Probleme cu parintii - topic combinat

Cristinick a scris:

Da, am vazut parerile tale si am observat ca esti foarte pornita impotriva mamei, a carei versiune, asa cum am spus, nu a auzit-o nimeni.

Tu chiar il crezi pe baiatul asta?

Tu crezi că dacă băiatu ar trăi bine mersi mulţumit şi fericit alături de maică-sa, s-ar mai deranja să-şi scrie problemele pe un forum? N-am motive să nu-l cred.....discutăm situaţia din prisma a ceea ce ne-a povestit el...şi da mă revoltă atitudini de-astea din partea părinţilor, care ar trebui să fie cei responsabili şi să-i

Floricik_ a scris:

Tu crezi că dacă băiatu ar trăi bine mersi mulţumit şi fericit alături de maică-sa, s-ar mai deranja să-şi scrie problemele pe un forum? N-am motive să nu-l cred.....

Si eu vad tot ceea ce ma inconjoara mai roz decat ar trebui, dar nu pot sa alung unele ganduri pana nu le intorc pe toate fetele.

In cazul baiatului, mi-a trecut prin cap ca ar putea avea o mama nebuna ce nu este in stare sa isi educe si sa ii ofere bucurie copilului, dar, in acelasi timp, m-am gandit ca este posibil ca disperarea sa-l fi impins sa ceara ajutorul pe forum. Disperare provocata de lipsa banilor fara de care nu isi poate face toate damblalele.

Si tind sa cred ca el a scris pe forum in speranta ca va afla cateva tehnici de manipulare, care, odata aplicate, sa faca banii sa curga fara numar, fara numar.

Este posibil sa gresesc, nu zic nu, dar asa cred in acest moment... pentru ca nu l-am vazut sa spuna ca ii lipseste o vorba buna sau o imbratisare din partea mamei, nu a spus ca i-a fost intors spatele in momentul in care a dorit sa se confeseze, sau mai stiu eu ce. A vorbit doar despre bani, bani si iar bani.

Floricik_ a scris:

Nu-i mare lucru un duş zilnic... faza e că ideea şi

stupid_me a scris:

chiar nu e normal..nu e nu e nu e nu e .. chiar nu e normal. numai adolescentii slabi de inger fac asta...ca in fond isi fac singuri rau.

Păi nu e deloc bine să devină obişnuinţă a fuma, a te droga, a te

buna..ma numesc alina.sunt noua pe acest forum..am 18 ani,tocmai am trecut cls a 12a :roll: am niste probleme cu mama mea numai suport nu este zi sa nu ne certam sau mai bn zis sa nu se certe cu mn pt k uneori prefer sa o las sa vb singura si sa tin in mn .. dar numai suport asa .De cativa ani o duc asa,cred k incep sa sufar pe sistem nervos.o sa inebunesc dak mai stau mult cu ea in aceeasi ksa.Desi fac curatenie,mancare si tot ce trebuie nu este multumita niciodata:|.Nu stiu ce sa mai fac sa skp de situatia asta,nu vr sa ajung k ea sau poate mai rau.Am de gand sa ma angajez numai sa nu stau aksa sa fiu nevoita sa m vad mereu cu mama.Problema este k sunt a 12a si nu pot renunta...vr makr sa fac 12 clase dk facultatea nu intra in planurile mele acum din mai multe motive 1 nu as avea sprijin financiar din partea alor mei pt k in ochii lor facultatea este o prostie si 2 nu as putea sa ma descurc cu prob de aksa...Nu stiu ce sa mai fac ,va rog ajutati`ma..uneori am impresia k inebunesc.Prefer sa tin in mn de fatza cu ea si knd sunt singura sa ma cosum,sa plang si sa ma enervez pt k nu pot avea si yo o familie normala.va rog dati`mi si mie un sfat ce pot face.multumesc

da, pleaca de langa ea inainte sa te strici psihic.

Parintii astia chiar nu mai asculta de copii :roll:

mai strange din dinti 1 an de zile pana iti termini scoala, pt ca banuiesc ca nu prea ai unde sa pleci. e urat ce ti se intampla, dar trebuie sa gasesti puterea, pentru ca este in interesul tau s-o termini.

bafta multa!

Ceao Alina! Din punctul meu de vedere problema asta o poti rezolva singura. Am observat ca incerci sa te detasezi, lasand-o pe mama ta sa vorbeasca singura, si asta e bine, dar daca tu realizezi ca poti sa faci mai mult decat au facut ei, mergi mai departe. Nu prea reusesc sa concep cum un parinte poate considera ca facultatea este o prostie. Mai ales ca nu stau bine d.p.d.v. financiar. Iti voi oferi sfatul meu si ti voi spune ce as face eu in situatia ta. In primul rand trebuie sa te descarc cumva si sa nu mai tii in tine pt ca te distrugi. Loveste, tranteste, autosugestioneazate ca totul e bine, gaseste pe cineva la care sa te plangi sau daca reusesti detaseazate total si lasa vorbele mamei tale sa treaca pe langa tine pur si simplu. In al 2 lea rand se vede ca esti inteligenta si rezistenta si asta te va ajuta sa mai rezisti un an pana termini cl a 12 a. Si cel mai important, daca te consideri capabila (eu te consider) termina cl a 12 a cu bine si cu note mari si pleaca la facultate(nu e nevoie sa stie ai tai ce planuri ai). Sunt atat de multi copii care se descurca la facultate fara nici un ajutor de acasa. Se poate si sa faci o facultate cu frecventa redusa, sa lucrezi in acelasi timp, sau sa sa faci o facultate de zi, sa stai la un camin si sa primesti si o bursa. Sa stii ca banii sunt cel mai usor lucru de facut in ziua de azi. Chiar daca f putini sunt de acord cu asta asa este. Sufletelu tau, nervii tai si viitorul tau conteaza acum. Nu se merita sa-ti distrugi viitorul, mai ales daca ai potential, doar din cauza parintilor. Poti sa faci multe ca sa scapi din situatia asta, dar mai intai, cu toate ca pare cam absurd, trebuie sa scapi din mediu asta si sa te gandesti la tine. Pur si simplu trebuie sa pleci de acolo, cu, capul pe umeri si cu multa grija si cu increderea ca poti sa te descurci si sa-ti porti singura de grija. Din punctul meu de vedere doar asa poti scapa din situatia asta, oamenii nu se schimba prea usor....Poate ca ti se pare usor de spus, dar nu uita ca nimic nu este imposibil. Poate ca impreuna cu alte sfaturi pe care le vei mai primi vei reusi sa teci si peste asta. Mult noroc!

Cleopatra201 a scris:

Salut. Vesnica problema, din pacate, cu parintii atat de ocupati sa le asigure copiilor confortul material incat considera ca e suficient si de sufletul lor se pot ocupa si singuri. Am trecut prin aceeasi situatie si mi se pare foarte trist cand vad alte cazuri. Nu trebuie sa renunti la aspiratiile tale si in nici un caz sa te desconsideri pentru ca parintii tai o fac. Nu trebuie sa dovedesti nimanui nimic. Din nefericire, multi parinti au atitudinea asta de "ne faci de ras" fara sa se gandeasca la sansa copilului sau in cazul unui esec la cum ar fi copilul afectat, sunt prea preocupati "sa nu se faca de rusine". Am fost ca tine in gimnaziu si liceu, invatam cu drag ce voiam, dar m-am conformat si am si tocit din cand in cand, de dragul unor medii mari. Dar mai ales tatal meu era extrem de greu de multumit. Orice faceam, puteam sa fac mai bine. Mereu mergea pe rpincipiul "Da, nu-i rau, dar data viitoare sa faci mai mult". De cand ma stiu mi-a placut sa scriu, sa desenez, sa pictez, lucruri pe care parintii mei le-au considerat multa vreme o pierdere de timp. Mama nu, ca nu se interesa oricum de ce faceam, avea alte treburi, dar tata imi spunea des ca-mi pierd timpul cu "niste vise naive" samd. Nu cred ca am avut mai mult de 4-5 discutii serioase pe parcursul adolescentei, si toate pe marginea facultatii (mi-a zis ca daca nu fac facultate se spanzura). Eu aveam alte idei, sa iau sacul la spinare si sa plec din tara, sa muncesc pentru a ma intretine, si sa-mi urmez in continuare preocuparile artistice. Ceea ce in ultima instanta am si facut.

In fine, am divagat. Vreau sa spun ca inteleg de unde vii cu asta. Nu te indoi de capacitatile tale si nu te raporta la ce vor altii pentru tine sau ce cred ei ca poti sa faci. Daca tu simti si crezi ca poti face anumite lucruri, atunci asa e, si chiar daca te impotmolesti la un moment dat in viata, ca toti o facem, trebuie sa-ti dai socoteala doar tie. Sfatul meu e sa iti faci planuri si sa nu le discuti cu ei, sa le rumegi tu in tacere, si apoi sa-ti iei inima-n dinti si sa le pui in practica. Un job te-ar ajuta poate sa iesi din depresie, sa mai schimbi atmosfera (daca iti permite programul). Nu trebuie sa le dovedesti nimic. Am invatat din experienta ca unii oameni invata foarte tarziu, cu trecerea vremii. Incearca sa te detasezi emotional si sa te rupi de trecut. Cand au sa ajunga sa te cunoasca au sa regrete ca n-au facut-o mai devreme. Si eu am fost la fel, am tinut totul in mine, pentru ca am stiut ca nu m-ar fi inteles. Mi-am facut planuri ani de zile, pe care nu le-am discutat cu familia (oricum nu i-ar fi interesat la momentul respectiv, pentru ca gandurile unui adolescent nu conteaza, chipurile) si le-am pus in practica la momentul potrivit. Iti esti cel mai bun prieten si poti conta, la urma urmei, doar pe tine.

Cat despre complexul de inferioritate, crede-ma, unii parinti nu au habar ca le fac asta copiilor. Taica-miu a avut o surpriza cand i-am zis, fara ranchiuna si pentru a explica un context, ca am suferit de fobie sociala ani de zile din cauza atitudinii de acasa. Dar te vindeci de asta intalnind oameni noi, si ai sa vezi ca n-au sa te perceapa cum te percep parintii, in mod distorsionat, ci cum esti in realitate, pentru ca te vei simti libera sa te deschizi in fata lor. Nu renunta la planurile tale, elibereaza-te de complexe. Ar fi un bonus de incredere sa nu ai nevoie de prea mult sprijin financiar din partea lor pentru a reusi sa faci ce ti-ai propus. Capul sus si multa bafta.