Început de Htenesa, Vin 22 nov 2013 · 51 răspunsuri · 17.284 vizualizări
vidyaharasnaravashanadotta a scris:La un moment dat un univers e prielnic vietii.
Acea viata evolueaza si ea prin selectie naturala.
Acea viata ne simuleaza pe noi, ca sa se inteleaga pe sine, si sa aiba avantaje. Simulatii au mai multe dezavantaje decat avantaje.
Da, dar nu poti avea constiinta din materie. Deci nu poti sa zici ca un univers evolueaza constiinta. Constiinta trebuie sa fie la baza.
Uite o teorie alternativa. Din neantul absolut se selecteaza universuri prin selectie naturala. Primele universuri sunt foarte primitive, cu o energie foarte slaba. Cele mai slabe pier, cele mai bune se impun luptandu-se unele cu altele pentru energie. Toate acestea se petrec in eternitati dupa eternitati, un timp atat de mare incat te-ar speria sa-l intelegi.
In acele universuri se formeaza constiinta, bazata pe acumularea treptata a unui suport care serveste la crearea de legaturi multiple intre particulele de baza. Asa cum carbonul e ahtiat dupa combinatii, iar neuronul tanjeste sa creeze sinapse. Nu stim ce e acel suport al constiintei, putem sa-i spunem eter sau antimaterie sau bosonul Higgs sau poate fi altceva la care nici nu ne gandim. Insa stim ca inteligenta ia nastere din complexitate. Creierul uman e cel mai complex lucru din univers.
Orice constiinta ar evolua acolo trebuie sa aiba un suport al inteligentei, supercomplex.
Acele aglomerari ating un prag minim de complexitate de-a lungul kalpelor dincolo de care evolutia duce la inteligenta si constiinta de sine.
Acea constiinta poate fi una singura. Ea se trezeste in neant si se sperie, innebuneste. Ea creeaza lumea noastra pentru a scapa de nebunie, prin comunicare.
Sau pot sa apara mai multe constiinte, care se lupta una cu alta pentru supravietuire, mancandu-se sau jucand infinite jocuri de strategie pentru a-si trece eternitatile. Lumea noastra poate fi unul dintre aceste jocuri, prin care acele constiinte cosmice cauta sa devina si mai inteligente, prin lupta care aduce progres. Noi suntem pionii.
Ce e interesant este ca exista fiinte eterice care au zis aceasta poveste contactatilor, cum ca ele vin din acea lume paralela, insa savantii nu le baga in seama, desi urmele lor sunt la tot pasul (paranormal, bizarerii).
Editat Mie 27 nov 2013 00:18
Lupta aduce progres? -constiintele evoluate,sunt alea care..."se mananca unele pe altele"? -un amestec de teorii nemestecate,unele pseudo-stintifice,altele pseudo-spirituale...asta e postarea ta.
Multa confuzie...macar de ti-ai da seama de ea,in loc sa fi pe deasupra si blocat in iluzia ca intelegi ceva. :(
Abc2009ro a scris:Iar la inceputul universului, dorinta de a exista s-a simtit pe sine insasi si prin urmare a existat. O clipa a tinut, atat. Pe urma au inceput alte lucruri sa se simta. Cum ar fi iubirea, care s-a manifestat prin aparitia de sarcini electrice.
Aici e miza!
Si eu am incercat sa inteleg asta: cat de constient sau inconstient e necesar sa fii tu ca potential (sa-i spunem asa; si nu ma refer neaparat la ceea ce numim, om), astfel incat sa te simti pe tine insuti ca "dorinta de a exista" (cum zici tu despre inceputurile universului, existentei, realitatii) si astfel sa existi? pentru ca, una e sa te afli intr-o imanenta potentiala dar sa nu fii constient, sa nu ai manifestare fata de tine insuti si alta e sa constientizezi imanenta-ti.
Adica, una e sa "fii" dar tu sa nu iti dai seama de tine insuti si alta e sa "fii" dar sa iti dai seama de tine insuti (la nivel de constiinta nu de corp), ma refer la posibiltatea ultiam, bazala, a existentei de "a fi".
Ba mai mult, una e sa "fii", adica Eu cel ce consum imanenta (in faza in care esti totusi constient nu inconstient) si alta e sa ai acces la un consum si totusi (desi tot constient fiind) sa nu fii constient de tine ca Eu, adica practic sa fii imanenta insasi a extazului (ca sa dam un exemplu), extazul insusi (trimitere la emergenta constiintei; sa fii insasi emergenta; alturarea celor doi termeni, emergenta si constiinta fiind un pleonasm ce se vrea cu iz stiintific); spre exemplu: una e consumul de extaz, uimirea, nu mai constientizezi pe Eu, dar totusi esti constient; alta e sofatul, in care permanet e necesar focalizatorul, Eu-l sofer supervizor de realitate sofat.
Si am dat exemplul acesta spre a intelege pana unde se poate merge:http://www.youtube.c...h?v=LNPdO_w5_W4vezi la min: 27'17" - 27'40" - "Acum cunosti vidul" .
Editat Mie 27 nov 2013 07:38
nimeni d’nimic a scris:Si am dat exemplul acesta spre a intelege pana unde se poate merge:http://www.youtube.c...h?v=LNPdO_w5_W4vezi la min: 27'17" - 27'40" - "Acum cunosti vidul" .
Interesante trairile astea. Cred ca asta va fi viitorul stiintei. Cand vor incepe oamenii sa realizeze ca semantismul e la baza si ca lumea materiala e doar sintaxa rezultata din comportamentul semantismului, vor ajunge la concluzia ca singurul mod in care poti cunoaste lumea, e sa o experimentezi in mod direct. Vrei sa stii cum a aparut universul ? Simplu: traieste dorinta de a exista. Si aici lucrurile vor deveni interesante. Se va incepe o studiere serioasa a felurilor in care creierul acceseaza lumea platonica si se vor crea pe urma noi structuri pentru noi experiente. Si apoi oamenii se vor folosi de acele structuri pentru a experimenta infinitatea qualiilor. La inceput va fi pe bajbaite. Vor experimenta ce se va nimeri. Pe urma vor invata mai multe si vor incepe sa creeze structuri fizice dedicate experimentarii anumitor categorii clare de qualii. Pana cand, in cele din urma, daca este permis, vor ajunge sa experimenteze si dorinta de a exista de la inceputul universului.
In acel moment, in sfarsit, totul va fi clar.
Editat Mie 27 nov 2013 17:30
Arcangelo a scris:Lupta aduce progres? -constiintele evoluate,sunt alea care..."se mananca unele pe altele"?
Lupta aduce progres. Heraclit spunea ca "razboiul e tatal tuturor lucrurilor".
Exemplificare: sahistii se lupta intre ei, la nivel de minti, si asta aduce progresul tuturor sahistilor implicati. Nu joci constant, nu progresezi.
Eu nu am zis ca acele constiinte care se mananca unele pe altele sunt evoluate, e termenul folosit de tine insuti.
Eu am zis ca lupta aduce progres, si asta e baza teoriei evolutiei.
Tu intelegi prin "evoluate" altceva, in sens new age, o constiinta care nu mai are nevoie sa domine pe cel slab, pentru ca are forta vitala in sine.
Dar asta e altceva. Nu am ajuns aici cu dezvoltarea teoriei mele. E posibil sa existe si astfel de constiinte evoluate, nu zic nu, insa ele nu au aparut din senin, ci sunt rezultatul a miliarde de fiinte care s-au mancat unele pe altele pana ce unele au reusit sa subziste prin alte metode.
Tot asa eu recunosc ca tu esti o constiinta evoluata, care nu are nevoie sa isi ia energia din ceilalti, pentru ca ai forta vitala in tine. Insa esti si tu rezultatul evolutiei a miliarde de fiinte care s-au mancat unele pe altele inaintea ta. Nu ai aparut din senin, ci te-ai dezvoltat ca o ramura aparte in concertul evolutiei, lasand la o parte pe cei neevoluati, care inca se mai papa unii pe altii.
Dar tu nu accepti teoria evolutiei, de fapt, asa simt.
Precizez ce inteleg eu prin evoluat. Inteleg complex.
O bacterie e un succes rasunator al evolutiei, daca te apleci asupra incredibilei complexitati a organizarii ei. Dar si ADN-ul e evoluat fata de o piatra. Un om obtuz si primitiv e mai evoluat decat un macac. Iar un om care nu paraziteaza pe altii pentru a subzista e mai evoluat decat un om obtuz si primitiv. Evolutia are diferite trepte.
De sarbatori va aduc o noua explicatie pentru constiinta.
Constiinta ESTE camp electric. Exista o entitate X care la interior este constiinta (de exemplu culori, sunete, etc.), iar la exterior apare ca si camp electric. Legile lui Maxwell sunt deduse doar din sisteme simple in care entitatea X are manifestari simple la interior. In sisteme complexe, numai legile lui Maxwell nu mai sunt acolo, ci sunt fiinte constiente care cauzeaza totul mintal. Mi-e foame => Ma duc si mananc. La exterior se vede cum o distributie electrica in creier se transforma in alta distributie. In mod naiv, cineva ar putea explica tranzitia folosind legile lui Maxwell, dar va observa discrepante grave. Cauzalitatea NU este in manifestarea exterioara a entitatii X, ci este in manifestarea ei interioara. Mancatul e cauzat de foame. Ceea ce se observa la exterior e probabil destul de irelevant. Ceea ce mai ramane acum de explicat e de ce distributia A la exterior, reprezinta foame la interior, si distributia B la exterior reprezinta actiunea de a manca la interior.
Acest lucru se poate generaliza la orice. Orice entitate are 2 fete: interioara si exterioara. Cauzalitatea se afla in fata interioara a entitatii. In sistemele simple, cauzalitatile sunt simple, de aceea fetele exterioare ne apar ca regularitati predictibile. Le numim "Legile fizicii". Dar cand sistemele devin complexe, cauzalitatile interioare devin complexe: "Vreau sa ajung in varful lumii. => Ma duc pe Everest." Aceasta dorinta interna, are la exterior o manifestare foarte complexa care nu poate fi descrisa cu niciuna din "legile fizicii" deduse din sistemele simple. Nu fata exterioara determina functionarea interioara, ci invers. Cauzalitatea e in fata interioara si e bazata pe liber arbitru.
In aceasta noua explicatie, creierul este un calculator, dar nu este un calculator sintactic ca cel de pe birou, ci un calculator semantic. Bun... si calculatorul de pe masa functioneaza cu camp electric. Totusi... de ce acesta nu are intelegere/constiinta ? Deoarece modul in care campul electric este manipulat este pentru a implementa un sistem sintactic: manipulare de 0 si 1. Cum se arata in Chinese Room, din simboluri (sau semne cum zice topcat), nu poti obtine semantism. Care este atunci diferenta intre acest calculator si creier ? In creier, semnalul electric nu reprezinta 0 si 1 si in general nu reprezinta niciun simbol (cand ne referim la constiinta). Din anumite motive (necunoscute la ora actuala) ce tin de fundamentele Universului, anumite configuratii ale campului electric din creier, reprezinta qualii. Practic creierul lucreaza cu aceste configuratii, practic lucreaza direct cu intelesuri. Probabil intermediar, ca sa ajunga de la o configuratie semantica la alta, apeleaza si la procesare sintactica, dar acea procesare sintactica nu este simtita in niciun fel. Dar cand ajunge la un rezultat final, creeaza o configuratie semantica a campului electric in creier si in acel moment are loc intelegerea. Un calculator lucreaza 100% din timp doar cu configuratii sintactice, deci n-are pic de constiinta.
Editat Lun 23 dec 2013 17:47
Si eu nu asta ziceam pana acum???
Tu ai vorbit doar de complexitate. Eu nu zic neaparat de complexitate. Zic ca orice entitate are 2 fete: interioara si exterioara. S-ar putea ca la interior sa simti super intens si la exterior sa fii in coma. Asta ar fi o tema buna de cercetat si in directia asta oricum se indreapta neurostiintele prin studiul cu RMN. O identificare: caror activitati din creier corespund starile interne. S-ar putea chiar sa nu fie nimic mai mult de atat. Bine... ramane de explicat de ce entitatile au 2 fete.