Probleme cu parintii - topic combinat

Big Lebowski a scris:

hai ma du-te si lasa-ne

Traiesti cu impresia ca te/va [ - apropo:cati sunteti?] tin pe loc? ;)

hans a scris:

N-am auzit de secte din astea, dar am intalnit unii indivizi penibili de-a dreptul care la o varsta de 30+ de ani, pozeaza in victimele parintilor.Ei sunt ingerasi, insa desi au 30+ de ani, nu sunt capabili decat sa demonstreze decat ce draci au fost parintii lor cand ii punea sa invete in loc sa se drogheze...

!Aviz! Nu cititi daca sunteti usor impresionabili !

Tata cand era mama la servici la orice abatere a mea de la un regim de inchizitie ma inchidea in camera. Si ma tinea acolo fara mancare fara un vas in care sa-mi fac nevoile. Iar eu, copil la 4 ani ( intre 4 si 6 ani s-a intamplat asta) ma rugam de el sa ma lase la toaleta. Nu ma lasa, zicea ca mint doar sa ies din camera. Asa ca faceam intr-un colt al camerei sau sub covor. Da, sub covor, instinctul meu animalic imi spunea ca trebuie sa-mi acopar nevoile cu ceva. Cand venea mama acasa ii zicea ca am facut pe mine si am udat covorul, ca nu vreau sa-i zic cand imi fac nevoile. Mama, dupa 16 ore de munca trebuia sa se apuce sa stearga dupa mine si sa spele covorul.Incet incet, a inceput sa ma urasca, lucru destul de usor de realizat, avand in vedere ca nu m-a iubit niciodata. Daca faceam crize cand eram in camera si incepeam sa dau cu picioarele in usa, tata intra, imi lega picioarele strans cu cureaua si ma obliga sa ma duc pana la el. Daca refuzam, ma batea pana in pragul lesinului. Ma duceam la el asa, ranindu-mi picioarele la fiecare pas si cand ajungeam ma trantea cu putere jos. Se plictisea dupa ceva timp si ma lasa lesinata in camera. Cand venea mama, de bucurie ca e ea acasa, uitam tot ce mi se intamplase in timpul zilei, tot ce vroiam era sa stau cu ea. Dar ea ma respingea din ce in ce mai tare. Lucrul acesta ma durea de o suta de ori mai tare decat ce imi facea tata.

Asa ca permite-mi, hans, sa ma consider victima parintilor la 30 de ani. Chiar daca am norocul si sunt independenta financiar , nu pot face nici macar 10 % din capacitatea mea intelectuala si fizica din cauza lor. Sunt femeie si arat bine ( inca) , poate astea au fost avantaje care m-au ajutat sa nu ajung ca Big. Dar daca tu crezi ca unii oameni sunt penibili pentru ca la 30 de ani dau vina pe parinti, inseamna ca ai gresit religia. Eu nu la 30 sau la 40 nici intr-o mie de ani n-am sa pot uita ce mi s-a intamplat in copilarie.

Apodonos a scris:

Asa ca permite-mi, hans, sa ma consider victima parintilor la 30 de ani.

Apropo de Hans si dependenta legata de forumul de religie. Inainte sa fac psihoterapie si sa iau tratament medicamentos, scriam/postam mult la religie. Acum nu postez nici macar la psihologie prea mult, nu mai am ce, pentru ca in urma psihoterapiei am aflat ce mi-au facut parintii, motivatiile lor, am aflat si contributia mea, e rusinos ca toate acestea le-am aflat de la altii la 34 ani, dar niciodata nu e tarziu. Postatul in exces pe aria de religie are o explicatie psihologica. Acolo diversi indivizi isi apara sau isi detracteaza parintii mentali proiectati in imaginea unui d-zeu imaginar. Ei habar nu au cine e d-zeu, daca exista, insa fac oficiul de avocat neintrebat al unui d-zeu nevazut. Si spera la rasplatiri post mortem. Dar uite ca daca vin aici si posteaza, se deconspira cine sunt ei cu adevarat.

Apodonos a scris:

!Aviz! Nu cititi daca sunteti usor impresionabili !

Ce sa zic? Imi pare rau pentru tine, si pentru parintii tai deopotriva, pentru copilaria ta.

Nici nu sunt in pozitia sa-ti dau sfaturi, insa lasa-ma sa cred, asa pentru mine, ca arcul acela din tine ce a fost atat de comprimat de parintii tai, s-ar destinde astazi cu efecte uimitoare[si precis ca ai recupera ba chiar depasi cei 90% pierduti] daca ai reusi sa treci peste- ba chiar sa ierti - acele evenimente intamplate la 4 ani...

Dar inca o data, e posibil ca eu sa-mi fi gresit religia si judecata.Dar n-as putea vreodata sa le pun in spinare parintilor mei asa ceva, sau asemanator...

Apodonos a scris:

!Aviz! Nu cititi daca sunteti usor impresionabili !

Tata cand era mama la servici la orice abatere a mea de la un regim de inchizitie ma inchidea in camera. Si ma tinea acolo fara mancare fara un vas in care sa-mi fac nevoile. Iar eu, copil la 4 ani ( intre 4 si 6 ani s-a intamplat asta) ma rugam de el sa ma lase la toaleta. Nu ma lasa, zicea ca mint doar sa ies din camera. Asa ca faceam intr-un colt al camerei sau sub covor. Da, sub covor, instinctul meu animalic imi spunea ca trebuie sa-mi acopar nevoile cu ceva. Cand venea mama acasa ii zicea ca am facut pe mine si am udat covorul, ca nu vreau sa-i zic cand imi fac nevoile. Mama, dupa 16 ore de munca trebuia sa se apuce sa stearga dupa mine si sa spele covorul.Incet incet, a inceput sa ma urasca, lucru destul de usor de realizat, avand in vedere ca nu m-a iubit niciodata. Daca faceam crize cand eram in camera si incepeam sa dau cu picioarele in usa, tata intra, imi lega picioarele strans cu cureaua si ma obliga sa ma duc pana la el. Daca refuzam, ma batea pana in pragul lesinului. Ma duceam la el asa, ranindu-mi picioarele la fiecare pas si cand ajungeam ma trantea cu putere jos. Se plictisea dupa ceva timp si ma lasa lesinata in camera. Cand venea mama, de bucurie ca e ea acasa, uitam tot ce mi se intamplase in timpul zilei, tot ce vroiam era sa stau cu ea. Dar ea ma respingea din ce in ce mai tare. Lucrul acesta ma durea de o suta de ori mai tare decat ce imi facea tata.

Asa ca permite-mi, hans, sa ma consider victima parintilor la 30 de ani. Chiar daca am norocul si sunt independenta financiar , nu pot face nici macar 10 % din capacitatea mea intelectuala si fizica din cauza lor. Sunt femeie si arat bine ( inca) , poate astea au fost avantaje care m-au ajutat sa nu ajung ca Big. Dar daca tu crezi ca unii oameni sunt penibili pentru ca la 30 de ani dau vina pe parinti, inseamna ca ai gresit religia. Eu nu la 30 sau la 40 nici intr-o mie de ani n-am sa pot uita ce mi s-a intamplat in copilarie.

Acum, parintii tai, s-au schimbat sau sunt la fel?

Big Lebowski a scris:

Apropo de Hans si dependenta legata de forumul de religie. Inainte sa fac psihoterapie si sa iau tratament medicamentos, scriam/postam mult la religie. Acum nu postez nici macar la psihologie prea mult, nu mai am ce, pentru ca in urma psihoterapiei am aflat ce mi-au facut parintii, motivatiile lor, am aflat si contributia mea, e rusinos ca toate acestea le-am aflat de la altii la 34 ani, dar niciodata nu e tarziu. Postatul in exces pe aria de religie are o explicatie psihologica. Acolo diversi indivizi isi apara sau isi detracteaza parintii mentali proiectati in imaginea unui d-zeu imaginar. Ei habar nu au cine e d-zeu, daca exista, insa fac oficiul de avocat neintrebat al unui d-zeu nevazut. Si spera la rasplatiri post mortem. Dar uite ca daca vin aici si posteaza, se deconspira cine sunt ei cu adevarat.

Si lui Menghele i se parea ca el poate ghici evreii pe strada doar dupa curbura nasului...

Cum sunt parintii e o chestie de noroc, nu noi i-am facut pe ei ci ei pe noi. Desi exista neintelegeri, multe se datoreaza si experientei de viata a parintilor, care stiu mai multe decat copiii, dar uneori se simt blocati in a transmite. Cand te apropii de varsta parintilor, incepi sa vezi altfel lucrurile, esti de fapt mai matur. E regretabil totusi ca exista parinti exemple atat de negative, incat fac de rusine acest apelativ.

O compatimesc pe fetita asta,pt. viata ei de chin in preajma unei "mame" total buna de trimis la spitalul de nebuni ori cel putin la un control facut de un psihiatru.NU asa cresti un copil! Sa ii infrangi orice bucurii ce le-ar putea avea in mica ei viata,o instrainare fata de prieteni si colegi si fata chiar de ea insasi.Daca nu iese de sub dominatia asta controlata (parca e sora aia medicala din "One flew over the cuckoo's nest.God,how much I hated her!!!)si psihologic abuziva,fetita va avea MARI probleme mai tarziu.

O lipseste chiar de un trecut sa-si aminteasca cu placere si cu rasete in viitor.Desigur ca 15 ani e o varsta ingrata si toti copii trec prin faze anume si fetele mai au si pe ale lor intime in plus,hormonii urla in tine sa-si faca de cap si vrei sa faci si tu ca ceilaloti,dar desigur ca NU oricine o ia pe un drum gresit si NU oricine se apuca de baut,de drugs si de fucking left and right etc.!Fetita asta imi dau seama ca are calitati f. bune in ea si e cuminte dar ma-sa o tine in lanturi invizibile si e o tirana de fapt,o nerealizata sufleteste si poate si material si cred ca bine i-ar sta pe post de Protestant incuiat indoctrinat religios fanatic ignorant!

Cand eram in sc generala la o alta clasa era un elev eminent care lua domne numai 10 pe linie si se oftica de lua vreun 9!!! Ma-sa era mereu cu el,dar absolut mereu,si la scoala il ducea si aducea,nu-l lasa sa se joace cu alti baieti si il scotea afara ca pe un catel sa ia..aer dar cu ea prezenta mereu!! Vroia sa faca din el un mare succes in viata lui si cariera ce i-a si planuit-o ca fiind cea de mare avocat,eventual judecator daca nu chiar procurorul general al capitalei!!! Baiatul era ca o stafie saracul,numai lectii si lectii era maltratat psihic precum fatita asta si ce crezi ca se intampla??!!Dupa ce a terminat generala cu premiul 1 desigur a intrat in ...febra pregatirilor de liceu si intr-o seara,invatand..a facut ...o criza cerebrala care l-a dus la moarte dupa cateva zile!!!

Fetita trebuie sa scape de femeia asta caci o duce la cine stie ce nenorociri...

Nu-i vrea binele ci raul!Un copil trebuie sa se joace,sa iasa cu ceilalti la mall,la o intalnire mai tarziu cu prima iubire,nu-i poti fura aceste lucruri normale si frumoase din viata.Nu poti trai o copliarie fara sa ai o zgarietura pe mana sau picior!

Peace

Big Lebowski a scris:

Acum, parintii tai, s-au schimbat sau sunt la fel?

Au comportament diferit din cauza sotului si a fetitei. Sunt genul de psihopati care vor sa arate sfinti in fata societatii. Oricum, victima lor fizica nu mai sunt de cand aveam 16 ani. Psihic,insa, m-am deblocat de abia dupa ce am nascut-o pe fetita mea. Pana atunci le acordam circumstante atenuante, ma gandeam cat de greu e sa fii parinte. Dar cand am vazut cat de usor, de sublim, de frumos si de natural este sa-ti iubesti copilul si cu cata rabdare te inzestreaza Dumnezeu daca ai putina vointa de abia atunci am priceput cu adevarat tot ce s-a intamplat in trecut.

Dar hai sa incheiem cu mine, sa-i dam sfaturi lui Eva, eu doar am dat un exemplu ca sa vada hans ca nu toti parintii sunt ca Avraam sau regele David sau alta personalitate istorica/biblica dintre oamenii pe care eu ii respect enorm.

Sisif cel vesel, Sisif cel trist şi Sisif cel confuz

(comportamente conditionate)

Folosind mecanismul reflexului conditionat,descris de Pavlov, părinţii îşi pot dresa copiii făcând din ei nişte sisifi,veseli, tristi sau confuzi.

1. Sisifii cei veseli. Familia A locuieşte la oraş, are doi băieţi şi doreşte ca aceştia să devină medici. "Pentru că vă iubim şi vă dorim binele, considerăm că meseria de medici o să vă facă fericiţi. Aţi dori să încercaţi să deveniţi medici?" Băieţii în vârstă de 12-13ani "decid" da. Este o decizieaparentă, ei fiind minori, sunt iresponsabili pentru decizia lor. Real, este oimpunere prin manipulare ("pentru că te iubim, îţi dăm libertate dealegere la o vârstă când tu nu ai discernământ"). Acceptul băieţilor fiinddat, incep demersurile părinţilor, meditatori particulari, admiterea la cel maibun liceu, cu cei mai buni profesori, pentru a fi asigurata intrarea lafacultatea de medicina. Eşecurile nu sunt sancţionate prin bătaie saureproşuri. Copiii nu sunt supravegheaţi, urmăriţi. Orice succes (o nota mare la tezele materiilorvizate, un examen la treapta de liceu) este sarbatorit si recompensat cu oexcursie, un obiect dorit de adolescent. Probabil că cei doi adolescenti suntdrogati cu bucurii (si aici nu e vorba doar de mancare sau haine, ci de bucuriiale sufletului). Ei primesc conditionat ocazia de a se bucura de ceea ce isidoresc daca obtin rezultate bune la invatatura în directia sugerata de parinti.Daca nu obtin aceste rezultate, nu primesc bucuriile dorite. Aceastaechivaleaza cu permisiunea la bucurie conditionat de dorintele parintilor. Ceidoi adolescenti nu sunt constienti de faptul ca sunt dresati a se bucuraconditionat de aducerea la indeplinire a dorintelor dresorului. Unul sau ambiidintre cei doi adolescenti pot lua decizia de a deveni un Sisif vesel. Sa urcepiatra pe un pisc, acolo sa se bucure o perioada, dupa care sa devina trist sisa dea drumul la bolovan pentru a-l urca pe alt pisc, mai inalt, unde arepermisiunea parentala de a se bucura doar pentru ca acel pisc e mai inalt decatprimul, si tot asa, pana la epuizare si infarct. De cele mai multe ori, urcareape pisc este răsplătită prinintermediul acelor plicuri de bani primite de medici. Munca de Sisif este ocompulsie care duce la frustrare si insatisfactie, iar sumele incasate trebuiesa fie din ce in ce mai mari pentru a compensa toleranta la drog (fostii copiiisi reproduc ca adulti drogarea cu bucurii invatata de la parinti, fiindsingurul mod de a trai pe care il cunosc). Sisifiicei veseli pot fi orice, de la medici la judecatori, de la politicieni laoameni de afaceri. Ei pot fi recunoscuti prin faptul ca nu au limite la furat,inselat, curuptie, iar bucuriile lor devin prea repede plictisitoare. Totusi,pentru ca au permisiunea de a se bucura conditionat, îi numesc "sisifi veseli". Asadaracesti sisifi au permisiunea de a exista si de a se bucura daca isi multumescparintii. Si ca in Portretul lui Dorian Gray (Oscar Wilde), acesti copiisatisfac fanteziile imorale ale parintilor lor, "du-te si fi hoţ, şi din cefuri, să-mi dai şi mie".

Rezumat: sisifii veseli apar prin ignorarea esecurilor siprin recompensarea conditionata a succeselor pe drumul trasat de parintii"zei". Aparent au libertate de alegere, dar oferităla o vârstă când copilul nu are discernământ. Driver-ul lor este „fă eforturica să te poţi bucura in timp ce ne despăgubeşti moral pe noi".

2. Sisifii cei trişti. Familia B locuieşte la ţară. Are 3 copii. Doi baieti si ofata. Neastamparati si dornici în a-şi afirma identitatea. Dorinţa părinţiloreste să fie ajutaţi la muncă în gospodărie şi dacă e posibil, copiii să devinăbuni la toate. Părinţii muncesc şi ei. Orice opoziţie este pedepsită cu nuiaua.Loviturile erau atât de intense încât pielea copiilor plesnea. Primeau de la părinţituburi cu alifie Jecolan pentru a-şi unge rănile. Succesele erau trecute cuvederea, esecurile sau opoziţia aspru pedepsite. Sufletul copiilor (dorintele) era ignorat, in schimb trupul era bineingrijit, cu haine, mâncare, caldura, baie. Astfel, ei sunt conditionati sămuncească mereu cu speranţa că se vor putea bucura după moartea părinţilor. Ceidoi băieţi au devenit nişte Sisifi trişti. Trişti pentru că ori de de câte orireuşesc să urce bolovanul pe un pisc, nu se pot bucura, pentru că nu aupersmisiunea parentală la bucurie. Şi atunci trişti, dau drumul la bolovanpentru a-l urca pe alt pisc, mai inalt, in speranta că cu cât piscul e maiînalt, aprecierea părinţilor va veni în sfârşit, şi odată cu ea şi permisiuneala bucurie. Cei doi băieţi, astăzi sunt alcoolici şi au soţii ca şi părinţiilor, care le indică noi piscuri. Fata a devenit un agresor. Soţul acesteia atraversat perioade de depresie, cu insomnie. Nu cunosc in prezent situatia lui.Aceşti sisifi trişti funcţionează după driver-ul extins "fă eforturi până când... dar te vei bucura după ce...". Îinumesc sisifii trişti pentru că ei nu au permisiunea de a se bucura decât dupămoartea părinţilor. Până atunci, au permisiunea de a exista dacă muncesc pebrânci în gospodăria părinţilor, pentru "a fi şi la ei ca la alţii"(invidia). Părintele agresor, nu permite victimei bucuria, pentru că o victimăcare se bucură se simte liberă, poate chiar să dorească să plece. Ori aceştipărinţi merg pe principiul "te-amfăcut ca să ai grijă de mine, adică să rămâi". Modul in care PărinteleGrijuliu Negativ îşi programează copiii să devină victime fara increderea insine de a mai parasi casa parinteasca, este descris de analiza tranzacţională.Starile negative ale eului, Parinte Grijuliu Negativ, Parinte Normator Negativ,Copil Adaptat Negativ, predomină în mediile cu oameni simpli, ţărani,muncitori, in ţările estice şi asiatice. Femeia de obicei e victima, iar barbatuleste persecutorul, indaratnicul, potrivnicul, micul dictator al familiei, careare putere de viata si de moarte asupra familiei, pentru care sotia si copiiisunt posesii, obiecte, nu fiinte cu liber arbitru. Bărbatul oriental (denumitgherţoi la noi) îşi vede fiul (denumit cocalar), ca pe o prelungire apropriului penis. Iar pe fii`sa (piţipoanca) o vede ca pe o printesa pe care seabtine sa o reguleze el insusi pentru a nu-i strica valoarea de piata, valoarepe care asteapta sa-i fie adusa la picioare ca un proxenet mascat ce e. Desigur, si copiii sunt niste posesiipentru mama lor, pentru ca orice victima este un agresor pentru cei inferioriei ca rang. Toti traiesc in simbioza mijlocita de acele stari negative aleeului. Insa, in mediul rural, spre deosebire de gherţoii urbani, mojicii îşitratează copiii ca pe simple obiecte. Desconsiderarile, parazitarile, jocurile,sunt modul de comunicare parinte-copil. De unde şi patologiaalcoolismului atat de extinsa. In Ucraina, Rusia, media de viata la barbatieste de 58 ani, datorita cirozei alcoolice. Iar alcoolul este elixirul careface ca sa nu simti lipsa dragostei si sa poti accepta in loc ipocrizia, celputin o vreme.

3. Sisif cel confuz. Familia C are un singur băiat. I se spune ca e cel mai frumos şi maideştept dintre toţi copiii. Mai târziu societatea îi confirma contrariul,primul motiv ca să fie confuz. Lui părinţii îi spun aşa: noi nu te batem, cumfac cei din familia B, pentru că te iubim, dar dorim să devii medic ca băieţiidin familia A, tot pentru că te iubim. Şi pentru că te iubim atât de mult, îţicreiem toate condiţiile să înveţi, adăpost, căldură, haine, mâncare, cărţi." În clasa a 8-a tatăl spune băiatului:"tu acolo (medicina) trebuie să mergi, că acolo dacă nu curge, pică"(care înseamnă "du-te şi fihoţ, şi din ce furi să-mi dai şi mie, la bătrâneţe"). Mama spune baiatului"Tu trebuie sa fi deasupra tuturor. Doar medicii sunt elite alesocietatii, restul sunt gunoaie. Şidacă nu o să înveţi să ajungi medic, vei căuta prin gunoaie o bucată depâine". Acesta e al doilea motiv de confuzie. Real situaţia era cam asa, "ţi-am creat condiţii să mă mulţumeştipe mine, aşa că fă eforturi". Acasă la sat, băiatului in clasa a IX-a i sespune, "ori inveti, ori mori, săinveţi cu ură pe cărţi". In apartamentul cumparat la oras de parinti, mamavenita in vizita îi spunebaiatului care locuia singur "dece nu râzi, de ce nu ieşi la o discoteca cu fetele?" In lagarele naziste,evreii talentati la muzica, erau pusi sa cânte in orchestra inainte de a fi arsila crematoriu, "zâmbeşte pentru călăul tău, ca să fie el fericit". Acesta afost al treilea motiv de confuzie pentru baiat care a devenit Sisif cel confuz. Părinţii au dorit ca Sisif cel confuzsa devina medic psihiatru. Dar el a intrat pe poarta spitalului de pshiatrie capacient. "La tine e facut săînebuneşti" spune terapeutul lui Sisif cel confuz. Confuzia generalizată duce la nebunie.Antiteza ar fi ca Sisif cel confuz sa inceapă sagandească.

Toate cele treisituaţii reprezintă strategii de manipulare în care copiilor le este greu săghicească intenţiile ascunse ale părinţilor (adoua realizare de sine prin copii, despăgubire morală, exploatare prin muncăforţată). În toate cele 3 cazuri,părinţii agresori asigură supravieţuirea fizică a victimei dar ignora dorinteleei. Doar în primul caz, al familiei A, sufletul (dorintele) copiilor exista pentru parinti, insaconditionat. Parintii care nu au descoperit nici o modalitate de a obtine unbeneficiu prin copiii lor, i-au ucis ori i-au aruncat la canal. Asa ca incazurile descrise de mine, copiii nu au ajuns la canal, ci la consum desubstante (droguri), la coruptie,sau la spitalul de psihiatrie. Desigur, exista si parinti care isi iubesccopiii.

Invremea socialismului, progresul social era dat nu prin selectie naturala siconcurenta, ci mai ales prin manevre parentale (doar sistemul era unulpaternalist). Fiul care a ajuns inginer ca asa a vrut tata, nu a reusit samodifice Dacia 1300 timp de 30 de ani. Oficial, sistemul s-a schimbat, insamentalitatea paternalista persista. De aceea românii au aşa de puţini oameni devaloare. Pentru ca mulţi încă încearcă să fie altceva decât ar putea fi, doarpentru a-şi mulţumi părinţii şi pentru a da bine la gura lumii.