Raspunsul ultim al Existentei

Dar nu e solipsism. Fiecare din noi exista. Mai degraba panpsihism. Constiinta nu e doar in creiere. Dar nici chiar peste tot nu e. Apare din cand in cand la anumite nivele. De exemplu, sarcina electronului poate fi feminina si a protonului masculina. Si daia electronii se atrag cu protonii si intre ei se resping. Deci se atrag nu pentru ca ar urma cine stie ce legi ale fizicii, ci pentru ca sarcina aia e defapt un sentiment: sentimentul atractiei. Si pentru ca electronii si protonii sunt chestii simple, asta e tot ce au. Nu stau ei sa se gandeasca: "Bai, dar protonul ala e mai frumos ca celalalt." Nu. Pentru ei conteaza doar sa fie proton, si irezistibil se duce dupa el. Dar pe urma la formarea moleculelor, nu mai intervine constiinta. Moleculele sunt o consecinta fireasca a iubirii electronilor fata de protoni. Pe urma, dupa cateva nivele ierarhice, apare iar, cum ar fi in creiere si probabil si in alte locuri.

Iar daca te duci tot mai adanc in Existenta, in cele din urma trebuie sa ajungi la o constiinta, pentru ca doar constiinta poate genera comportament care sa fie catalogat pe urma drept lege a fizicii. Si intrebarea ar fi: Cam care ar fi acel ultim nivel ? Care e sentimentul ultim pe baza caruia rezulta intregul univers ? Bine... probabil e un sentiment pe care noi nu il putem experimenta. La urma urmei vorbim de lucruri diferite: sentimentul de la baza existentei vs. sentimentul meu de "as manca o ciocolata". Dar ma gandeam asa... oare Universul nostru la Big Bang nu a aparut ca urmare a dorintei de a exista ? Sa zicem ca inainte de Big Bang nu a fost nimic. Doar lumea platonica in care existau toate cele. In infinitatea aia de sentimente exista si iubirea mea pentru Maricica. Se putea manifesta acest sentiment ? Nu. Pentru ca nu existam nici eu, nici Maricica. Alt sentiment pe acolo era castigarea campionatului mondial de catre Romania. Se putea intampla acel sentiment ? Nu. Dar printre toate alea, mai exista unul... dorinta de a exista a universului... Avea nevoie de o conditie pentru a se manifesta ? Nu cred... Prin urmare, s-a manifestat. :)

Inspirat din Eminescu:

De atunci şi până astăzi colonii de lumi pierdute
Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute
Şi în roiuri luminoase izvorând din infinit,
Sunt atrase în viaţă de un dor nemărginit.

Da-o in ce vrei, dar nu ramane prizonier, asta reflecta in ce spirit esti animat, in cel liber sau in cel sistemic; fi liber, atitudinea conteaza!

Libertatea e un concept doar daca il consumi in gandire, altfel e un sentiment si chiar cu mult mai mult, un consum special (evit utilizarea termenului "traire" ca sa nu fac materialismul de cacao; acesta prin neurologie si psihism, dandu-si singur la gioale; prin oameni desigur).

La un moment dat, dupa ani in care am crezut ca "am gasit", s-a facut ca am pierdut totul fara voia mea (obiectul gasirii) si ma batea un vant al durerii (multa); sfatul primit atunci in cautari post mortem, de la cei la care mergeam, a fost: "insoara-te".

Sunt curios, tu (re)descoperi inspirativ aceste ideii? sau ele sunt deductii (din multul gandit)?

Eu de exemplu nu ma gandesc deloc la ele, vin singure, inspirativ; bine, acuma nu ma "ploua cu galeata" ca acum cativa ani, dar tot mai burniteaza.

Da' vorba ceea, nu stau animalele "sa se uite" la varsta si "60 90 60", iar viermii aia (parca marini si inelati?), sunt bisexuati.

Pentru aristrocatia stiintifica si acoliti, ce spui tu e de-a dreptul blasfemie; eh dar nu esti singurul; din cate imi amintesc, sustinatorii (sau cel putin unii) conventiilor karma, rencarnare, aloca constiinta tuturor existentelor.

Neutronii sunt eunuci?

Ete na, interzici tu "iubirea interatomica", "intermoleculara" si "intercelulara", "spre nastere de prunci" moleculari, substante si fiinte! Si adica oul-gaina era hermafrodit?

Cand am fost eu "pocnit" de inspiratie acum cativa ani, cu asta am inceput in dimineata respectiva; adevarul despre motivatia aparitiei a ceea ce numim "Lume"; ma frate si mi-au venit in minte cam 100 de raspunsuri pe banda, unul mai nastrusnic decat altul.si atunci am inteles ca s-a intamplat oarece chestiune; asa a fost, am scris ca un apucat cateva mii de pagini in care ideile abundau si ma purtau spre noi intelesuri, am "cazut" din revelatie (personala), in revelatie personala cativa ani.

Pai care toate cele, care lume platonica, daca aia cu Maricica, nu,aia cu fotbalul, nu, care infinitate de sentimente si care existenta daca existenta nu exista?

Ca sa se manifeste un nemanifest, ca sa ajunga manifest o "dorinta de a exista" e necesar un consumator de dorinta dar si un (auto)potentator de dorinta.

Si pana la urma de ce nu ar fi posibil ca in "protoexistenta" in potential, in sursa atemporala sa existe deja Totul, inclusiv dorinta ta de a consuma ciocolata si absolut orice secventa de realitate?

Nu am priceput "raspunsul ultim al existantei".O fi la fel de intortochiat ca raspunsurile unora de pe aici?

Arcangelo a scris:

Nu am priceput "raspunsul ultim al existantei".O fi la fel de intortochiat ca raspunsurile unora de pe aici?

Nu poti obtine semantism din sintaxa. In schimb, poti obtine sintaxa din semantism. => Semantismul e mai fundamental. => La baza Existentei sta o constiinta. => O puteti numi Dumnezeu.

Abc2009ro a scris:

Gata, am raspunsul. Totul e constiinta. Motivatia e simpla: Nu poti obtine constiinta din lumea materiala. Pur si simplu n-ai cum. Niste particule pot ele sa se miste cat or vrea, sa se dea peste cap de cate ori or vrea. Nu vor crea constiinta. In schimb, din constiinta poti obtine o frumusete de lume materiala. Hai sa vedem cum.

In primul rand, lumea materiala pe care o luam asa de mult de-a gata, nu ne este totusi asa de familiara precum am vrea sa credem. In momentul in care realizezi ca sunetele, culorile, gusturile, temperaturile, sunt toate in mintea noastra, iti dai seama ca nu prea stii nimic despre lumea materiala. Nu te mai intampina cu acea familiaritate cu care erai obisnuit. Bun, luand toate proprietatile astea lumii materiale si realizand ca sunt defapt parte din tine, ce mai ramane din lumea materiala ? Pai... mai raman legile fizicii. Astea chiar sunt acolo. Doar ca habar n-avem la ce se refera. Om zice noi E=mc^2, dar habar n-avem ce sunt defapt E,m si c. Le-om numi noi energie, masa si viteza luminii, dar habar n-avem ce e aia energie sau masa sau lumina sau viteza (adica spatiu si timp). Tot ce stim e ca A=bc^2, unde A,b si c sunt niste chestii carora noi le-am atribuit sensuri convenabile pentru a da un sens lumii. Deci in cel mai ultim mod cu putinta, singurele lucruri despre care stim ca sunt acolo in lumea materiala sunt relatiile matematice. Deci nu materie, nu legi ale fizicii, ci doar relatii matematice.

Bun... acum sa vedem cum apar aceste relatii matematice. Costel se trezeste la ora 8 dimineata, la ora 9 se duce la servici, sta pana la ora 5, vine acasa, se uita la meci intre 7 si 8 si la 10 se duce la culcare. Ce avem noi aici ? Avem comportamentul (liber !) al unei constiinte. Stim noi oare ca baiatul Costel e constient la interior ? Nu stim. In schimb ii putem observa comportamentul. Care comportament... hopa... se dispune dupa regularitati matematice. Prin urmare putem inventa niste unitati de masura cum ar fi: casa, servici si sa gasim o relatie dintre ele: casa = 2*servici. Si hopa-asa avem "legi ale fizicii." Ia uite cum rasare lumea materiala din comportamentul constiintei. In schimb, fa-l pe Costel sa faca 3 tumbe, 2 piruite, sa alerge 1km si vezi daca apare o constiinta plutind deasupra casei lui Costel. Nope, nu apare nicio constiinta din lumea materiala.

Concluzie: la baza exista doar constiinta. In cazuri simple, aceasta se comporta foarte regulat si prin urmare da nastere la regularitati matematice pe care noi le interpretam ca legi ale fizicii. Gravitatia, electromagnetismul, particulele elementare, etc., nu sunt altceva decat regularitati matematice dupa care se comporta constiinta la nivele fundamentale. Pe cand comportamentul lui Abc2009ro e foarte complicat, acesta putand scrie pe forum zeci de pagini fara a se putea deduce regularitati matematice clare.

The End. Acum toate ariile de Filozofie si Religie se pot inchide si sa ne mutam cu totii pe aria de agatat gagici. Care vrea sa fie gagica mea ?

Ceea ce spui tu aici nu se numeste ca materia se naste din constiinta ci ca o constiinta atribuie sens experientei.

Daca totul ar fi constiinta, in momentul mortii tale, copacul din fata casei tale pe care l-ai perceput indelung ar trebui sa moara odata cu tine, intr-un cuvant intreaga lume ar trebui sa dispara odata cu tine.

Jnanadakini a scris:

Ceea ce spui tu aici nu se numeste ca materia se naste din constiinta ci ca o constiinta atribuie sens experientei.

Daca totul ar fi constiinta, in momentul mortii tale, copacul din fata casei tale pe care l-ai perceput indelung ar trebui sa moara odata cu tine, intr-un cuvant intreaga lume ar trebui sa dispara odata cu tine.

Nu. Copacul e doar functionarea sintactica a semantismului atomilor. Atomii sunt constienti si comportamentul lor da nastere la copac. Eu oi muri, dar atomii inca traiesc. Deci copacul continua sa existe.

nimeni d’nimic a scris:

Ca sa se manifeste un nemanifest, ca sa ajunga manifest o "dorinta de a exista" e necesar un consumator de dorinta dar si un (auto)potentator de dorinta.

Nu-i nevoie de niciun consumator. Qualia se simt pe ele insele. Cand o iubesti pe Maricica, defapt nu tu o iubesti, ci iubirea se simte singura. Cand vezi culoarea rosie, nu tu o vezi, ci culoarea rosie se vede singura. Noi avem impresia ca noi am fi consumatorii de qualia, pentru ca suntem sisteme complexe si avem si qualia de "Eu". Dar alte sisteme sunt mult mai simple. Unele or avea o singura qualia. Asa ca sistemul ala care are o singura qualia, si nu are si qualia de "Eu" nu va putea sa faca afirmatia: "Eu simt qualia x.", ci respectiva qualie doar se va simti pe sine si atata tot. Iar la inceputul universului, dorinta de a exista s-a simtit pe sine insasi si prin urmare a existat. O clipa a tinut, atat. Pe urma au inceput alte lucruri sa se simta. Cum ar fi iubirea, care s-a manifestat prin aparitia de sarcini electrice.

Cum a aparut aceasta Constiinta prima Dumnezeu, Abc?

vidyaharasnaravashanadotta a scris:

Cum a aparut aceasta Constiinta prima Dumnezeu, Abc?

A fost dintotdeauna. E vorba de lumea platonica, vesnica si neschimbabila. Numai ca lumea asta platonica nu se poate simti pe sine insasi neconditionat. Nu poate vedea un mar rosu, daca nu exista un mar rosu in prealabil pe care sa il vada. Dar una dintre qualiile alea vesnice din lumea platonica, nu a avut nevoie de nicio conditionare. Aceea a fost dorinta de a exista. Si atunci universul a existat. Si acum se nasc cateva intrebari interesante. Ce anume a existat ? Bun... a existat... ceva. Ce a fost acel ceva ? Ce a fost acel ceva de a permis pe urma manifestarea altor qualii pe care noi le denumim particule elementare ? Si pe langa intrebarile astea, se intrevede si un nou mod de a explica Big Bang-ul: prin meditatie. Poate cumva, poti accesa acea dorinta de a exista care a avut loc la inceputul universului. Si astfel poti intelege Big Bang-ul in mod direct. :)

Abc2009ro a scris:

Nu. Copacul e doar functionarea sintactica a semantismului atomilor. Atomii sunt constienti si comportamentul lor da nastere la copac. Eu oi muri, dar atomii inca traiesc. Deci copacul continua sa existe.

Nu-i nevoie de niciun consumator. Qualia se simt pe ele insele. Cand o iubesti pe Maricica, defapt nu tu o iubesti, ci iubirea se simte singura. Cand vezi culoarea rosie, nu tu o vezi, ci culoarea rosie se vede singura. Noi avem impresia ca noi am fi consumatorii de qualia, pentru ca suntem sisteme complexe si avem si qualia de "Eu". Dar alte sisteme sunt mult mai simple. Unele or avea o singura qualia. Asa ca sistemul ala care are o singura qualia, si nu are si qualia de "Eu" nu va putea sa faca afirmatia: "Eu simt qualia x.", ci respectiva qualie doar se va simti pe sine si atata tot. Iar la inceputul universului, dorinta de a exista s-a simtit pe sine insasi si prin urmare a existat. O clipa a tinut, atat. Pe urma au inceput alte lucruri sa se simta. Cum ar fi iubirea, care s-a manifestat prin aparitia de sarcini electrice.

Pai si io nu tot aia am zis?

Dar experienta subiectiva, pe care tu probabil o numesti qualia si care nu poate fi comunicata in intregime, este cea care compune caracterul constiintei si care se desfasoara in campul acesteia.

Intreaga experienta careia constiinta ii atribuie sens conduce la formulari de genul "constiinta creeaza lumea" ceea ce nu inseamna de fapt ca acel copac din fata cassei tale este creat de constiinta ci doar ca reprezentarea interioara , sensul sau "gustul" interior este creat de constiinta.

Exista insa cateva probleme in viziunea ta.

Presupunearea ca o anumita reprezenteare interioara(qualia) ar avea o existenta separata de eul-qualia.

ABC, gandesti mult, ai grija sa nu iti arzi creierul. Nu ti-l forta.

Nu o zic ca ironie. O zic neurologic.

Uite o teorie alternativa. Din neantul absolut se selecteaza universuri prin selectie naturala. Primele universuri sunt foarte primitive, cu o energie foarte slaba. Cele mai slabe pier, cele mai bune se impun luptandu-se unele cu altele pentru energie. Toate acestea se petrec in eternitati dupa eternitati, un timp atat de mare incat te-ar speria sa-l intelegi. Oricum nu ne pasa, pentru ca nu era nimeni care sa se plictiseasca pe-acolo.

La un moment dat un univers e prielnic vietii.

Acea viata evolueaza si ea prin selectie naturala.

Acea viata ne simuleaza pe noi, ca sa se inteleaga pe sine, si sa aiba avantaje. Simulatii au mai multe dezavantaje decat avantaje.

De ce mi se pare interesanta aceasta teorie? Pentru ca explica toate bizareriile universului cunoscut. De la paranormal la misterele cosmologice, biologice, cuantice.