contact cu ei pana la deloc.

Mama mea, la cat de redusa mental este, imi trezeste aminitiri stranii de cate ori are ocazia, amintiri ce vreau sa le tin depozitate, sa nu le mai bag in seama.

Nu demult imi povestea de o fetita din randul cunostintelor... e atat de dulce, ea n-a vazut asa fetita dulce niciodata! Cand am pus-o la punct, unde m-a atins, cica normal ca eu eram dulce, dar n-avea nici o explicatie la afirmatia perla...

Eva, iti recomand, incearca sa-ti faci un plan si sa te gandesti doar la viitorul tau. La mine a functionat. Mi-am propus sa scap de parinti si am inceput numaratoarea inversa ca cei in armata. Cand tata ma teroriza, in gand imi repetasem, oricum ii las in urma si voi pleca. Nici nu-l ascultam, nu ma interesa ce spune. Asa ma lasau relativ rece jignirile lui.

Poate te inscrii la o facultate care e departe de orasul unde esti acum, departe de mama ta.

Capul sus.

Big Lebowski a scris:

Cam asa am fost si eu, insa n-am murit de infarct ci de 20 de ani nu mai am somn odihnitor, ci numai indus medicamentos, cu cosmaruri si chiar cu stari mai nasoale (halucinatii hipnagogice). Eu sunt Sisiful cel confuz. Si astia sunt parintii mei...de meserie profesori. Pentru ei, elevii (copiii) existau doar prin rezultatele pe care le obtineau la olimpiade, rezultate pe care trebuiau sa le aduca ca pe niste trofee, astfel incat prin ele parintii mei sa se poata pune in valoare in fata inspectorilor scolari. Erau avizi dupa acest gen de valorizare. Cine nu era capabil de performanta, era catalogat tampit, idiot, cretin, pleava, nulitate, gunoi etc. Deasemenea, dispretuiau toate categoriile sociale, inclusiv profesorii, cu exceptia medicilor, in aceste conditii luandu-se decizia ca eu sa devin medic. Acest lucru mi-a afectat starea de spirit si caracterul. In familia mea copiii erau ur

Carly si Apodonos au avut constiinta si vitalitate, altfel acum erau moarte sau schizofrene prin cine stie ce azil psihiatric. Cand mediul familial e total potrivnic dezvoltarii psihice si fizice a copilului, acesta moarte. Totusi pentru ca ele n-au murit, nu este un merit asa de mare al parintilor cat al destinului.

carly a scris:

Nu, unele amintiri nu se vor sterge niciodata. Ideea este sa invatam sa traim cu ele. Sa nu le facem jocul oamenilor astia diabolici cu care ne-am nascut sa ne fie parinti.

Oamenii astia diabolici pot sa spuna "bine, dar nici noi n-am fost tratati mai bine". Si uite asa, de la o generatie la alta lucrurile se pot degrada pana acolo incat un neam se poate sfarsi prin nebunie. Ca nu se intampla asa de fiecare data e un miracol. Unii copii se nasc cu o scanteie divina in ei numita constiinta de sine, au un eu puternic si la adolescenta, sunt capabili sa isi croiasca o identitate si sa nu sfarseasca ca si pacienti cronici de psihiatrie (unde nu mai da nimeni doi bani pe tine).

Black Elk a scris:

Eu...daca-ti spun ca parintii mei mi-au cumparat in cl.7a bicicleta noua dupa ce au aflat ca ramasesem corigent la matematica....e deja ceva penibil in contextul topicului de fata...

Diamn. Asta da viata Eu m-am lipit de o tocilara, cu parinti asemenea evei si am scapat de griji.

A! si am renuntat de 2 ori, la aceeasi facultate. Ca sa scap de gura lu' maica-mea.

E rau tare sa faci ceea ce nu-ti place. Doar ca sa faci altuia pe plac.

BlueColor a scris:

Diamn. Asta da viata Eu m-am lipit de o tocilara, cu parinti asemenea evei si am scapat de griji.

A! si am renuntat de 2 ori, la aceeasi facultate. Ca sa scap de gura lu' maica-mea.

E rau tare sa faci ceea ce nu-ti place. Doar ca sa faci altuia pe plac.

Narcisismul explica multe

http://www.sfatulmedicului.ro/Schizofrenia-si-alte-tulburari-psihice/narcisismul_63

Apodonos a scris:

Dar hai sa incheiem cu mine, sa-i dam sfaturi lui Eva, eu doar am dat un exemplu ca sa vada hans ca nu toti parintii sunt ca Avraam sau regele David sau alta personalitate istorica/biblica dintre oamenii pe care eu ii respect enorm.

Bine, nu am afirmat niciodata ca nu exista si exceptii de la regula. Tu ai avut intr-adevar probleme mari. Insa ceilalti care la 30+ se plang pe-aici cat de rai au fost parintii lor ca nu le-au cumparat mobil, sau ca i-au pus la invatat, sau ca au ales in locul lor profesia...astea sunt clar "probleme" [neglijabile], pe care cei in cauza le pun ca paravan in fata insucceselor si incompetentei lor ca maturi[nu ma refer la fata de 15 ani care a scris topicul].

Iar ca exemple de parinti, nu i-am dat niciodata pe Avram si David. Ca ti-ar fi placut tie sa-i ai ca parinti, asta e cu totul altceva.

Si eu am avut parinti care amenintau cu urzica, insa pentru asta nu-i satanizez asa cum face Big, in incapacitatea lui de a-si depasi "problemele".Probleme pe care culmea, le vede doar la cei[victimele] din jur.

hans a scris:

insa pentru asta nu-i satanizez asa cum face Big, in incapacitatea lui de a-si depasi "problemele".Probleme pe care culmea, le vede doar la cei[victimele] din jur.

Parintii mei chiar sunt demonici, pentru ca au incercat sa-si traiasca viata lor prin mine. Acest lucru continua sa-l faca si astazi, nedandu-si seama ca asa ceva e imposibil.