Probleme cu parintii - topic combinat

Kitty_cat a scris:

Sunt noua pe aici si am 15 ani..aproape 16...stau cu mama de cand ma stiu. Parintii mei au divortat cand eu aveam 4 ani, deci nu am trecut prin acea trauma a divortului intre parinti...mi se pare ceva firesc sa fiu doar cu mama si cred ca m-as simti ciudat sa mai fie cineva...Desi mama e super de treaba, avem acelesi gusturi, aceleasi masuri aprope, pot imprumuta oricand o bluza de a ei...e ca o sora mai mare din acest punct de vedere...dar, are un caracter dur. Orice fac, nu i convine..ma cearta mereu, urla la mine iar eu nu mai suport pur si simplu!

Nu pot niciodata sa vorbesc cu ea despre problemele mele, mai ales despre baieti. Nu e vb de asta ptr ca am prieten acuma si ma lasa, nu are nimic impotriva...doar ca e foarte stricta cu mine. Ca sa nu mai vb de scoala...in fiecare zi ma asculta si daca nu stiu ceva, indiferent ca un cuvant sau o propozitie, incepe sa urle la mine, sa imi arunce caietele, sa ma faca "curva" si ca imi sta gandul numai la prostii...Din casa nu prea ies..la discoteca nu ma lasa...sa ies afara in curte nu ma lasa...toata ziua aproape stau in casa!

Cand eram mai mica, eram si nazdravana...nu imi placea sa imi impachetez hainele si le aruncam asa numa in dulap..intr-o zi, a venit mama acasa si mi-a deschis dulapul si mi-a aruncat toate hainele pe jos...a urlat la mine iar eu stateam in genunchi, strangand hainele si plangeam. Ea a urlat "NU mai plange ca o idioata!" si m-a lovit cu piciorul in burta..am ramas fara aer si simteam ca ma sufoc iar ea imi zicea sa las teatrul ca nu tine la ea....m-a batut aproape in fiecare sapt de 2-3 ori...ma batea cu lingura de lems sau cu pumnii si picioarele...vara nu puteam sa port tricou deoarece eram plina de vanatai pe maini. Acum, nu ma mai bate dar ma agreseaza verbal, iar eu sunt foarte sensibila...

Nu stiu ce sa mai fac!! Uneori cand striga la mine merg in camera si fac o criza...ma trag de par, imi dau pumni in cap si ma zgariu cu unghiile pe fata...,nu ma pot controla!! Oare sunt nebuna?

nu esti nebuna! incearca sa vorbesti deschis cu ea asa cum ai vorbit cu noi ..nu-ti fie teama , vorbeste deschis cu ea si intreab-o daca chiar vrea sa te piarda prin comportamentul pe care il are fata de tn...spune-i daca se merita ca tu sa te distantezi de ea?spune-i ca suferi ...spune-i unde greseste...spune-i ca trebuie sa stie altfel va crede ca ea mereu are dreptate. nu te mai maltrata singura ..fii puternica si nu lasa ca acel compportament pe care il are fata de tine ...sa te schimbe in rau si tu sa suferi....mama ta oricum te iubeste si nu vrea sa treci prin anumite necazuri prin care a trecut ea si poate de asta reactioneaza nu tocmai normal..tu vorbeste deschis cu ea si lamureste problema .

Hello....sunt Laura am 16 ani si invat la Colegiul National Spiru Haret!De cand am inceput clasa a 10a mama a inceput sa se supere din ce in ce mai des pe mine!Va dau un exemplu:intr-o zi am uitat sa pun hainele la loc in dulap si de aici a pornit discutia ca nu am nicio pasiune, (desi ador chitara si stiu sa cant destul de bine) ba ca nu fac niciun sport(aici recunosc ca nu am mai facut din vara) etc etc...si termina discutia cu:"ce vei face tu in viata daca continui asa?"Eu de cele mai multe ori ma enervez si incep sa tip si eu la ea de nervi...incerc sa ma abtin credeti-ma dar cum ati fi reactionat si voi daca mama voastra v-ar face nesimtit/a pe fata...?M-am abtinut de cateva ori sa nu tip sa nu ma enervez si am reusit.Am lasat-o sa se descarce si dupa a iesit din camera si a trantit usa...

Sincer nici nu stiu ce sa fac cum sa o multumesc...la scoala am si note proaste, dar am si bune,prieteni am destui(desi ea zice ca nu am cu cine sa ies desi in vacante, dar si in timpul scolii ies de cel putin 2 ori pe saptamana)

Nu mai stiu ce sa fac cum sa o multumesc va rog am nevoie de un sfat..

Va multumesc!

Poate ai tu o fire mai... nepasatoare. Am trecut si eu prin ce treci tu. Eu intotdeauna am fost foarte putin ambitioasa si luam mereu lucrurile asa cum veneau, fara sa lupt cu ele.

Acum tu incepi se iesi din coplilarie si sa devii o tanara femeie si probabil mamei tale i se pare ca nu esti suficient pregatita. Tu stii mai bine care este atmosfera dintre tine si mama ta sau in general in casa.

Nu vreau sa te descurajez, dar s-ar putea sa fie nevoie sa suporti toate astea pana cand vei deveni independenta, si chiar si atunci, daca ai o mama perfectionista iti va gasi nod in papura. Asta daca nu cumva mama ta trece printr-o perioada mai proasta si e mai stresata, momentan.

Tu vezi-ti de ritmul tau, fiindca numai asa vei putea face lucrurile bine, in felul tau, dar in acelasi timp luand in considerare si sfaturile parintilor. Tu trebuie sa alegi ce e bun din tot ce se intampla in jurul tau.

In general parintii vor ca odraslele lor sa nu repete greselile pe care ei le-au facut in tinerete. Si n-ar recunoaste in fata copiilor, nici in ruptul capului, ca si ei au fost la fel.

Tipi la ea pentru ca trateaza la fel. Fara sa ne dam seama ne copiem parintii poate mai mult de cat am vrea. Insa faptul ca te-ai abtinut si ai lasat-o sa se descarce, e un pas inainte pentru tine. Cand se enerveaza las-o sa-i treaca si dupa aceea ai putea sa stai de vorba delicat cu ea. Sa-i spui ca nu esti perfecta si sa fie multumita ca ai un anturaj mai retrans. Decat sa te aventurezi in cine stie ce anturaje, mai bine in banca ta, cum s-ar spune.

Tu stii cel mai bine de ce se supara mama ta pe tine. Incearca sa eviti lucrurile respective si cand mai ai cate o scapare, sa o asiguri ca vei remedia situatia cat mai repede.

Ca uiti din cand in cand sa pui ceva la loc nu e asa o catastrofa. Si nici nu esti nesimtita. Insa din pacate, exista momente cand si parintii se pierd cu firea, desi n-ar trebui.

Daca vei comunica mai bine cu ea, sunt convinsa ca va trece peste micile nemultumiri pe care le are vis-a-vis de tine.

Licurici1 a scris:

Hello....sunt Laura am 16 ani si .... Eu de cele mai multe ori ma enervez si incep sa tip si eu la ea de nervi...

Mai incet cu tipatul daca traiesti din banii ei, in locuinta ei, etc., ca independenta inseamna sa te intretii financial si tu nici nu sti cum sa-i multumesti ca te-a adus pan-aici. Mama mea doar s-a uitat la mine si stiam ce vrea, n-am ridicat vocea una la alta ca n-aveam motive, si asa ceva nu fac decat persoane fara minte, stiam pana unde se poate glumi.

La 15 ani am plecat de acasa si niciodata nu m-am intors!!! doar foarte rar in vizita. Am dat ore private la copiii slabi sa ma intretin si am avut bursa ..... nu cu mama ta e problema, te asigur.

Licurici1 a scris:

Nu mai stiu ce sa fac cum sa o multumesc va rog am nevoie de un sfat..

Va multumesc!

nu te mai chinui sa o multumesti, finca oricum nu vei reusi. odata pornit conflictul, eu una n-am vazut cazuri in care sa se mai si incheie.

parerea mea e ca tu esti un copil, n-ai cum sa fii nici inteleapta, nici rabdatoare, nici desavarsita, asa cum asteapta de cele mai multe ori adultii.

eu afirm cu toata siguranta ca mama, in calitate de om matur, cu experienta de viata, TREBUIE sa gestioneze situatia asta si sa faca din caminul ei cel mai frumos si tandru loc de pe pamant, pentru sot si pentru copii.

nenorocita noastra de mentalitate romaneasca zice ca tre sa stai sub fusta mamei pana pe la 100 de ani. in occident am vazut eu insami copii muncind in limita capacitatii lor, doar ca sa aibe propriul banut si sa nu-i f.....aia mari si destepti la cap. de aia in alte parti nu e ca la noi...... 8) :P

deci sfatul meu este sa inlocuiesti distractia, care tot pe banii mamei o gusti, cu munca. sa-ti gasesti ceva legal, usor si in limita timpului tau. te asigur ca lucrurile se vor schimba radical:

1. tu vei deveni mult mai responsabila fata de absolut tot ce tine de viata ta.

2. ii vei inchide melita, ca nu-i nimic de capu tau.

3. vei avea proprii tai bani, care fie ca sunt multi sau putini, faci cu ei exact ce vrea muschiu tau.

eu la 18 ani mi-am luat rucsacu la spnare si m-am mutat la o colega. a fost cumplit de greu, dar numai asa i-am convins sa ma lase in pace sa invat, si sa-mi cultiv exact pasiunile MELE, nu ale lor. un an si ceva mai tarziu ma mutam la sotul meu. mereu mi-au reprosat verzi si uscate, dar le-am intors spatele si i-am lasat sa lehaie la pereti. si am reusit in toate, absolut toate lucrurile, eu singura.

The Unknown a scris:

Mai incet cu tipatul daca traiesti din banii ei, in locuinta ei, etc., ca independenta inseamna sa te intretii financial si tu nici nu sti cum sa-i multumesti ca te-a adus pan-aici. Mama mea doar s-a uitat la mine si stiam ce vrea, n-am ridicat vocea una la alta ca n-aveam motive, si asa ceva nu fac decat persoane fara minte, stiam pana unde se poate glumi.

La 15 ani am plecat de acasa si niciodata nu m-am intors!!! doar foarte rar in vizita. Am dat ore private la copiii slabi sa ma intretin si am avut bursa ..... nu cu mama ta e problema, te asigur.

fraza asta spune totul, draga mea.

eu zic ca exact la mama ei e problema, nu la ea.

ea e doar un copil care asimileaza ce vede in jur.

uite, dovada ca fata e mai desteapta decat mama, e faptul ca a venit aci sa discute cu alti/ alte.....

Dida_James a scris:

fraza asta spune totul, draga mea.

eu zic ca exact la mama ei e problema, nu la ea.

ea e doar un copil care asimileaza ce vede in jur.

Si eu sunt de aceasi parere , insa dansei ii este frica de parinti ei si nu ar recunoaste asa ceva , mai bine isi asuma ea vina parintilor.Educatia mioritica priveste frica de parinti ca pe o virtute , pe cand defapt e o mare oroare.De parinti nu trebuie sa iti fie frica.

Multi adulti se chinuiesc intreaga viata sa isi multumeasca parintii , sa le castige iubirea de care nu au avut parte in copilarie , si ajung sa si-o rateze ptr ca parintii respectivi vor vesnic nemultumiti.Vor acumula sentimente de vinovatie , complexe de inferioritate , depresii.

Asa cum s-a spus deja problemele n-or sa inceteze decat dupa ce pleci de la parinti si o sa fii independenta financiar (vreau sa zic ca abia atunci poti sa faci ceva pentru tine). Pana atunci nu poti decat sa eviti conflictele cu mama ta, nu folosesc la nimic... decat daca sunt amuzante.

Cred ca mama ta are probleme si isi varsa nervii pe tine. O metoda sa aplanezi conflictele ar fi cu vorba buna, sa ii spui ca esti constienta de eforturile pe care ea le face pentru tine si ca apreciezi si te straduiesti (la mine nu functioneza metoda asta pentru ca parintii mei se cred superiori, un fel de zei, sunt avizi de laude si simt ca "spiritual" as demola la ei daca i-as lauda si eu).

O metoda care mie mi-a mers a fost ca in loc sa ma feresc de reprosuri sa ii spun mamei ca imi recunosc defectele de care ma acuza, dar le am pentru ca sunt copilul ei si pentru ca seman cu ea.

De exemplu, iti reproseaza ca nu ai note mari la scoala, o aprobi dar ataci subtil : "Ma straduiesc, dar nu pot mai mult, am intelect mediu, cred ca seman mai mult cu tine la faza asta".

Nu esti in stare sa iti faci prieteni (te acuza ca nu ai unele calitati), rapuns: "Nu am prea multe calitati care sa ma ajute sa imi tin prietenii langa mine, dar cu cine sa seman?".

Nu ai hobby-uri: "O sa incep sa colectionez servetele, ca si tine (sau ce hobby umilitor si demodat pentru zilele noastre a avut mama ta in tinerete) "

Mai tarziu in viata iti va reprosa ca n-ai facut mare lucru (adica n-ai castigat destui bani incat sa o ridici si pe ea), raspunsul ar fi: "Nu exista reusita in viata (in zilele noastre) fara suportul parintilor sau al cuiva influent".

La un moment dat mama isi da seama ca orice iti reproseaza tie, de fapt se acuza pe ea. Mie mi-a mers (iar mama e o persoana f distructiva)!

Licurici1 a scris:

Sincer nici nu stiu ce sa fac cum sa o multumesc...

Asa cum bine s-a spus, nu trebuie sa o multumesti pe mama ta, drumul tau in viata il stii numai tu si de multe ori nu coincide cu drumul pe care vor sa ti-l traseze parintii. Sa fii constienta ca parintii (ca oricine altcineva, de fapt) isi vor in primul rand binele lor. Nu exista altruism pur, s-au facut studii.

Multa bafta!

Licurici1 a scris:

Nu mai stiu ce sa fac cum sa o multumesc va rog am nevoie de un sfat..

Pai nu ai tata care sa o multumeasca?

La mama ta a sosit scadenta despagubirii. Ea considera inconstient ca e cazul ca cineva sa plateasca pentru toate nefericirile ei. Si cum tu esti la mana ei, te-a ales automat. Trebuie sa faci planuri de evadare. Dar in asa fel ca sa nu devii un copil erou sau martir, asa cum sunt copiii strazii, care au evadat de acasa dar nu au nici un viitor. Sunt eroi, dar in fapt sunt morti.

Deci nu te speria, mama ta e pe duca, constient nu stie ce face. Dar inconstient vrea sa faca praf tot (pe ea si familia ei). Pericolul e sa iti transmita acest mesaj si tie, si sa pleci de acasa cu ura de sine. Si sa faci mai tarziu ca si ea. Sa te autodistrugi, inclusiv familia care o vei avea. Dar asta depinde si de tine. Deci mama ta are mari traume, nefericiri personale si vrea sa simta bine chinuind pe altii. Asa nu mai simte nefericirea ei. Nu se va opri decat daca cineva ii va deschide mintea. Poti incerca si tu, dar e greu. Daca vei ramane langa ea, posibil ca te va seca psihic, si atunci nu vei mai avea putere sa pleci. Poate nu sti, dar multe familii nu sunt altceva decat un paravan unde oameni bolnavi psihic fac viata un iad altora. Si nu prea intervine nimeni. De obicei copiii raman pe drumuri. Asa ca ai grija cum negociezi cu nebunul. Pana pleci pe picioarele tale. Si mai ales sa nu te contaminezi cu rautatea lui. Ca atunci adio viata. Vei pierde relatie dupa relatie. Vorbesc din proprie experienta. Vezi ce ti se potriveste.

The Unknown a scris:

Mai incet cu tipatul daca traiesti din banii ei, in locuinta ei, etc., ca independenta inseamna sa te intretii financial si tu nici nu sti cum sa-i multumesti ca te-a adus pan-aici.

Mda, filozofia de peste ocean cum ca banii sunt totul, si esti dator vandut pana si cu sufletul. Emotiile nu sunt controlate unele de altele, iar recunostinta nu inseamna prosternare. Sa ai grija de copilul tau nu e un merit pentru care sa pretinzi sa-ti pupe vesnic picioarele, e o obligatie legala, din moment ce l-ai facut.

Sunt de acord ca independenta financiara e foarte importanta, dar asta pentru linistea ta mai ales. Din nefericire multi parinti, mai ales cand sunt stresati, cauta un sac de box pe care sa se descarce. Asta nu inseamna ca nu te iubesc, ci ca nu se gandesc mult inainte de a vorbi . Numarul de prieteni pe care-i ai nu e un motiv pentru care cineva sa te critice. Se pare ca mama ta iti cauta nod in papura. Singurul sfat pe care pot sa ti-l dau e sa nu fii agresiva, pentru ca nu rezolvi nimic. Dimpotriva, persoanele care-ti cauta nod in papura asta vor, sa se certe, vor sa le raspunzi violent pentru a isi justifica propriul comportament fata de tine. Fii rece, respira adanc si nu mai ridica vocea. In curand vei fi pe picioarele tale. Un job part-time n-ar strica, daca ai timp si programa nu e prea incarcata. Vestea buna e ca de foarte multe ori, dupa ce copiii se desprind de casa parinteasca, parintii isi dau seama unde au gresit, pentru ca au timp sa li se faca dor de ei, si realizeaza faptul ca printr-un comportament nedrept nu s-au bucurat pe deplin de anii petrecuti impreuna. Si de multe ori, isi dreg atitudinea. Ai sa vezi ca dorul schimba oamenii, cand vei reusi sa pleci de acasa. Multa bafta.

Dida_James a scris:

nenorocita noastra de mentalitate romaneasca zice ca tre sa stai sub fusta mamei pana pe la 100 de ani. in occident am vazut eu insami copii muncind in limita capacitatii lor, doar ca sa aibe propriul banut si sa nu-i f.....aia mari si destepti la cap. de aia in alte parti nu e ca la noi...... 8) :)

Asta e foarte adevarat. Le convine parintilor dintr-un anumit punct de vedere, si anume ca pot avea copilul sub control, pentru orice guma de mestecat trebuie sa ceara bani, si sa motiveze, de care guma, si eventual sa ofere si pledoaria cum ca o sa mestece doar 2 bucati pe zi, ca sa-i ajunga mai mult. Vine o vreme la care copilul vrea o anumita independenta, in sensul de a nu mai anunta intr-o sedinta de familie ca are nevoie de tampoane. Problema in occident e ca desi se face asta, scoala le cere elevilor mult mai putin, nu ii solicita nici pe de parte cat sunt solicitati elevii romani. (Desi acum cu Basescu, cica ar trebui sa iasa o generatie de tinichigii si ospatari). Oricum, nivelul de cunostinte in vest - in UK de pilda, si mai ales in SUA- e mult mai limitat. In fine, fac off topic, scuze.