De ce va deranjeaza budismul (buddhismul) si toate formele de spiritualitate moderna care au preluat o parte din el si l-au combinat cu crestinismul?

Nimic nu dispare totul se transforma, asa si cu naravul uman; indiferent de religie, cult, forma spirituala, stiintifica, filozofica si psihologica, alegand una sau alta dintre ele, scapi de un anumit tip de ideologie, dar de naravul uman de a indoctrina, mai ba.

Toti sustin atingerea adevarului ultim, eliberarea, dar toti vor sa le adopti ideologia specifica lor referitor la un adevar asa zis, ultim.

In budism ma deranjeaza ceea ce ma deranjeaza in general la specia umana,anume, ideologia, normarea, transformarea intelesurilor in dogma.

Asa se face ca, trebuie sa accepti drept tabu, conceptul rencarnarii si al karmei.

Nu stiu daca budistii autentici au adoptat si conceptul chakrelor, insa in spiritualitatea asta "neo-budisto-samano-crestina", iarasi e ceva tabu.

Si ce?

Ca si in crestinism, tot asa si in budism sau in spiritualitatea moderna, nu ti se da acces mai departe daca nu adopti ideologia "de partid" si nu dovedesti devotiune fata de maestru si tagma (grupare), conform intereselor rezultate din ideologie, daca nu slujesti cauza.

Altfel spus: "Au ascuns lumina sub obroc"-ul dogmelor; toti.

Din cate stiu eu (am prieteni buddhisti chiar daca nu am practicat asta) nu e vorba de ideologie, tabu, tagma, ci de respect fata de maestru. Poti sa-i spui devotiune, dar se simte o nuanta peiorativa. Daca intelegi prin devotiune dedicare si respect, suna altfel.

Conceptul de reincarnare si karma sunt esentiale pentru intelegerea buddhismului. Ei propun iluminarea si nirvana tocmai ca salvare din lantul reincarnarilor, vazute ca sursa de suferinta. Daca scoti reincarnarea si karma, de ce te mai ostenesti sa te iluminezi, sa cauti calea dreapta?

Hai sa intelegem aceste concepte karma si reincarnare ca nascute acum mii de ani. E usor sa dai cu piatra acum, cand suntem evoluati, insa pe atunci erau concepte care ajutau omul sa isi gandeasca soarta, sa isi inteleaga conditia umana.

Sa facem un exercitiu: inlocuim reincarnarea cu o singura viata de trait. Karma ramane (dar nu ca un concept mistic) ci ca o lege etica: daca faci rau, vei indura si tu rau, asa ca abtine-te.

Acum avem urmatoarea schema: viata e sursa de suferinta, din cauza karmei tale si a altora. Cauta calea dreapta, ca sa te iluminezi (sa intelegi mecanismele lumii). Astfel vei atinge nirvana (pacea, seninatatea, detasarea).

Nu ma deranjeaza asta. Chiar deloc.

De ce sa ma deranjeze devotiunea buddistului fata de maestrul sau? In lumea asta in care respectul dispare, inlocuit cu marlania, prefer respectul buddhistilor, ca model pozitiv.

Exista riscul ca invatatura luminoasa sa devina dogma, ca institutia calauzitoare sa devina birocratica, maestrii sa devina tagma egoista.

Riscul asta exista in absolut orice structura umana. Educatoare la gradinita, profesori, orice religie, filosofia, functionarii, politica.

E un rau inerent gandirii, si buddismul avertizeaza asupra sa, pentru a-l evita.

Buddha a cerut ca sa nu fie divinizat de discipoli. Ca unii nu s-au putut abtine, asta arata nivelul scazut al intelegerii unora.

Asta avem, cu asta defilam.

IDEOLOGÍE ~i f. Ansamblu de idei, doctrine sau credințe caracteristice unei epoci, unei societăți, unei clase sau unui partid. /<fr. idéologie, germ. Ideologie
Sursa: NODEX (2002)

Respectul e una, adoptarea ideilor maestrului drept certitudini indubitabile, este cu totul altceva, este indoctrinare (o pot numi chiar fanatism daca e absolutizata).

Maestrul nu va accepta niciodata pe adeptul care nu e de acord cu el, intrucat maestrul e fanatizat in ideatica ce ii constituie ideologia, considerand-o cunoastere ultima, tot asa cum fac si maestri crestininismului, spiritualitatii moderne si chiar oamenii de stiinta, precum si adeptii tuturor acestora.

Cum spui si tu, reancarnare, karma, nirvana, iluminarea, sunt doar concepte; nu dau cu piatra, imi cer doar dreptul la libertate evolutiva pe care maestrii tuturor formelor "spirituale" (sa le zicem asa generic, desi nu e corect) au facut-o "o marfa" si cer la schimb cel putin, deci cel putin devotiune neconditionata; daca nu esti pe plac maestrului, nu mai conteaza nimic.

"Daca faci rau, vei indura rau", e tot un concept si e extrem de realativ, in plus nu mai are nici o legatura cu conceptele de mai sus.

Daca te referi la etica in general, da, e un domeniu in care se pot gasi puncte comune indivizilor si comunitatilor, ce merita respectate.

Viata e inclusiv sursa de suferinta, nu numai de bucurii, iar suferintele nu tin deloc doar de comportamentul uman, acesta insa contribuie substantial la excaladarea suferintei omului (umane).

"Cauta calea dreapta", e ok. in buna masura, dar poate fi si falsa intrucat a fi chiar "ala dreptul" intr-o societate profund viciata, e putin exagerat, am incercat-o si stiu cum e; acuma depinde si care e nivelul individului de a intelege si aplica dreptatea, intrucat drept si nedrept, pot alterna ca intelesuri in functie de context, tot asa cum si bine-rau sau alte perechi, ca sa nu mai vorbim de nuantele pe care fiecare termen il implica.

La numita Nirvana, nu ajunge nimeni vrodata fara mijlocirea maestrului (chiar daca tu stii ca el o face, chiar daca nu stii), iar daca tu ii spui maestrului ca nu esti de acord cu ideile lui ci cu astea prezentate mie, o sa stai la portile Nirvanei mereu (pe dinafara desigur).

Mai departe nu mai raspund intrucat reiese din cele scrise.

//daca nu esti pe plac maestrului, nu mai conteaza nimic.//

Dar nimeni nu te tine ca discipol legat de un maestru capricios si tafnos. Daca nu iti place, sau nu te place, pleci la alt maestru, sau iti cauti singur calea. Exista o mare libertate in buddhism. Maestrul e un ghid care te calauzeste pe calea detasarii (care nu e usoara). El a facut drumul, si stie capcanele.

//Maestrul nu va accepta niciodata pe adeptul care nu e de acord cu el//

Exista multe scoli de intelegere in buddhism. Ele nu isi dau in cap precum sectele crestine sau musulmane (yazidis, suniti, siiti)

//"Cauta calea dreapta", e ok. in buna masura, dar poate fi si falsa intrucat a fi chiar "ala dreptul" intr-o societate profund viciata, e putin exagerat, am incercat-o si stiu cum e//

Aici e mult de lamurit. E mai bine sa cauti calea dreapta si sa fii pe cale, chiar cu erori si lupte lautrice sau neintelegeri cu cei ce nu cauta calea dreapta, decat sa nu o cauti deloc.

A cauta calea dreapta inseamna a actiona corect si a avea pace interioara. O faci pentru tine. Ca nu te inteleg restul, e treaba lor.

//daca tu ii spui maestrului ca nu esti de acord cu ideile lui ci cu astea prezentate mie, o sa stai la portile Nirvanei mereu (pe dinafara desigur).//

Avem perceptia eronata ca Nirvana e un fel de rai crestin. Nirvana nu e un spatiu aparte, e o stare launtrica in care esti detasat, impacat, si nu mai esti supus erorilor mintii tale si nu mai esti afectat de suferintele pe care altii vor sa ti le provoace.

Cand Buddha a fost rugat sa clarifice conceptul de Nirvana, a dorit sa ramana putin ambiguu, pentru ca oamenii sa nu fie tentati sa despice firul in patru, ci mai degraba sa caute calea corecta de a actiona incat sa afle pacea interioara si sa aduca mai multa liniste in umanitate, mai multa liniste decat tulburare, cum se intampla din pacate azi.

Nu vorbim despre acelas lucru, nu e vorba de capricii, tafna, e vorba de "fanatismul" oricarui maestru referitor la ideile lui, la "habotnicie".

Normal ca iti cauti singur calea, oricum o cauti, problema e, necesitate mijlocirii oferita de un maestru, care nu e numai una firesca ci si una atipica, in sens de trairi speciale.

Asta cu "nu isi dau in cap", am mari rezerve; nu tarim noi printre ei ca sa ii observam sa ne lovim de problematica specifica si sunt putini reprezentanti pe la noi din diferite secte (sa le numim asa) budiste, nu te lovesti la tot pasul de un budist sau maestru, asa cum te lovesti de un crestin sau maestru creastin (preot).

Aici e foarte mult de discutat.

Treaba lor, treaba lor dar iti pot face viata grea; cine nu se aseamna cu ceilalti e marginalizat, exclus, batjocorit, i se inchid portile, i se aplica legea in toata duritatea interpretarii, e calcat in picioare.

Cum am zis, depinde si cat de drept te tii, pentru ca o etica prea inalta te poate duce pana la urma in lipsuri prea mari si emotii pe masura, dar si un razboi nevazut al gandirii nu doar emotional.

Asta cu linistirea e alta problema, desigur foarte importanta si e legata si de contactul cu oamenii.

Eu nu am acea perceptie eronata depre care scrii.

Unii au insa o perceptie eronata despre Rai, au perceptia celor de la gradinita crestinismului, celor ce umplu bisericile dar nu au citit o carte de filozofie religioasa (nu e un afront).

Citeste ce am scris aici (mqai ales parte ingrosata) si daca vrei si poti urmareste si acest video, ca sa intelegi cu ce tip de budism rezonez eu, exceptand doctrina specifica ce se detaseaza inclusiv din acest video:

http://www.roportal.ro/discutii/topic/2079-creatiile-userilor/?p=1061083959

Sunt curios daca tu ai o spiritualitate crestina si de aceea respingi aprioric buddhismul.

Parerea mea este ca buddhismul are o esenta care se intalneste cu esenta crestinismului.

Viata este suferinta. Si Iisus a zis asta: Ajunga zilei rautatea ei.

E bine sa fim detasati. Iisus a zis: fiti ca si crinii si pasarile

Cautati Iluminarea. Iisus a zis: Imparatia e in voi

Nirvana e the best. Iisus a zis: In casa tatalui multe locasuri sunt.

What`a the problem?

De ce nu putem avea o larga inima deschisa, pentru a imbratisa si ce e frumos in buddhism, si ce e frumos in crestinism, si in ateism, si in agnosticism, si in samanism, si in animism si in toate exprimarile spirituale ale omenirii? Nu ar fi fratern>?

Ce faci ai lasat balta dialogul si ai inceput alta tema de dialog? vorbeam despre ceva anume.

//Treaba lor, treaba lor dar iti pot face viata grea; cine nu se aseamna cu ceilalti e marginalizat, exclus, batjocorit, i se inchid portile, i se aplica legea in toata duritatea interpretarii, e calcat in picioare.///

Ai o privire aspra asupra buddhismului. De unde iti iei informatiile?

Pe la noi in tara sunt putini buddhisti. Ai calatorit in tari buddhiste si ai vazut situatia la fata locului. Sau ai vazut aceste hartuiri religioase in documentare? Te rog indica-le sa le vad si eu.

Am urmarit documentarul indicat de tine in link, dar nu erau decat niste dispute asupra unor subtilitati de interpretare.

vidyaharasnaravashanadotta a scris:

suntnusunt a scris:

Treaba lor, treaba lor dar iti pot face viata grea; cine nu se aseamna cu ceilalti e marginalizat, exclus, batjocorit, i se inchid portile, i se aplica legea in toata duritatea interpretarii, e calcat in picioare.

Ai o privire aspra asupra buddhismului. De unde iti iei informatiile?

Pe la noi in tara sunt putini buddhisti. Ai calatorit in tari buddhiste si ai vazut situatia la fata locului. Sau ai vazut aceste hartuiri religioase in documentare? Te rog indica-le sa le vad si eu.

Am urmarit documentarul indicat de tine in link, dar nu erau decat niste dispute asupra unor subtilitati de interpretare.

Adica tu vrei sa spui ca in tarile budiste curge lapte si miere? ca nu e tot ca la noi pentru un practicant care locuieste intr-un mediu mundan?

Oricum nu faceam trimitere la un budism din tarile respective, ci la un traitor de etica inalta in societatea noastra; daca observi topicul nu se refera strict la budism si budisti clasici si cu atat mai putin la unii din tarile asiatice.

Deja mi-ai pus eticheta, am observat de randul trecut.

Mai citeste inca o dat cea ce am spus referitor la video; am spus ca acesta prezinta un tip de budism cu care eu rezonez, de aceea ti l-am indicat, pentru ca rezonez cu ceea ce se spune acolo (mai putin in privinta doctrinei conform careia "trairea vidului" ar fi neaparat realitatea ultima; nu ca nu ar fi posibil dar cum ziceam, eu nu pot considera un concept ca fiind tabu (alti considera altceva drept realitate ultima).

vidyaharasnaravashanadotta a scris:

Sunt curios daca tu ai o spiritualitate crestina si de aceea respingi aprioric buddhismul.

Parerea mea este ca buddhismul are o esenta care se intalneste cu esenta crestinismului.

Viata este suferinta. Si Iisus a zis asta: Ajunga zilei rautatea ei.

E bine sa fim detasati. Iisus a zis: fiti ca si crinii si pasarile

Cautati Iluminarea. Iisus a zis: Imparatia e in voi

Nirvana e the best. Iisus a zis: In casa tatalui multe locasuri sunt.

What`a the problem?

De ce nu putem avea o larga inima deschisa, pentru a imbratisa si ce e frumos in buddhism, si ce e frumos in crestinism, si in ateism, si in agnosticism, si in samanism, si in animism si in toate exprimarile spirituale ale omenirii? Nu ar fi fratern>?

Probail ma intrebi daca sunt un crestin si mai ales unul "inrait".

Nu ma consider credincios de nici un fel; desigur cred ca nu vorbesc cu un computer acuma.

Asta e si parerea mea, dar cei ce se pretind budisti autentici resping asta in totalitate.

Ma ucizi cu "viata e suferinta"; lasa-le incolo de lozinci; poftim una de la mine: "viata e contemplatie".

Problema e aia despre care ti-am zis: "dreptul la libertate evolutiva" ingrdita de pretentia oricarui maestru de orice orientare, nu numai budista), cum ca el si tagma din care face parte detin ceea ce se numeste "adevar ultim".

Daca nu esti de acord cu ei, in privinta ideologiei, nu ti se da acces.

Ok. Dar tot vreau sa stiu care sunt sursele tale de informatie. Pe bune, vreau sa ma documentez si eu sa inteleg perspectiva ta. E ceva nou pentru mine sa vad asa o critica a budismului.