Început de acces realitate, Mar 3 dec 2013 · 38 răspunsuri · 7.506 vizualizări
Da, mediul, indiferent daca adoptam convenita "mediu fizic" sau conventia "mediu constienta", ne afecteaza in tot ce suntem si facem; daca nu ai parte de un mediu prietenos care sa iti permita lucrarea personala in functie de niveul tau, nu exista decat doua alternative: schimbi lucrarea evolutiva adaptand-o factorilor de mediu sau, schimbi mediul.
Editat Dum 8 dec 2013 05:45
Eu vad budismul ca pe o renuntare la eu,la personalitate ,la material si intr-un final la tipul de evolutie specifca crestinismului bazata pe credinta si iubire
Viata in forma pe care o cunoastem si care exista in probabil singurul univers legat de dimensiunea timp, are toate datele necesare pentru a face posibila evolutia avand de modelat mintea umana grevata de balastul materialului ,al instinnctelor si al incertitudinilor. Budismul este dupa mine o dezertare de la acest parcurs anevoios si un mod de a ne uita pe gaura cheii la ceva ce nu putem intelege si accepta pe de-antregul din postura de oameni .
Existenta in aceasta lume materiala este un dar si o oportunitate pe care le desconsideram atunci cand in loc sa le parcurgem ,alegem contemplarea a ceva ce nu ne e propiu in aceasta faza de evolutie.
Editat Dum 8 dec 2013 07:22
Si eu am constatat asta in ceea ce mi-a parvenit referitor la budism, doar cu mentinuea ca suntem informati despre un tip de eu bazal, necomus, asupra caruia am o viziune intrucatva diferita, e doar o problema de dogma, din perspectiva mea, dar nu si din a celor ce sustin budismul si care afirma ca in ultima etapa contemplativa se renunta pana si la eu-l necomus, la subiectul contemplator, cunoscator de obiect, devenind una.
Utilizarea termenilor e o chestiune de educatie si optiuni lingvistice, calea budista insa in esenta ei una contemplativa!
Editat Dum 8 dec 2013 09:37
suntnusunt a scris:Tu ce zici?
Eu as spune ca depinde iarasi de ceea ce intelege fiecare prin contemplatie.
Daca contempli ratiunile lucrurilor (existentelor) asta e pana la urma conceptualizare, intrucat ajungi sa transpui in gandire, intelesurile la care ai acces, ba si mai mult, daca nu ai fi asimilat cunoasterea pe care o posezi, fie ea multa sau putina, daca cineva ar fi gol de orice conceptualizare ca un copil abia nascut, nu ar putea, zic eu, sa contemple ratiunea de a fi a fiecarui lucru (existenta); nu o sa spun si eu ca intelesurile respective sprovenite in stare de contemplatie, sunt la randul lor adevaruri ultime, as cadea in mrejele "spiritului sistemic".
Daca insa contempli Eu-l necompus, lumina, pacea ... (sau vidul, dupa cum am constatat ca fac (unii) budistii), e o contemplatie care nu are nimic in comun cu conceptele, doar te traiesti ca lumina sau pace ori vid, ..., fara subiect (verb) si predicat, adica fara subiectul traitor si obiectul trairii, doar te constati lumina, pacea, Eu-l, vidul ...
Dar, nu insemna ca nu exista grade de intensitate a trairilor respective, recunosc ca nu le-am trait la intensitati extreme, astfel incat sa raman asa o perioada lunga.
Binenteles ca poata sa vina cineva si sa spuna, stai frate ca tu atunci cand contemplai ai fost permanent un corp fizic (in toata complexitatea-ti) si un psihic care ai experimentat si o traire speciala, asta e toata filozofia problemei.
Poate sa spuna asta?
Eu spun ca o poate zice pana la urma, dar se extinde mult aria problematicilor in discutie, ajungem la intrebarea: "Ce e realitatea?"
Ce spun budistii referitor la intrebarea asta: "Ce e realitatea?"
In budism nu exista contemplatie care sa contemple vidul , lumina , etc.
Daca e contemplatie atunci ea se regaseste numai in sistemele contemplative din Vajrayana-mahamudra & dzogchen.
Daca te constati ca lumina , vid, Eu suprem..etc nu faci decat sa-ti folosesti mintea mundana care conceptualizeaza si constrange aceste trairi , acelea de vid, lumina...etc, creand o separare intre manifestarea din campul constiintei si acea stare inalta..
Acest mod de a practica nu este diferit de meditatiile incepatorilor si ea nu il conduce pe practicant in directia intelepciunii, intelepciune care trebuie sa izvorasca din intelegerea propriei conditiei.
Esenta acestei conditii care se desfasoara pe trei planuri-corpul fizic, energia interioara, mintea - este libertatea totala sau lipsa ei de esenta combinata cu o potentialitate infinita.Aceasta potentialitate face posibila experienta noastra si aparitia diversele fenomene care apar in campul propriei constiinte.
Contemplatia adevarata se produce fara implicare in efort si actiune si numai in acel moment in care mintea mundana a fost inteleasa si depasita.Aici se naste o stare totala fara margini in care intreaga manifestare -aparenta manifestare interioara sau aparenta manifestare exterioara-este una si aceeasi cu fiinta noastra.
O stare indivizibila de o transparenta totala libera de orice traire, traire care presupune un agent.
Cand aceasta contemplare rasare din ce in ce mai mult idiotenia reancarnarii si a karmei este inteleasa cat ai pocni din degete.
Abysul lumii suferintei este traversat intr-o clipa.
Unde mai poate karma , reancarnarea, sa-si faca loc cand nu exista decata aceasta stare totala care cuprinde , strapunge si se arat sub forma infinitatii de universuri , lumi si fiinte?
Unde mai poate sa-si gasesca loc budismul , maestrii , crestinismul, lumea aceasta, lumea cealalta cand nu exista decat aceasta stare primordiala care inunda intreaga manifestare din trecut prezent si viitor?
Unde mai poate omul sa mearga sa rezolve una alta cand nu exista altceva decat aceasta stare primordiala , nenascuta, perfecta, aici si acum?
Dar pentru cei care traiesc in ignoranta, partizani ai ideilor si analizei si nu-si cunosc adevarata natura se predau diversele teorii despre karma , raincarnare si lantul cauzal cu 12 verigi.
In restul sistemelor din Vajrayana, mahayana sau teravada nu exista contemplatie.Exista insa meditatie care este cu totul diferita de contemplatie.
Nu stiu de unde iti iei informatiile caci majoritatea posturilor tale in care vorbesti despre una alta in contextul budismului sunt eronate sau imbibate cu prejudecati.
Jnanadakini a scris:Cand aceasta contemplare rasare din ce in ce mai mult idiotenia reancarnarii si a karmei este inteleasa cat ai pocni din degete.
Abysul lumii suferintei este traversat intr-o clipa.
In restul sistemelor din Vajrayana, mahayana sau teravada nu exista contemplatie.Exista insa meditatie care este cu totul diferita de contemplatie.
N-aş vrea să intru în anumite zone ale budismului privind contemplaţia şi meditaţia, în care bineînţeles că ai ceva de spus.
Te-aş ruga doar să spui într-o postare, succint sau mai în detaliu, în măsura în care ai timp, de ce consideri că acest concept al reîncarnării ar fi o idioţenie. Apoi legat de asta, principalele trei sistemele (ramuri) Mahayana , Theravada și Vajrayana consideră în totalitate ideea reîncarnării ca fiind o idioţenie?
Vriies a scris:N-aş vrea să intru în anumite zone ale budismului privind contemplaţia şi meditaţia, în care bineînţeles că ai ceva de spus.
Te-aş ruga doar să spui într-o postare, succint sau mai în detaliu, în măsura în care ai timp, de ce consideri că acest concept al reîncarnării ar fi o idioţenie. Apoi legat de asta, principalele trei sistemele (ramuri) Mahayana , Theravada și Vajrayana consideră în totalitate ideea reîncarnării ca fiind o idioţenie?
Este o idiotenie intr-un anumit context.
"Context is everything"
Acel context a fost demarcat de mine mai sus.
Si de dinlauntrul acestui context al starii primordiale aceste teorii sunt irelevante si sunt inventii care se aliniaza cu cei care traiesc in ignoranta obisnuita , avand o abordare graduala , analitica asupra realitatii.
De aceea daca nu esti de acord cu aceste teorii(karma, reancarnare...etc) dar totusi doresti sa ste eliberezi pentru totdeauna este cel mai indicat a te familiariza cu abordari care vorbesc si introduc starea primordiala care odata introdusa cu timpul te vei familiariza cu ea iar abysul dintre ignoranta si realizare totala va vi traversat cat ai clipi din ochi.
Pe mine nu ma intereseaza teravada , mahayana, vajrayana caci abordarile lor sunt deficitare si pornesc de la premisa ca noi ca fiinte suntem ignoranti si ne lipseste ceva.
Editat Dum 8 dec 2013 21:26
Nu voi mai face inca o tentativa de dialog cu tine, ultima a esuat lamentabil, mereu mi-ai raspuns la altceva decat la ceea ce postam eu.
Jnanadakini a scris:Este o idiotenie intr-un anumit context.
"Context is everything"
Acel context a fost demarcat de mine mai sus.
Si de dinlauntrul acestui context al starii primordiale aceste teorii sunt irelevante si sunt inventii care se aliniaza cu cei care traiesc in ignoranta obisnuita , avand o abordare graduala , analitica asupra realitatii.
De aceea daca nu esti de acord cu aceste teorii(karma, reancarnare...etc) dar totusi doresti sa ste eliberezi pentru totdeauna este cel mai indicat a te familiariza cu abordari care vorbesc si introduc starea primordiala care odata introdusa cu timpul te vei familiariza cu ea iar abysul dintre ignoranta si realizare totala va vi traversat cat ai clipi din ochi.
Pe mine nu ma intereseaza teravada , mahayana, vajrayana caci abordarile lor sunt deficitare si pornesc de la premisa ca noi ca fiinte suntem ignoranti si ne lipseste ceva.
Păi io tocmai asta-ţi propuneam, anume să încerci să exprimi într-un mod coerent de ce consideri că reîncarnarea ar fi o idioţenie, fie şi în contextul stării primordiale la care ai făcut referire. Pentru că eu îţi mărturisesc că nu am înteles prea bine înlănţuirea de idei sau modul în care ai ajuns la această concluzie. În primul rând nu mi-e clar ce se poate înţelege sau ce înţelegi tu prin această stare primordială. În fine...
Dar asta nu prea ţine de subiectul acestui topic, aşa că, uite, probabil în acest weekend voi încerca să deschid subiect pe această temă la care te aştept negreşit. :)
pe mine nu ma deranjeaza